ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 39/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 28 noiembrie

2005, pronunțată în dosarul nr. 2041/2005, Curtea de Apel București, ca

instanță de apel în apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și inculpații din cauză, printre care și inculpatul I.D.P., a menținut

arestarea preventivă a acestora, în conformitate cu prevederile art. 300

2

C. proc. pen., cu referire la art. 160

b

din același cod, constatând

că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare

privarea lor de libertate.

Împotriva acestei încheieri

inculpatul I.D.P. a declarat recurs, solicitând punerea în libertate, întrucât

măsura a fost luată în urmă cu aproape trei ani și în prezent nu se mai

justifică menținerea arestării.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

În cauză măsura arestării preventive

a fost luată față de inculpatului I.D.P., ca, de altfel și față de ceilalți

inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în

considerarea probelor administrate și a realizării condițiilor prevăzute de art.

143 C. proc. pen. și a cazului prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Temeiurile avute în vedere la luarea

acestei măsuri se mențin și în prezent, infracțiunea prezentând un sporit grad

de pericol social, evaluat corespunzător prin prevederea unor limite ridicate

ale pedepsei în cadrul individualizării legale și justificat de natura

valorilor sociale lezate prin astfel de fapte.

Lăsarea în libertate a inculpatului,

față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările comiterii

acestora și rezonanța socială negativă, prezintă pericol pentru ordinea

publică.

De urmare, încheierea din 28

noiembrie 2005 prin care s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului I.D.P.

este legală și temeinică, astfel încât recursul acestuia va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.D.P. împotriva încheierii din 28 noiembrie 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 2041/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

ianuarie 2006.