ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5440/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 martie 2004, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea creditorului SC R. SA și a încuviințat executarea silită prin poprire până la concurența sumei de 2.023.000.000 lei, ce se va actualiza de executorul judecătoresc, asupra conturilor debitoarei Primăria Municipiului București aflate la terțul poprit SC M.I.S.R. R.B. SA, la cererea creditorului SC R. SA, în baza titlului executoriu, decizia nr. 5001/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr.7580/2001. S-au pus în vedere executorului judecătoresc prevederile O.G. nr. 22/2002. Pentru a încuviința această cerere, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 372, art. 373 1 , art. 373 2 C. proc.

civ., debitoarea Primăria Municipiului București a fost obligată la plata sumei de 2.023.000.000 lei către creditorul SC R.B. SA prin decizia nr. 5001/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, irevocabilă. Împotriva încheierii a declarat apel Primăria Municipiului București, invocând excepția lipsei capacității de folosință în raport de art. 91 din Legea nr. 215/2001 și excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată față de prevederile O.G. nr. 22/2002. Prin decizia nr. 1282 din 26 octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a respins excepțiile invocate de apelantă, precum și apelul declarat de Primăria municipiului București.

Instanța de apel a reținut că Primăria municipiului București este persoană juridică, reprezentată prin primar, are calitatea și capacitatea de a sta în proces, dovadă fiind tocmai decizia a cărei executare se cere, prin care apelanta a fost obligată la plata sumei de 2.023.000.000 lei, iar O.G. nr. 22/2002 nu conține norme derogatorii de la dreptul comun în materia executării silite în ce privește competența instanțelor de judecată.

Municipiul București, prin Primarul General, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând aceleași două excepții ridicate în apel: lipsa calității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului București, în materia executării silite, cu precizarea că numai Municipiul București are personalitate juridică și excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, considerând că executarea silită nu se putea dispune de instanță, sumele datorate de apelant sunt executabile numai în limita creditelor bugetare și trezoreria este cea care poate efectua aceste operațiuni, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002. Criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate.

În litigiul finalizat prin decizia nr. 5001/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, Primăria municipiului București a avut calitatea procesuală de recurentă-reclamantă și în recurs ea a fost obligată la 2.023.000.000 lei cheltuieli de judecată față de intimata-pârâtă SC R. SA București. Nu s-a obiectat în acel litigiu calitatea procesuală activă a recurentei, excepția a apărut doar în faza executării silite a creanței, dar ea este nefondată, întrucât recurenta are personalitate juridică și capacitate de folosință, fiind reprezentată prin primar, conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001. Instanța este competentă să dispună executarea silită prin poprire în vederea satisfacerii creanțelor, cu respectarea destinației creditelor bugetare, dispozițiile prevăzute în O.G.

nr. 22/2002 nu împiedică executarea silită a obligațiilor de plată a instituțiilor bugetare, obligă doar ordonatorii de credite să ia măsurile necesare, inclusiv virarea de credite bugetare, pentru a asigura în bugetele debitorilor creditele necesare în vederea efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii. Realizate fiind condițiile prevăzute în art. 379 alin. (1) C. proc. civ., anume existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, instanța are competența de a dispune executarea silită prin poprire, indiferent de natura creanței. Pentru aceste considerente recursul debitorului urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul municipiul București, prin Primarul General împotriva deciziei nr. 1282/A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.