ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2576/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 13 aprilie 2001 la Judecătoria Botoșani, reclamanta S.N.C.R. București, respectiv R.N.P., a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL Botoșani pentru a fi obligată să-i restituie un armăsar de rasă S.G. și să-i plătească echivalentul în lei a sumei de 7800 dolari S.U.A., reprezentând taxă de montă, daune de 585 milioane lei pentru deținerea armăsarului după data de 1 iulie 1998, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 9945 din 1 octombrie 2001, Judecătoria Botoșani disjunge cererile și declină competența în favoarea Tribunalului Botoșani pentru soluționarea acțiunii în daune, acțiune respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 515 din 18 iunie 2002 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, care reține că reclamanta nu a respectat obligațiile contractuale asumate, în sensul că, după ce a predat pârâtei armăsarul, nu a efectuat cu personalul său specializat verificări periodice a activității de montă, nu a dat instrucțiuni tehnice și veterinare adecvate și nici nu a asigurat evidența montelor.

După casarea cu trimitere a sentinței menționate potrivit deciziei nr. 734 din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Suceava, prin sentința nr. 510 din 5 mai 2004, Tribunalul Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4000 dolari S.U.A., cu titlu de taxă montă și să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 1.692.831 lei. Pentru a decide astfel, instanța a reținut, pe de o parte, că armăsarul a fost restituit reclamantei și că pentru perioada cât a fost deținut peste termen nu se datorează daune întrucât pârâta a făcu cheltuieli mari cu întreținerea acestuia în timp ce reclamanta a încasat subvenții de la stat pentru întreținerea aceluiași armăsar și, pe de altă parte, că, potrivit art. 14 din contractul dintre părți, pârâta datorează o taxă de montă în valoare de 200 dolari S.U.A./ montă fecundă pentru cei 20 produși, respectiv 4000 dolari S.U.A.

Prin decizia nr. 196 din 7 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău și de pârâta SC B. SRL Botoșani, împotriva sentinței nr. 510 din 5 mai 2004 a Tribunalului Botoșani, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a dovedit prin probe concludente că prejudiciul suferit de ea din cauza nerestituirii de către pârâtă a armăsarului a fost în sumă de 595.000.000 lei cum pretinde și că, potrivit art. 14 din contractul nr. 906 din 6 aprilie 1998 și procesului verbal încheiat de părți la data de 14 martie 2001, taxa de montă se datorează numai pentru cei 20 produși rezultați în urma analizelor specifice efectuate în vederea stabilirii paternității lor, respectiv în limita sumei de 4000 dolari S.U.A.

Împotriva soluției instanței de apel au formulat recurs și reclamanta și pârâta. Prin recursul său pârâta, reiterând motivele de apel, solicită reanalizarea întregului probatoriu și modificarea deciziei instanței de apel, inclusiv a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Prin cererea de recurs reclamanta, reiterând și ea motivele din apel, solicită desființarea deciziei date de instanța de apel ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate prin acțiune. Examinând excepția nulității recursurilor în raport de dispozițiile art. 302 1 C. proc. civ. și verificând îndeplinirea condițiilor de formă ale acestora, Curtea reține că cererea de recurs formulată de reclamanta R.N.P.

– D.S. Buzău nu cuprinde menționarea numărului de înmatriculare în registrul comerțului și nici codul unic de înregistrare, nu cuprinde nici o mențiune de identificare a intimatei și, mai ales, nu indică motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora, recurenta mulțumindu-se să reia motivele invocate în apel și menționând că va depune ulterior precizări la motivele de recurs, precizări care nu au mai fost formulate. Curtea constată de asemenea că, deși recurenta arată că își întemeiază recursul pe prevederile art. 299-316 C. proc. civ., aceasta nu încadrează criticile formulate cu privire la decizia recurată în nici unul din motivele, prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., iar dezvoltarea criticilor nu permite o asemenea încadrare de către instanță, așa cum prevăd dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recursul reclamantei urmează a fi sancționat cu nulitatea. Cât privește cererea de recurs a pârâtei SC B. SRL Botoșani, Curtea reține că nici aceasta nu cuprinde toate mențiunile prevăzute de art. 302 1 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., lipsind precizarea numărului de înmatriculare în registrul comerțului, codul unic de înregistrare sau C. fisc., contul bancar și de asemenea toate datele referitoare la reclamanta-intimată; mai constată că cererea de recurs nu poartă ștampila societății comerciale recurente și că nu sunt precizate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, recurenta reluând motivele din apel a căror dezvoltare nu permite încadrarea lor de către instanță într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., așa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ., astfel că și această cerere de recurs urmează a fi sancționată cu nulitatea. Față de cele de mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) coroborate cu art. 306 C. proc. civ., Curtea urmează a constata nule recursurile formulate de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău și de pârâta SC B. SRL Botoșani.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile declarate de reclamanta R.N.P. – D.S. Buzău și pârâta SC B. SRL Botoșani, împotriva deciziei civile nr. 196 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2005.