ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1353/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3886 din 23
octombrie 2002, Judecătoria Giurgiu a admis, în parte, acțiunea reclamanților C.G.I.
și C.M. formulată împotriva pârâtelor Primăria comunei Frătești, Comisia de
aplicare a Legii nr.1 8/1991, Prefectura județului Giurgiu, Comisia de aplicare
a Legii nr. 18/1991 și Agenția Domeniilor Statului; a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului București; a
desființat Hotărârea nr. 168 din 23 aprilie 2002 a Comisiei județene Giurgiu de
aplicare a Legii fondului funciar comunicată reclamanților prin adresa nr. 2176
din 15 mai 2002; a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6
ha și 2500 mp teren situat pe raza comunei Frătești, sat Cetatea, județul
Giurgiu pe numele reclamanților și a dispus emiterea unui titlu de proprietate
în acest sens.
Împotriva hotărârii pronunțată de
instanța de fond au declarat apel atât reclamanții, cât și pârâta Comisia
județeană Giurgiu pentru aplicarea Legii nr. 18/2001.
Tribunalul Giurgiu, investit cu
soluționarea apelurilor, prin decizia civilă nr. 81 din 10 aprilie 2003,
calificând calea de atac ca fiind recurs și nu apel, a respins recursul
declarat de reclamanți și a admis recursul declarat de pârâta menționată.
Reclamanții au declarat recurs
împotriva deciziei civile nr. 81 din 10 aprilie 2003 a Tribunalului Giurgiu
formulând critici privind calificarea dată de instanță căii de atac exercitată
împotriva sentinței primei instanțe, considerând că hotărârea atacată a fost
dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv Legii nr. 18/1991 și Codului de
procedură civilă, Cartea I, Titlul I, competența după materie, critici ce se
încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul din 24 octombrie 2003,
prin încheierea pronunțată, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a
dispus, în baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea
judecării recursului pentru lipsa părților, legal citate pentru termen.
Împotriva acestei încheieri au
declarat recurs reclamanții, criticând încheierea sub aspectul legalității și
susținând că au solicitat judecarea cauzei în lipsă .
Recursul este fondat și se va admite
pentru cele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 242
alin. (1) C. proc. civ., instanța va suspenda judecata:
când amândouă părțile o cer;
dacă nici una din părți nu se
înfățișează la strigarea pricinii.
Alin. (2) al aceluiași articol
precizează că, și în lipsa părților, pricina se judecă dacă reclamantul sau
pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă.
În speță, reclamanții au solicitat,
prin cererea de recurs, ca judecarea acestei căi de atac să se facă și în lipsa
lor, așa cum rezultă din dovada aflată la fila 4 (dos. 2205/2003 al Curții de
Apel București).
Instanța investită cu soluționarea
recursului nu a observat această cerere formulată de reclamanții-recurenți,
motiv pentru care încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea
dispozițiilor legale în materie.
Așa fiind, în raport cu dispozițiile
legale enunțate și cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a
se admite recursul și a se trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea
judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanții C.G.I. și C.M. împotriva încheierii din 24 octombrie 2003, în
dosarul nr. 2205/2003 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Trimite cauza pentru continuarea
judecății aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.