ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4801/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta A.F.I. București a

acționat în judecată pe pârâta SC S.I. SRL București și a solicitat ca prin

hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 18.170 dolari

S.U.A. contravaloare folosință spațiu și 33.848,94 dolari S.U.A. penalități în

lei la data plății.

Pârâta a invocat prin întâmpinare

excepția prescrierii dreptului la acțiune și a lipsei calității procesuale

pasive a reclamantei, susținând că spațiul fiind repartizat unei fundații,

între părți nu s-au statornicit raporturi contractuale.

Tribunalul București, investit cu

soluționarea pricinii, după declinarea competenței în favoarea sa de la

Judecătoria sectorului 6 București, prin sentința civilă nr. 4818 din 14

aprilie 2004, a respins, ca neîntemeiate excepțiile prescrierii dreptului material

la acțiune și a lipsei calității procesuale pasive și a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea reclamantei reținând că între părțile în proces nu s-a

încheiat un contract de închiriere, iar reclamanta nu a dovedit folosirea fără

drept a spațiului pentru care reclamanta a calculat chiria ce a format obiectul

acțiunii.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, a fost respins, ca nefondat

de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr.

24 din 17 ianuarie 2005.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că pârâta a încheiat cu SC C.A. SA un contract de

asociere în participațiune având ca obiect exploatarea spațiului comercial din

Șos. Olteniței, că raporturile comerciale stabilite în temeiul art. 251 C.

com., i-au permis pârâtei să folosească spațiul respectiv, însă titularul

contractului de închiriere a rămas tot SC C. SA, ținut răspunzător față de

locator.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs reclamanta, care a susținut că este nelegală și netemeinică.

A invocat în drept prevederile art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și a

susținut că prin hotărârea recurată greșit nu s-a ținut seama de situația de

fapt în sensul că fișa de calcul a chiriei, a fost întocmită pârâtei pentru că

nu avea contract de închiriere cu reclamanta și pentru că pârâta investea în

lucrări de construcții și instalații. S-a susținut în motivele de recurs că

întrucât s-a încheiat contract de asociere în participațiune de către utilizatorul

anterior al spațiului cu pârâta, au devenit incidente prevederile art. 3 din

H.C.G.M.B. nr. 59/1997.

Recurenta a solicitat obligarea în

recurs a pârâtei la plata sumei totale de 80.793,86 dolari S.U.A. din care

18.170 dolari S.U.A. daune pentru perioada august 2000 - 22 ianuarie 2002

(reprezentând chirie neplătită), 10.700,36 dolari S.U.A. penalități calculate

pentru perioada august 2000-22 ianuarie 2002, 27.582,06 dolari S.U.A. daune

reprezentând contravaloarea folosirii spațiului pe perioada februarie 2002 –

februarie 2004 și 24.341,44 dolari S.U.A. penalități pentru perioada octombrie

2000 - februarie 2004 înregistrate ca urmare a neachitării sumelor câștigate

prin titlul executoriu din 26 aprilie 2004.

Recursul reclamantei este întemeiat

și se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.

Analizând criticile recurentei în

raport de actele și lucrările dosarului, rezultă folosirea spațiului

reclamantei de către societatea pârâtă pe perioada august 2000 - 22 ianuarie

2002.

Pentru intervalul de timp de mai

sus, reclamanta a întocmit pârâtei fișă de calcul a chiriei, potrivit cu care

pârâta datorează 18.170 dolari S.U.A.

Rezultă astfel că soluția instanței

de apel care a menținut pe fond soluția tribunalului de respingere a acțiunii

este neîntemeiată, pârâta având obligația de a plăti chirie pe spațiul folosit,

în baza fișei de calcul emisă de reclamantă.

Așa fiind, în temeiul prevederilor art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite sub acest

aspect, hotărârea recurată va fi modificată, în consecință se va admite și

apelul reclamantei și hotărârea instanței de fond va fi schimbată în tot în

sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantei pentru plata sumei de

18.170 dolari S.U.A. chirie datorată de pârâtă pe perioada august 2000 - 22

ianuarie 2002.

În ce privesc restul pretențiilor

reclamantei legate de penalitățile de întârziere, cum între părțile în proces

nu a existat un contract bilateral cu clauză penală, în lipsa unei stipulații

privind sancționarea părții în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor

contractuale, corect instanțele anterioare au respins pretențiile reclamantei

ce nu au fost reglementate prin clauză penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta A.F.I. București, împotriva deciziei comerciale nr. 24 din 17

ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care o

modifică.

Admite apelul declarat de aceeași

reclamantă împotriva sentinței nr. 4818 din 14 aprilie 2004 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, pe care o schimbă în tot în sensul că

admite în parte acțiunea și obligă pârâta SC S.I. SRL București la plata sumei

de 18.170 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plății.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 octombrie 2005.