ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4121/2005

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 67 din 18 aprilie

2003, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț

și Industrie a României și a Municipiului București a respins acțiunea

formulată de A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București, împotriva SC T.M. SA

București, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 209.920.200 lei

penalități ca urmare a neefectuării obligației investiționale aferentă anului

1999 și la plata sumei de 4.163.809.000 lei ce trebuia virată, conform clauzei

7.10 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni modificat ulterior.

S-a reținut în hotărârea arbitrală

că, în cursul anului 1999, pârâta SC T.M. SA a realizat investiții ce s-au

ridicat la 41.046.530.000 lei, adică peste suma la care pârâta s-a obligat prin

contract pentru anul respectiv conform programului investițional precizat în

anexa 4 la contract.

În ce privește cel de al doilea

capăt de cerere din acțiunea reclamantei, Tribunalul Arbitral a reținut că se

compune din trei pretenții ce au fost respinse întrucât:

- 699.734.000 lei sumă solicitată

drept diferență de investiție pe anul 1999, pentru care nu se justifica

obligarea la plată a pârâtei, atâta vreme cât pârâta a investit peste suma la

care se obligase potrivit contractului;

- 3.096.000.000 lei a format

obiectul dosarului nr. 564/2001 soluționat de aceeași curte de arbitraj prin

sentința nr. 223 din 29 aprilie 2002 definitivă și irevocabilă;

- suma de 368.075.000 lei pentru

care A.P.A.P.S. București nu a precizat ce reprezintă și în ce temei pârâta SC

T.M. SA ar fi datorat-o.

La data de 7 iulie 2003, A.V.A.S.

București a formulat acțiune în anularea sentinței de mai sus, în

contradictoriu cu intimații SC T.M. SA București și SC C.M.C. SRL Baia Mare,

cumpărători a 50,91 % din capitalul social al SC M. SA.

S-a susținut de către reclamanta A.V.A.S.

București că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor

imperative ale art. 969 C. civ. și ale O.G. nr. 25/2002 modificată și

completată, în sensul că deși prin clauzele contractuale părțile au convenit

expres modul în care trebuie efectuată investiția și sancțiunea aplicabilă în

situația nerespectării acestei obligații, totuși prin actul adițional din 16

decembrie 2002 cumpărătorul a găsit subterfugii pentru a i se recunoaște investiția

efectuată de asociați și /sau afiliații acestuia.

A susținut, de asemenea, că în

analiza post privatizare s-a constatat neexecutarea integrală a volumului de

investiții stabilit pentru 1998-1999 și întrucât nu s-a ajuns la soluționarea pe

cale amiabilă a diferendelor apărute, uzitând de clauza compromisorie din

contract a fost promovată acțiunea arbitrală.

Pe parcursul soluționării acțiunii

în anulare s-a invocat de către SC T.M. SA București excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC C.M.C. SRL Baia Mare.

Prin decizia comercială nr. 380 din

22 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.M.C. SRL Baia Mare.

Prin aceeași decizie s-a respins, ca

nefondată acțiunea în anulare formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu SC T.M.

SA București și reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 178.500.000 lei către SC T.M. SA București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

curtea de apel a reținut în ce privește admiterea excepției, că prin acțiunea

arbitrală promovată de A.V.A.S. București a fost acționată în judecată numai SC

T.M. SA București; având în vedere principiul disponibilității care guvernează

procesul civil și faptul că reclamanta este cea care stabilește cadrul

procesual, este justificată admiterea excepției lipsei calității procesuale

pasive a SC C.M.C. SRL în cadrul acțiunii în anulare.

În ce privește fondul acțiunii în

anulare, s-a reținut că cererea reclamantei s-a întemeiat pe prevederile art. 364

lit. i) C. proc. civ. și că s-au încălcat prevederile art. 969 C. civ. și ale O.G.

nr. 25/2002 completată și modificată, ori din analiza motivelor acțiunii în

anulare nu s-au identificat motive care să justifice desființarea hotărârii;

dezvoltarea în fapt a acestor motive vizând numai aspecte de netemeinicie.

S-a reținut, în fine, în decizia

curții de apel că susținerea reclamantei cum că instanța arbitrală ar fi

apreciat greșit probele, reprezintă o problemă de temeinicie, care în nici un

caz nu putea face obiectul acțiunii în anulare.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București, cât și pârâta SC C.M.C.

SRL Baia Mare.

În cererea sa, reclamanta a

solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate

în sensul anulării acțiunii arbitrale, iar pe fond a solicitat obligarea

intimatei SC T.M. SA București la plata sumei de 209.920.200 lei cu titlu de

penalități ca urmare a nerespectării obligației investiționale și la plata

sumei de 4.163.809.000 lei, sumă care trebuia virată de cumpărător conform

clauzei 7.10 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni dintre părți.

Recursul a fost motivat în drept pe

prevederile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a mai susținut

că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 27

1

alin. (2) din O.G.

nr. 25/2002 modificată și completată de O.G. nr. 40/2003.

A învederat aspecte pe fondul

cauzei, concluzionând că din prevederile legale menționate în alineatul

precedent rezultă că voința legiuitorului a fost de a recunoaște ca investiție

plățile efectuate de cumpărător în vederea achitării debitelor către creditorii

bugetari cu scadențe anterioare privatizării.

Recursul pârâtei SC C.M.C. SRL Baia

Mare a fost motivat în drept pe prevederile art. 299, art. 304

1

și

art. 366 alin. (2) C. proc. civ.

În recursul său pârâta a susținut că

deși curtea de apel a fost legal sesizată, soluția pronunțată este nelegală din

punctul de vedere al compunerii instanței. Astfel, la toate termenele de

judecată, instanța a fost compusă din trei judecători. Fiind însă vorba de o

veritabilă acțiune în instanță și nu de exercitarea unei căi de atac sau de

cenzură a legalității, compunerea instanței trebuia să fie în complet de un

judecător; procedându-se altfel, hotărârea curții de apel este nulă.

Recursurile sunt nefondate.

În ce privește recursul reclamantei.

Potrivit prevederilor art. 364 lit. i)

C. proc. civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în

anulare dacă această hotărâre încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori

dispoziții imperative ale legii.

Acțiunea în anulare îndreptată

împotriva hotărârii arbitrale a fost corect soluționată de Curtea de Apel

București, care analizând această acțiune prin prisma prevederilor art. 364 lit.

i) C. proc. civ., a constatat că prin hotărârea arbitrală pronunțată în cauză

nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii.

Critica recurentei potrivit cu care

această hotărâre este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) nu poate conduce la

modificarea hotărârii recurate atâta vreme cât acțiunea în anulare, care are un

caracter nedevolutiv ce privește regularitatea procedurii de soluționare a

litigiului arbitral, iar nu temeinicia hotărârii pronunțată în cadrul acestei

hotărâri, a fost corect soluționată de Curtea de Apel București prin decizia

recurată.

Așa fiind, recursul reclamantei se

va respinge în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la recursul pârâtei.

Critica recurentei pârâte că decizia

recurată este lovită de nulitate, nu este întemeiată.

Acțiunea în anulare îndreptată

împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac, care impune instanței

examinarea cauzei în limitele prestabilite de dispozițiile art. 364 C. proc.

civ., ce conțin motive având similitudine cu cele înscrise în art. 304 același

cod.

Așadar, completul de judecată pentru

soluționarea unei atare căi de atac va fi constituit în raport cu nivelul

instanței competente, din numărul de judecători prevăzut pentru judecarea

recursului.

Dispozițiile art. 366 alin. (1) C.

proc. civ., referitoare la procedura ce trebuie urmată de instanța care

examinează acțiunea în anulare, impun aprecierea că regulile respective de

procedură sunt specifice unei căi de atac.

Rezultă că și recursul pârâtei este

nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 380 din 22

martie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și recursul

declarat de pârâta SC C.M.C. SRL Baia Mare împotriva aceleiași decizii.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 septembrie 2005.