ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3886 din 23 octombrie 2002, Judecătoria Giurgiu a admis, în parte, acțiunea reclamanților C.G.I. și C.M. formulată împotriva pârâtelor Primăria comunei Frătești, Comisia de aplicare a Legii nr.1 8/1991, Prefectura județului Giurgiu, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 și Agenția Domeniilor Statului; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului București; a desființat Hotărârea nr. 168 din 23 aprilie 2002 a Comisiei județene Giurgiu de aplicare a Legii fondului funciar comunicată reclamanților prin adresa nr. 2176 din 15 mai 2002; a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6 ha și 2500 mp teren situat pe raza comunei Frătești, sat Cetatea, județul Giurgiu pe numele reclamanților și a dispus emiterea unui titlu de proprietate în acest sens.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta Comisia județeană Giurgiu pentru aplicarea Legii nr. 18/2001. Tribunalul Giurgiu, investit cu soluționarea apelurilor, prin decizia civilă nr. 81 din 10 aprilie 2003, calificând calea de atac ca fiind recurs și nu apel, a respins recursul declarat de reclamanți și a admis recursul declarat de pârâta menționată. Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 81 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu formulând critici privind calificarea dată de instanță căii de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe, considerând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv Legii nr. 18/1991 și Codului de procedură civilă, Cartea I, Titlul I, competența după materie, critici ce se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. La termenul din 24 octombrie 2003, prin încheierea pronunțată, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a dispus, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului pentru lipsa părților, legal citate pentru termen. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții, criticând încheierea sub aspectul legalității și susținând că au solicitat judecarea cauzei în lipsă . Recursul este fondat și se va admite pentru cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanța va suspenda judecata: 1. când amândouă părțile o cer; 2. dacă nici una din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii. Alin. (2) al aceluiași articol precizează că, și în lipsa părților, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.

În speță, reclamanții au solicitat, prin cererea de recurs, ca judecarea acestei căi de atac să se facă și în lipsa lor, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 4 (dos. 2205/2003 al Curții de Apel București). Instanța investită cu soluționarea recursului nu a observat această cerere formulată de reclamanții-recurenți, motiv pentru care încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie. Așa fiind, în raport cu dispozițiile legale enunțate și cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a se admite recursul și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții C.G.I. și C.M. împotriva încheierii din 24 octombrie 2003, în dosarul nr. 2205/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Trimite cauza pentru continuarea judecății aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.