ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1045/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 1076/2004 reclamanta SC R.C.R.C.E. SA a chemat în judecată pârâții SC M. SRL Iași și SC C. SA Iași solicitând instanței să constate că se opune oricărei hotărâri trecute, prezente și viitoare ale asociaților, SC M. SRL, declararea nulității oricăror înregistrări și mențiuni nelegale ale SC M. SRL la O.R.C. Iași, care se referă la transferul părților sociale și obligarea SC C. SA Iași la repararea prejudiciilor cauzate SC R.C.R.C.E. SA în valoare de 16.000.000.000 lei. Prin sentința nr. 462/ E din 28 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 1076/2004 s-a anulat ca netimbrată acțiunea introdusă de reclamanta SC R.C.R.C.E.

SA Iași în contradictoriu cu pârâtele SC M. SRL Iași și SC C. SA Iași. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că deși reclamanta a fost încunoștințată cu privire la obligația de a timbra legal acțiunea cu taxa de timbru în sumă de 196.710.050 lei și timbru judiciar în valoare de 50.000 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare din 21 aprilie 2004, aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței. Așa fiind, având în vedere prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, tribunalul a anulat ca netimbrată acțiunea promovată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iași, considerând sentința nelegală cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 146/1997 și O.G.

nr. 32/1995. Apelanta a depus precizări privind procedura de citare cu O.R.C. Iași, precizări privind părțile chemate în judecată, obiectul acțiunii și temeiurile legale, probe și concluzii scrise. Intervenienta SC D.C. SRL Iași a depus precizări privind cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei. Prin decizia nr. 503 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de reclamantă. A anulat cererea de intervenție formulată de SC D.C. SRL Iași. Curtea de Apel, a reținut că în mod corect prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995. Cu privire la cererea de intervenție, instanța a reținut că intervenienta stăruie în soluționarea acestei cereri care este evaluabilă în bani și a dispus ca aceasta să achite 210.601.847 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.

Intervenienta nu a achitat aceste taxe și instanța a anulat cererea de intervenție ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC R.C.R.C.E. SA Iași invocând în condițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. nelegalitatea soluției. Prin motivele de recurs s-a susținut în esență că instanța de apel a încălcat formele de procedură, în sensul că procedura de citare cu intimatul-revizuient B.V., asociat al SC M. SRL s-a făcut la o adresă greșită, în loc de adresa corectă de domiciliu, precum și procedura de citare cu pârâta SC M. SRL care s-a făcut la o adresă greșită de domiciliu a administratorului, în locul adresei corecte de domiciliu. S-a mai invocat încălcarea dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ., întrucât decizia instanței de apel nu cuprinde domiciliul sau reședința părților, a dispozițiilor art. 264 C. proc. civ., având în vedere că motivarea s-a făcut peste termenul de 30 de zile prevăzut de text și că au fost încălcate și aplicate greșit dispozițiile Legii nr. 146/1997 modificată și O.G. nr. 32/1995 modificată, respectiv art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, art. 3 alin. (1) și (3) O.G. nr. 32/1995. La data de 13 iunie 2005 s-a depus întâmpinare de pârâta SC C. SA Iași, solicitând respingerea recursului ca nefondat. B.V. în calitate de asociat al SC M. SRL Iași și în nume propriu a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. Intervenienta SC D.C. SRL și D.C., au depus concluzii scrise și au solicitat admiterea recursului.

Recurenta reclamantă a depus și concluzii scrise. Recursul nu este fondat. Motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat. Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. Neregularitatea procedurii de citare este sancționată potrivit art. 108 alin. (2) C. proc. civ. cu nulitatea relativă, care poate fi invocată numai de partea vizată de îndeplinirea nelegală a actului procedural, care are interes să o invoce. În speță, recurentul și-a întemeiat primul motiv de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 5, invocând că instanța de apel a soluționat cauza cu lipsă de procedură față de intimații B.V.

și SC M. SRL. Recurentului, căruia i s-a respins apelul nu este îndreptățit să invoce în favoarea sa, neîndeplinirea legală a citării intimaților B.V. și SC M. SRL, nulitate relativă de care se pot prevala numai aceștia, dacă se consideră vătămați. Nerespectarea normelor legale privitoare la citare nu au produs reclamantului vreo vătămare, sub forma unui prejudiciu patrimonial sau prin încălcarea altor drepturi procesuale recunoscute părții în proces, condiții în care hotărârea pronunțată nu este lovită de nulitate. Nu sunt incidente nici dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând o aplicare corectă a legii. Este adevărat că, potrivit art. 261 pct. 2 C. proc. civ. hotărârea tribunalului trebuie să cuprindă domiciliul sau reședința părților, însă lipsa unor asemenea mențiuni din hotărâre nu atrag nulitatea hotărârii.

Textul de lege invocat de recurent nu prevede sancțiunea nulității pentru un astfel de motiv. Lipsa acestor motive nu poate constitui o nulitate peste care nu se poate trece întrucât nu a pricinuit nici unei părți vreo vătămare, comunicarea hotărârii făcându-se legal la domiciliile acestora. În ceea ce privește dispozițiile art. 264 C. proc. civ., invocate de recurent se reține că nerespectarea termenului prevăzut de acesta nu influențează valabilitatea hotărârii, deoarece este un termen relativ. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile formulate în justiție se timbrează conform legii, nerespectarea acestei obligații fiind sancționată de dispozițiile art. 20 alin. (3), cu anularea.

Prevederile Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate au fost corect interpretate și aplicate în cauză. Făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, s-a constatat corect că acțiunea formulată de recurenta-reclamantă este evaluabilă în bani și că aceasta avea obligația legală să timbreze acțiunea. În raport de obiectul cererii dedusă judecății se constată că dispozițiile art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, art. 3 alin. (1) și (3) din O.G. nr. 32/1995 nu sunt incidente în cauză. În condițiile în care pentru termenul din 28 aprilie 2004, când s-a pronunțat sentința, reclamantul nu a depus taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, stabilite în sarcina sa, în mod corect s-a dispus în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 anularea ca netimbrată a acțiunii, astfel că recursul este nefondat și urmează să fie respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.C.R.C.E. SA Iași, împotriva deciziei nr. 503 din 29 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. 5002/2004 ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 martie 2006.