ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4767/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 17 iulie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a luat în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G.D., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. Prin încheierea de la aceeași dată, 17 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5838/3/2006, Curtea de apel a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul G.D.

În motivarea acestei încheieri a arătat că „Analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acesteia având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată, fiind deci îndeplinite cerințele prevăzute de art. 148 raportat la art. 143 C. proc. pen., precum și faptul că „sunt întrunite și celelalte condiții impuse cumulativ de dispozițiile art. 148 lit. b) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este mai mare de 4 ani închisoare, că există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordina publică”.

În același sens, s-a mai arătat că trebuie avut în vedere „natura și gravitatea faptei reținută în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, pericolul social ridicat al faptei comise, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.D., prin care a solicitat a se constata că în cauză, au dispărut temeiurile pentru care s-a luat față de el măsura arestării preventive, impunându-se revocarea acesteia și judecarea sa în stare de libertate. Recursul declarat de inculpatul G.D. este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la dosar se constată că în mod justificat curtea de apel a apreciat că în cauză nu au dispărut temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, respectiv, faptul că acesta a săvârșit o faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe în lăsarea sa în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea faptei, pericolul social ridicat al acesteia rezultat din modul în care a fost săvârșită, precum și împrejurarea că acesta are statutul de recidivist. Diferit se mai constată că între timp, împotriva inculpatului a fost pronunțată, în primă instanță, o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate care, chiar dacă nu este definitivă, este în măsură să prefigureze faptul că acesta se face vinovat de comiterea faptelor pentru care a fost trimis în judecată.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 17 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr. 5838/3/2006 de către Curtea de Apel București, secția I penală, este nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aflat în culpă procesuală, inculpatul urmează a fi obligat, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de judecata prezentei cereri de atac, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D. împotriva încheierii din 17 iulie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 60 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2006.