ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 39/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 28 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2041/2005, Curtea de Apel București, ca instanță de apel în apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații din cauză, printre care și inculpatul I.D.P., a menținut arestarea preventivă a acestora, în conformitate cu prevederile art. 300 2 C. proc. pen., cu referire la art. 160 b din același cod, constatând că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea lor de libertate. Împotriva acestei încheieri inculpatul I.D.P. a declarat recurs, solicitând punerea în libertate, întrucât măsura a fost luată în urmă cu aproape trei ani și în prezent nu se mai justifică menținerea arestării.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. În cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatului I.D.P., ca, de altfel și față de ceilalți inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în considerarea probelor administrate și a realizării condițiilor prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și a cazului prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen. Temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și în prezent, infracțiunea prezentând un sporit grad de pericol social, evaluat corespunzător prin prevederea unor limite ridicate ale pedepsei în cadrul individualizării legale și justificat de natura valorilor sociale lezate prin astfel de fapte.

Lăsarea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii acestora și rezonanța socială negativă, prezintă pericol pentru ordinea publică. De urmare, încheierea din 28 noiembrie 2005 prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.D.P. este legală și temeinică, astfel încât recursul acestuia va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.D.P. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2041/2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 ianuarie 2006.