ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5440/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 30 martie 2004,

Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea creditorului SC R. SA și a

încuviințat executarea silită prin poprire până la concurența sumei de

2.023.000.000 lei, ce se va actualiza de executorul judecătoresc, asupra conturilor

debitoarei Primăria Municipiului București aflate la terțul poprit SC M.I.S.R.

R.B. SA, la cererea creditorului SC R. SA, în baza titlului executoriu, decizia

nr. 5001/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în dosarul nr.7580/2001.

S-au pus în vedere executorului

judecătoresc prevederile O.G. nr. 22/2002.

Pentru a încuviința această cerere,

instanța a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 372, art. 373

1

,

art. 373

2

C. proc. civ., debitoarea Primăria Municipiului București

a fost obligată la plata sumei de 2.023.000.000 lei către creditorul SC R.B. SA

prin decizia nr. 5001/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială,

irevocabilă.

Împotriva încheierii a declarat apel

Primăria Municipiului București, invocând excepția lipsei capacității de

folosință în raport de art. 91 din Legea nr. 215/2001 și excepția necompetenței

generale a instanțelor de judecată față de prevederile O.G. nr. 22/2002.

Prin decizia nr. 1282 din 26

octombrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, a respins

excepțiile invocate de apelantă, precum și apelul declarat de Primăria municipiului

București.

Instanța de apel a reținut că

Primăria municipiului București este persoană juridică, reprezentată prin

primar, are calitatea și capacitatea de a sta în proces, dovadă fiind tocmai

decizia a cărei executare se cere, prin care apelanta a fost obligată la plata

sumei de 2.023.000.000 lei, iar O.G. nr. 22/2002 nu conține norme derogatorii

de la dreptul comun în materia executării silite în ce privește competența

instanțelor de judecată.

Municipiul București, prin Primarul

General, a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, susținând

aceleași două excepții ridicate în apel: lipsa calității procesuale de

folosință a Primăriei Municipiului București, în materia executării silite, cu

precizarea că numai Municipiul București are personalitate juridică și excepția

necompetenței generale a instanțelor de judecată, considerând că executarea

silită nu se putea dispune de instanță, sumele datorate de apelant sunt

executabile numai în limita creditelor bugetare și trezoreria este cea care

poate efectua aceste operațiuni, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002.

Criticile formulate de recurent sunt

neîntemeiate.

În litigiul finalizat prin decizia

nr. 5001/2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

Primăria municipiului București a avut calitatea procesuală de

recurentă-reclamantă și în recurs ea a fost obligată la 2.023.000.000 lei cheltuieli

de judecată față de intimata-pârâtă SC R. SA București.

Nu s-a obiectat în acel litigiu

calitatea procesuală activă a recurentei, excepția a apărut doar în faza

executării silite a creanței, dar ea este nefondată, întrucât recurenta are

personalitate juridică și capacitate de folosință, fiind reprezentată prin primar,

conform art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Instanța este competentă să dispună

executarea silită prin poprire în vederea satisfacerii creanțelor, cu

respectarea destinației creditelor bugetare, dispozițiile prevăzute în O.G. nr.

22/2002 nu împiedică executarea silită a obligațiilor de plată a instituțiilor

bugetare, obligă doar ordonatorii de credite să ia măsurile necesare, inclusiv

virarea de credite bugetare, pentru a asigura în bugetele debitorilor creditele

necesare în vederea efectuării plății sumelor stabilite prin titluri

executorii.

Realizate fiind condițiile prevăzute

în art. 379 alin. (1) C. proc. civ., anume existența unei creanțe certe,

lichide și exigibile, instanța are competența de a dispune executarea silită prin

poprire, indiferent de natura creanței.

Pentru aceste considerente recursul

debitorului urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de debitorul municipiul București, prin Primarul General împotriva

deciziei nr. 1282/A din 26 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

VII-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2005.