ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 557/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 10520 din 10

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială, a fost

admisă excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC S.I. SRL și pe

cale de consecință a anulat acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Olt

împotriva pârâtei SC S.I. SRL. De asemenea a fost respinsă ca neîntemeiată

acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA în contradictoriu cu O.R.C. de pe

lângă Tribunalul București.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut că societatea pârâtă a fost dizolvată de drept și

radiată din oficiu, conform Legii nr. 314/2001, pentru neînscrierea mențiunii

privind majorarea capitalului social la limita maximă legală, prin încheierea

judecătorului delegat din 19 noiembrie 2001, potrivit înregistrărilor din 20

noiembrie 2001 și 29 martie 2002. De la data încetării persoanei juridice

încetează și capacitatea procesuală de folosință de care se bucură aceasta,

împrejurare pentru care a fost admisă excepția ridicată din oficiu. Pe cale de

consecință, în baza art. 161 C. proc. civ. a fost anulată acțiunea formulată în

contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, fără capacitate de folosință.

Referitor la fondul cauzei, s-a

apreciat că în raport de dispozițiile Legii nr. 428/2002 de aprobare a O.U.G. nr.

18/2001 și de dispozițiile Legii nr. 314/2001, dreptul reclamantei nu formează

obiectul unui litigiu care să fie înregistrat pe rolul instanțelor

judecătorești, că cererea de încuviințare a executării silite nu suplinește

această cerință și că reclamanta avea la dispoziție un titlu executoriu,

respectiv biletul la ordin, pe care în conformitate cu art. 106 coroborat cu art.

61 din Legea nr. 58/1934 putea să îl pună în executare.

Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, prin decizia nr. 98 din 10 februarie 2005 a admis apelul declarat

de apelanta reclamantă SC C. SA, societate în lichidare, reprezentată de

lichidator judiciar SC E.G. SRL, împotriva sentinței nr. 10520 din 10

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

în sensul că a schimbat în tot sentința atacată și pe fond a respins cererea ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de apel a stabilit că anulând cererea de chemare în judecată numai în

ce o privește pe SC S.I. SRL, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor art. 161 alin. (2) C. proc. civ., întrucât aceste dispoziții

legale sunt incidente numai în cazul în care se constată lipsa capacității de

exercițiu, nu a capacității de folosință. Mai mult, soluția de anulare a

cererii în ce o privește pe această pârâtă nu poate fi primită, deoarece

soluția trebuie să fie opozabilă chiar societății în legătură cu care se tinde

la redobândirea capacității de folosință, fie și limitată la actele de

lichidare.

Pe fondul litigiului dintre părți,

instanța de apel a pus în discuție la 10 februarie 2005 aplicabilitatea

dispozițiilor Legii nr. 428/2002, raportat la data efectuării mențiunii din

oficiu privind radierea și a apreciat cererea ca fără temei legal. Astfel

dispozițiile Legii nr. 428/2002, care prevăd nulitatea de drept a radierii în

anumite situații, au intrat în vigoare la 10 iulie 2002, deci ulterior

dizolvării și radierii societății intimate pârâte.

Împotriva deciziei nr. 98 din 10

februarie 2005, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a promovat recurs reclamanta SC C. SA Olt prin lichidator judiciar SC E.G. SRL,

care a criticat această hotărâre judecătorească sub aspectele că a fost

interpretat greșit actul dedus judecății și aplicată greșit legea, prin aceea

că dispozițiile cuprinse în Legea nr. 428/2002 sunt în completarea Legii nr. 314/2001,

în sensul că radierea societăților comerciale aflate în situația de a avea

datorii față de creditori se radiază în cel mult 6 luni de la apariția legii,

fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct.

8 și 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă SC S.I. SRL București

a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept prin care a cerut respingerea

recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de

recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat

recursul reclamantei, pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și corectă

apreciere a probelor, instanța de apel a stabilit o reală situație de fapt și

de drept, care a impus respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, în

esență deoarece dispozițiile Legii nr. 428/2002 care prevăd nulitatea de drept

a radierii în anumite situații, au intrat în vigoare la 10 iulie 2002, deci

ulterior dizolvării și radierii societății pârâte.

Amplu argumentat și documentat, a

fost evidențiată împrejurarea că temeiul de drept al cererii reclamantei l-a

constituit cadrul legal conferit de Legea nr. 428/2002, iar intrarea în vigoare

a acestei legi a avut loc la data publicării ei în M. Of., adică la 10 iulie

2002.

În contextul expus anterior, își

găsește aplicabilitatea cel mai important principiu de rezolvare a problemelor

ridicate de acțiunea în timp a legilor civile, care este principiul

neretroactivității. Acest principiu este expres consacrat în art. 1 C. civ. în

următorii termeni: „Legea dispune numai pentru viitor, ea n-are putere

retroactivă”. Doctrina juridică a definit principiul neretroactivității legii

civile ca fiind regula juridică potrivit căreia o lege se aplică numai

situațiilor ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu și situațiilor

anterioare, trecute, adică trecutul scapă legii civile noi. Legea civilă nouă

nu reglementează raporturile juridice născute, modificate sau stinse înainte de

intrarea ei în vigoare, facto praeterita. Ca o consecință firească a principiului

neretroactivității există principiul aplicării imediate a legii civile noi,

potrivit cu care, de îndată ce a fost adoptată, legea nouă se aplică tuturor

situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, excluzând aplicarea legii vechi.

În același sens sunt și dispozițiile cuprinse în art. 15 alin. (2) din

Constituția României, care reglementează că legea dispune numai pentru viitor,

cu excepția legii penale mai favorabile.

Cadrul juridic și argumentele

expuse, determină ca toate criticile formulate în cererea de recurs de

reclamanta SC C. SA Olt prin lichidator judiciar SC E.G. SRL să fie înlăturate

ca neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite

nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică

decizia comercială nr. 98 din 10 februarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC C. SA prin lichidator SC E.G. SRL Slatina, împotriva deciziei nr.

98 din 10 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 februarie 2006.