ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3091/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 11 iunie 2003, reclamantul K.F. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 4231 din 1 iunie

2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002.

În motivare, reclamantul a

arătat că, în mod nelegal, pârâta i-a refuzat acordarea drepturilor legale

compensatorii, deși a dovedit că în perioada 27 septembrie 1957 - 23 noiembrie

1958 a efectuat stagiul militar în condițiile prevăzute de actul normativ

indicat.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 259 din 5 august

2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să

emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului, calitatea de

beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 27

septembrie 1957 - 23 noiembrie 1958 și să-i acorde drepturile conferite de

această lege, începând cu 28 august 2002.

Instanța a reținut că

soluția se impune în raport cu mențiunile din livretul militar depus de

reclamant în susținerea acțiunii și cu prevederile art. 1 și art. 6 pct. 5 din

Legea nr. 309/2002, art. 1-9 din Normele metodologice de aplicare și ale art. 14

1

din Legea nr. 29/1990.

Recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Mureș, împotriva sentinței, a fost admis prin decizia nr.

7152 din 24 septembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, cauza fiind trimisă, spre rejudecare, la

aceeași instanță.

Judecând în fond pricina

după casare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 2 din 10 ianuarie 2005, a respins acțiunea,

reținând că urmare a solicitării relațiilor de la U.M. 02405 Pitești și de la Ministerul Administrației și Internelor, a rezultat că unitatea

militară unde a făcut stagiul militar, reclamantul, nu a funcționat ca

detașament de muncă.

Sentința a fost atacată, în

termen legal, cu recurs, de către reclamantul K.F., care a criticat-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a arătat, în

esență, că a efectuat stagiul militar la muncă, nefiind instruit, datorită și

unui handicap acustic din naștere și că nu este echitabilă acordarea

discriminatorie a drepturilor, pentru persoane care au prestat serviciul

militar în condiții identice.

Criticile formulate sunt

întemeiate.

Din actele prezentate de

reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a efectuat stagiul

militar, în calitate de constructor, în perioada 27 septembrie 1957 - 8

decembrie 1957 și 22 septembrie 1958 - 23 noiembrie 1958, în U.M. nr. 03902

Târgu Mureș, fiind lăsat la vatră în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.

Din moment ce nu se contestă

prestarea muncii pe toată durata serviciului militar în detașamente de muncă

organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de

la acordarea drepturilor solicitate.

În acest caz, s-ar ajunge la

situații inechitabile, de recompensare doar parțială a persoanelor care au

efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor

împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității

militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident, discriminatoriu.

Prin urmare, în considerarea

celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza I și ale art. 314 C.

proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și, în fond, va

admite acțiunea reclamantului.

Pe cale de consecință, va

anula hotărârea nr. 4231 din 1 iunie 2003, emisă de pârâtă și o va obliga pe

aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 septembrie 1957 - 3

decembrie 1957 și 22 septembrie 1958 - 23 noiembrie 1958, începând cu data de 1

septembrie 2002.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul K.F. împotriva sentinței civile nr. 2 din 10 ianuarie 2005 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul K.F.

Anulează hotărârea nr. 4231

din 1 iunie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș și o obligă pe

aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 septembrie 1957 - 3

decembrie 1957 și 22 septembrie 1958 - 23 noiembrie 1958, începând cu data de 1

septembrie 2002.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.