ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1469/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 21 iulie 2003, reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, modificarea hotărârii pârâtei, nr. 3720 din 12 mai 2003, în sensul admiterii cererii înregistrate sub nr. 52657 din 19 august 2002 și al recunoașterii și acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 8 ianuarie 1954 - 15 noiembrie 1956, începând cu 1 septembrie 2003. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că, deși a depus acte doveditoare care atestă efectuarea stagiului militar, în condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, comisia sesizată, din cadrul autorității pârâte a apreciat greșit, că nu i se cuvin drepturile prevăzute de acest act normativ.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 328 din 18 septembrie 2003, a admis contestația și a modificat integral hotărârea atacată, constatând că în perioada 8 ianuarie 1954 - 15 noiembrie 1956, s-a aflat în situația precizată de art. 1 din Legea nr. 309/2002 și cu obligarea pârâtei de a-i acorda reclamantului, drepturile stabilite de art. 22 și urm. din respectiva lege, începând cu 1 septembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin probele depuse, reclamantul a făcut dovada că a efectuat stagiul militar, ca mână de lucru, din orașul Stalin, la o unitate militară, care a prestat activități de muncă în construcții, actele fiind în mod eronat, ignorate de pârâtă.

Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, recurs admis în principiu, potrivit prevederilor art. 308 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că, în mod eronat, prima instanță a admis acțiunea, deoarece reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate militară, nu într-un detașament de muncă; în realitate, numai unitățile care au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, intră sub incidența normelor legale invocate de reclamant. Critica este neîntemeiată. Din copia livretului militar prezentat de reclamant, în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a prestat muncă în construcții, în cadrul U.M. 03974 Sângeorgiu de Pădure, în perioada 8 ianuarie 1954 - 15 noiembrie 1956. După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria a II-a, ca soldat neinstruit.

Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar, în detașamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică măsura exceptării reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situații inechitabile, de recompensare parțială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiții identice și care, datorită unor împrejurări formale, ce țin exclusiv de subordonarea ierarhică a unității militare, beneficiază de un tratament diferit și, evident discriminatoriu. Apreciind, deci, că prima instanță a stabilit o corectă situație de fapt în cauză și că sunt întrunite cerințele de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 1 și 3 din Legea nr. 309/2002, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge recursul pârâtei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 328 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2004.