ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4121/2005

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 67 din 18 aprilie 2003, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București a respins acțiunea formulată de A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.) București, împotriva SC T.M. SA București, privind obligarea pârâtei la plata sumei de 209.920.200 lei penalități ca urmare a neefectuării obligației investiționale aferentă anului 1999 și la plata sumei de 4.163.809.000 lei ce trebuia virată, conform clauzei 7.10 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni modificat ulterior. S-a reținut în hotărârea arbitrală că, în cursul anului 1999, pârâta SC T.M.

SA a realizat investiții ce s-au ridicat la 41.046.530.000 lei, adică peste suma la care pârâta s-a obligat prin contract pentru anul respectiv conform programului investițional precizat în anexa 4 la contract. În ce privește cel de al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamantei, Tribunalul Arbitral a reținut că se compune din trei pretenții ce au fost respinse întrucât: - 699.734.000 lei sumă solicitată drept diferență de investiție pe anul 1999, pentru care nu se justifica obligarea la plată a pârâtei, atâta vreme cât pârâta a investit peste suma la care se obligase potrivit contractului; - 3.096.000.000 lei a format obiectul dosarului nr. 564/2001 soluționat de aceeași curte de arbitraj prin sentința nr. 223 din 29 aprilie 2002 definitivă și irevocabilă; - suma de 368.075.000 lei pentru care A.P.A.P.S.

București nu a precizat ce reprezintă și în ce temei pârâta SC T.M. SA ar fi datorat-o. La data de 7 iulie 2003, A.V.A.S. București a formulat acțiune în anularea sentinței de mai sus, în contradictoriu cu intimații SC T.M. SA București și SC C.M.C. SRL Baia Mare, cumpărători a 50,91 % din capitalul social al SC M. SA. S-a susținut de către reclamanta A.V.A.S. București că hotărârea arbitrală a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor imperative ale art. 969 C. civ. și ale O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, în sensul că deși prin clauzele contractuale părțile au convenit expres modul în care trebuie efectuată investiția și sancțiunea aplicabilă în situația nerespectării acestei obligații, totuși prin actul adițional din 16 decembrie 2002 cumpărătorul a găsit subterfugii pentru a i se recunoaște investiția efectuată de asociați și /sau afiliații acestuia.

A susținut, de asemenea, că în analiza post privatizare s-a constatat neexecutarea integrală a volumului de investiții stabilit pentru 1998-1999 și întrucât nu s-a ajuns la soluționarea pe cale amiabilă a diferendelor apărute, uzitând de clauza compromisorie din contract a fost promovată acțiunea arbitrală. Pe parcursul soluționării acțiunii în anulare s-a invocat de către SC T.M. SA București excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.M.C. SRL Baia Mare. Prin decizia comercială nr. 380 din 22 martie 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC C.M.C. SRL Baia Mare. Prin aceeași decizie s-a respins, ca nefondată acțiunea în anulare formulată de A.V.A.S.

în contradictoriu cu SC T.M. SA București și reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 178.500.000 lei către SC T.M. SA București. Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut în ce privește admiterea excepției, că prin acțiunea arbitrală promovată de A.V.A.S. București a fost acționată în judecată numai SC T.M. SA București; având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil și faptul că reclamanta este cea care stabilește cadrul procesual, este justificată admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a SC C.M.C. SRL în cadrul acțiunii în anulare. În ce privește fondul acțiunii în anulare, s-a reținut că cererea reclamantei s-a întemeiat pe prevederile art. 364 lit. i) C. proc.

civ. și că s-au încălcat prevederile art. 969 C. civ. și ale O.G. nr. 25/2002 completată și modificată, ori din analiza motivelor acțiunii în anulare nu s-au identificat motive care să justifice desființarea hotărârii; dezvoltarea în fapt a acestor motive vizând numai aspecte de netemeinicie. S-a reținut, în fine, în decizia curții de apel că susținerea reclamantei cum că instanța arbitrală ar fi apreciat greșit probele, reprezintă o problemă de temeinicie, care în nici un caz nu putea face obiectul acțiunii în anulare. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamanta A.V.A.S. București, cât și pârâta SC C.M.C. SRL Baia Mare. În cererea sa, reclamanta a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei recurate în sensul anulării acțiunii arbitrale, iar pe fond a solicitat obligarea intimatei SC T.M.

SA București la plata sumei de 209.920.200 lei cu titlu de penalități ca urmare a nerespectării obligației investiționale și la plata sumei de 4.163.809.000 lei, sumă care trebuia virată de cumpărător conform clauzei 7.10 din contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni dintre părți. Recursul a fost motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta-reclamantă a mai susținut că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 27 1 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată de O.G. nr. 40/2003. A învederat aspecte pe fondul cauzei, concluzionând că din prevederile legale menționate în alineatul precedent rezultă că voința legiuitorului a fost de a recunoaște ca investiție plățile efectuate de cumpărător în vederea achitării debitelor către creditorii bugetari cu scadențe anterioare privatizării.

Recursul pârâtei SC C.M.C. SRL Baia Mare a fost motivat în drept pe prevederile art. 299, art. 304 1 și art. 366 alin. (2) C. proc. civ. În recursul său pârâta a susținut că deși curtea de apel a fost legal sesizată, soluția pronunțată este nelegală din punctul de vedere al compunerii instanței. Astfel, la toate termenele de judecată, instanța a fost compusă din trei judecători. Fiind însă vorba de o veritabilă acțiune în instanță și nu de exercitarea unei căi de atac sau de cenzură a legalității, compunerea instanței trebuia să fie în complet de un judecător; procedându-se altfel, hotărârea curții de apel este nulă. Recursurile sunt nefondate. În ce privește recursul reclamantei. Potrivit prevederilor art. 364 lit. i) C. proc.

civ., hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare dacă această hotărâre încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Acțiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale a fost corect soluționată de Curtea de Apel București, care analizând această acțiune prin prisma prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., a constatat că prin hotărârea arbitrală pronunțată în cauză nu s-au încălcat dispozițiile imperative ale legii. Critica recurentei potrivit cu care această hotărâre este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.) nu poate conduce la modificarea hotărârii recurate atâta vreme cât acțiunea în anulare, care are un caracter nedevolutiv ce privește regularitatea procedurii de soluționare a litigiului arbitral, iar nu temeinicia hotărârii pronunțată în cadrul acestei hotărâri, a fost corect soluționată de Curtea de Apel București prin decizia recurată. Așa fiind, recursul reclamantei se va respinge în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Cu privire la recursul pârâtei. Critica recurentei pârâte că decizia recurată este lovită de nulitate, nu este întemeiată. Acțiunea în anulare îndreptată împotriva hotărârii arbitrale constituie cale de atac, care impune instanței examinarea cauzei în limitele prestabilite de dispozițiile art. 364 C. proc.

civ., ce conțin motive având similitudine cu cele înscrise în art. 304 același cod. Așadar, completul de judecată pentru soluționarea unei atare căi de atac va fi constituit în raport cu nivelul instanței competente, din numărul de judecători prevăzut pentru judecarea recursului. Dispozițiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la procedura ce trebuie urmată de instanța care examinează acțiunea în anulare, impun aprecierea că regulile respective de procedură sunt specifice unei căi de atac. Rezultă că și recursul pârâtei este nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 380 din 22 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și recursul declarat de pârâta SC C.M.C. SRL Baia Mare împotriva aceleiași decizii. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2005.