ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1045/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1076/2004

reclamanta SC R.C.R.C.E. SA a chemat în judecată pârâții SC M. SRL Iași și SC C.

SA Iași solicitând instanței să constate că se opune oricărei hotărâri trecute,

prezente și viitoare ale asociaților, SC M. SRL, declararea nulității oricăror

înregistrări și mențiuni nelegale ale SC M. SRL la O.R.C. Iași, care se referă

la transferul părților sociale și obligarea SC C. SA Iași la repararea

prejudiciilor cauzate SC R.C.R.C.E. SA în valoare de 16.000.000.000 lei.

Prin sentința nr. 462/ E din 28

aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1076/2004 s-a anulat

ca netimbrată acțiunea introdusă de reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iași în

contradictoriu cu pârâtele SC M. SRL Iași și SC C. SA Iași.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că deși reclamanta a fost încunoștințată cu privire la

obligația de a timbra legal acțiunea cu taxa de timbru în sumă de 196.710.050

lei și timbru judiciar în valoare de 50.000 lei, astfel cum rezultă din dovada

de îndeplinire a procedurii de citare din 21 aprilie 2004, aceasta nu s-a

conformat dispoziției instanței.

Așa fiind, având în vedere

prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995, tribunalul a anulat ca netimbrată acțiunea promovată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iași, considerând sentința nelegală

cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995.

Apelanta a depus precizări privind procedura de citare cu O.R.C. Iași,

precizări privind părțile chemate în judecată, obiectul acțiunii și temeiurile

legale, probe și concluzii scrise.

Intervenienta SC D.C. SRL Iași a

depus precizări privind cererea de intervenție în interes propriu și în

interesul reclamantei.

Prin decizia nr. 503 din 29

noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de reclamantă.

A anulat cererea de intervenție

formulată de SC D.C. SRL Iași.

Curtea de Apel, a reținut că în mod

corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Cu privire la cererea de

intervenție, instanța a reținut că intervenienta stăruie în soluționarea

acestei cereri care este evaluabilă în bani și a dispus ca aceasta să achite

210.601.847 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.

Intervenienta nu a achitat aceste

taxe și instanța a anulat cererea de intervenție ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC R.C.R.C.E. SA Iași invocând în condițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C.

proc. civ. nelegalitatea soluției.

Prin motivele de recurs s-a susținut

în esență că instanța de apel a încălcat formele de procedură, în sensul că

procedura de citare cu intimatul-revizuient B.V., asociat al SC M. SRL s-a

făcut la o adresă greșită, în loc de adresa corectă de domiciliu, precum și

procedura de citare cu pârâta SC M. SRL care s-a făcut la o adresă greșită de

domiciliu a administratorului, în locul adresei corecte de domiciliu.

S-a mai invocat încălcarea

dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., întrucât decizia instanței de apel nu

cuprinde domiciliul sau reședința părților, a dispozițiilor art. 264 C. proc.

civ., având în vedere că motivarea s-a făcut peste termenul de 30 de zile

prevăzut de text și că au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile Legii

nr. 146/1997 modificată și O.G. nr. 32/1995 modificată, respectiv art. 3 lit. m)

din Legea nr. 146/1997, art. 3 alin. (1) și (3) O.G. nr. 32/1995.

La data de 13 iunie 2005 s-a depus

întâmpinare de pârâta SC C. SA Iași, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

B.V. în calitate de asociat al SC M.

SRL Iași și în nume propriu a depus întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului.

Intervenienta SC D.C. SRL și D.C.,

au depus concluzii scrise și au solicitat admiterea recursului.

Recurenta reclamantă a depus și

concluzii scrise.

Recursul nu este fondat.

Motivul de casare întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule

numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura

decât prin anularea lor.

Neregularitatea procedurii de citare

este sancționată potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea

relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de îndeplinirea

nelegală a actului procedural, care are interes să o invoce.

În speță, recurentul și-a întemeiat

primul motiv de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 5, invocând că instanța de

apel a soluționat cauza cu lipsă de procedură față de intimații B.V. și SC M.

SRL.

Recurentului, căruia i s-a respins

apelul nu este îndreptățit să invoce în favoarea sa, neîndeplinirea legală a

citării intimaților B.V. și SC M. SRL, nulitate relativă de care se pot prevala

numai aceștia, dacă se consideră vătămați.

Nerespectarea normelor legale

privitoare la citare nu au produs reclamantului vreo vătămare, sub forma unui

prejudiciu patrimonial sau prin încălcarea altor drepturi procesuale recunoscute

părții în proces, condiții în care hotărârea pronunțată nu este lovită de

nulitate.

Nu sunt incidente nici dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând o aplicare corectă a legii.

Este adevărat că, potrivit art. 261 pct.

2 C. proc. civ. hotărârea tribunalului trebuie să cuprindă domiciliul sau

reședința părților, însă lipsa unor asemenea mențiuni din hotărâre nu atrag

nulitatea hotărârii.

Textul de lege invocat de recurent

nu prevede sancțiunea nulității pentru un astfel de motiv.

Lipsa acestor motive nu poate

constitui o nulitate peste care nu se poate trece întrucât nu a pricinuit nici

unei părți vreo vătămare, comunicarea hotărârii făcându-se legal la domiciliile

acestora.

În ceea ce privește dispozițiile art.

264 C. proc. civ., invocate de recurent se reține că nerespectarea termenului

prevăzut de acesta nu influențează valabilitatea hotărârii, deoarece este un

termen relativ.

În conformitate cu dispozițiile art.

1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile

formulate în justiție se timbrează conform legii, nerespectarea acestei

obligații fiind sancționată de dispozițiile art. 20 alin. (3), cu anularea.

Prevederile Legii nr. 146/1997 și O.G.

nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate au fost corect interpretate și

aplicate în cauză.

Făcându-se aplicarea dispozițiilor art.

2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

s-a constatat corect că acțiunea formulată de recurenta-reclamantă este

evaluabilă în bani și că aceasta avea obligația legală să timbreze acțiunea. În

raport de obiectul cererii dedusă judecății se constată că dispozițiile art. 3 lit.

m) din Legea nr. 146/1997, art. 3 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 32/1995 nu sunt

incidente în cauză.

În condițiile în care pentru

termenul din 28 aprilie 2004, când s-a pronunțat sentința, reclamantul nu a

depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, stabilite în sarcina sa, în

mod corect s-a dispus în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 anularea ca netimbrată a

acțiunii, astfel că recursul este nefondat și urmează să fie respins conform art.

312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iași, împotriva deciziei nr. 503 din 29 noiembrie

2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 5002/2004 ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 15 martie 2006.