ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1991/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 decembrie 2001 pe rolul Judecătoriei

Câmpulung, modificată ulterior, comuna Rucăr, prin Consiliul local și primar a

chemat în judecată, în temeiul art. 480, art. 483 și urm. C. civ., art. 135

Constituție și Legii nr. 213/1998 privind proprietate publică și regimul

juridic al acesteia, pe pârâtele SC U. Rucăr SRL și SC D. Rucăr SA, pentru

revendicarea bunurilor din listele de inventar (alimentarea cu apă a comunei

Rucăr și piața comunală).

Prin întâmpinare, SC U. Rucăr SRL a

invocat lipsa calității sale procesual pasive întrucât deși este deținătoarea,

prin cumpărare de la FPS a întregului pachet de acțiuni ce aparținuse statului

la SC D. Rucăr (fosta Regie locală), posesia asupra bunurilor este exercitată

în continuare de SC D. Rucăr. Prin aceeași întâmpinare (fila 27), această

pârâtă a recunoscut că reclamanta este proprietara bunurilor revendicate.

Pârâta SC D. Rucăr SA a formulat la

rândul său întâmpinare, în care a invocat excepția autorității lucrului judecat

în raport cu sentința civilă nr. 223 din 16 aprilie 1999 a Tribunalului Argeș,

definitivă prin neapelare.

După administrarea probei cu

înscrisuri și a celei cu expertiza tehnică, Judecătoria Câmpulung și-a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Argeș, în raport

cu valoarea pretențiilor, evidențiată în expertiză.

Prin sentința civilă nr. 84 din 27

februarie 2003 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepțiile invocate de

cele două pârâte (cea de-a doua apărând sub o nouă denumire, de SC I.A. 2001).

Apelul reclamantei a fost respins de

Curtea de apel Pitești prin decizia civilă nr. 97 din 16 iunie 2003, care a

reținut că au fost administrate suficiente probe care dovedesc că SC U. Rucăr

SRL nu este posesor al bunurilor revendicate, ea fiind doar acționar la cea

de-a doua pârâtă, SC I.A. 2001 SA.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal reclamanta a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., susținându-se în esență că decizia Curții de

apel nu a fost motivată sau motivarea este contradictorie atunci când s-a

apreciat cu încălcarea art. 1201 C. civ. că ar exista autoritate de lucru

judecat și că pârâta SC U. Rucăr SRL nu poate sta în acest proces în calitate

de pârâtă.

Prin întâmpinare comună, cele două

pârâte au solicitat respingerea recursului, fiind invocate excepțiile lipsei

calității de reprezentant al consiliului local și a lipsei calității

mandatarului de a exercita calea extraordinară de atac de față. S-a mai

susținut că, formal, dezvoltarea motivelor de recurs nu se circumscrie

cerințelor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. S-a susținut în final că cele

două excepții invocate în fazele procesuale anterioare au fost corect

soluționate prin hotărârile pronunțate.

Cu privire la excepțiile invocate în

fața Înaltei Curți, fiind analizate conform art. 137 C. proc. civ., se constată

că acestea sunt neîntemeiate.

Obiectul litigiul îl constituie

dreptul de proprietate asupra unor bunuri care prin natura lor sunt de uz sau

interes public.

Conform art. 12 alin. (5) din Legea

nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în

litigiile privitoare la dreptul de proprietate, unitățile

administrativ-teritoriale (în speță, comuna Rucăr) sunt reprezentate de

consiliile locale care dau mandat primarului, la rândul său acesta fiind

îndreptățit să dea mandat unui avocat.

În speță, aceste cerințe legale sunt

îndeplinite, astfel cum rezultă atât din acțiunea introductivă, cât și din

recurs și înscrisurile atașate acestuia. Nici excepția de ordin formal privind

dezvoltarea motivelor de recurs nu este fondată, recursul fiind admisibil prin

prisma exigențelor art. 302 C. proc. civ.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis conform art. 312 C. proc. civ., iar în baza art. 316, raportate la art.

297 C. proc. civ., decizia recurată va fi casată cu trimitere la aceeași

instanță de apel pentru rejudecare, în considerarea următoarelor argumente.

Conform art. 1 din O.G. nr. 69/1994,

M. Of. nr. 245 din 30 august 1994, regiile autonome de interes local se pot

organiza în următoarele domenii de activitate: a) alimentarea cu apă,

canalizarea și epurarea apelor uzate, (...); b) administrarea și întreținerea

(...) piețelor, oboarelor, târgurilor ... Art. 2 din același act normativ

prevede că regiile autonome puteau fi organizate și funcționau sub autoritatea

consiliilor locale ale municipiilor și orașelor cu o populație mai mare de

30.000 locuitori, bunurile aflate în administrarea regiei autonome fiind

obligatoriu a fi evidențiate în patrimoniul acesteia, în mod distinct de

bunurile pe care le deține în proprietate [art. 3 alin. (2)].

Mai prevedea art. 5 din același act

normativ că regiile autonome de interes local funcționează pe bază de gestiune

economică și autonomie financiară.

În comuna Rucăr, la 30 septembrie

1994, după expunerea de motive a viceprimarului, Consiliul local comunal a

adoptat conform O.G. nr. 69/1994 hotărârea nr. 30 prin care a decis

desființarea Regiei autonome de gospodărire comunală D. Rucăr având ca obiect

de activitate „alimentarea cu apă potabilă și piața comunală”.

Prin aceeași hotărâre s-a înființat

de la aceeași dată, 1 octombrie 1994, SC G.C.D. Rucăr SA cu același obiect de

activitate, capitalul social nr. 434.425.000 lei fiind alcătuit din 17.377

acțiuni în valoare nominală de 25.000 lei fiecare.

Societatea nou înființată a preluat

la 5.12.1994 activul și pasivul fostei regii autonome, prin directorul T.N.

(fila 21 dosar Tribunal Argeș), iar conform situației determinării capitalului

social și a patrimoniului net, D. Rucăr RA avea la 12 decembrie 1994 un

patrimoniu propriu de 434.446.000 lei (fila 45 dosar Înalta Curte de Casație și

Justiție).

În anul 1995 Statul român a transmis

70% din acțiunile deținute la societatea D. Rucăr SA către FPS și 30% către FPP

(f. 64 – 66 dosar Judecătorie Câmpulung).

Fondul Proprietății de Stat, prin

directorul Direcției Teritoriale Județene Argeș a vândut la 7 iulie 2000 SC U.

Rucăr SRL, prin P.I., toate acțiunile (17.377) deținute de stat la SC D. Rucăr

SA cu prețul de 434.425.000 lei (fila 31 din dosarul Judecătoriei Câmpulung).

Prin actul adițional încheiat după

intentarea prezentei acțiuni (la 19 decembrie 2001), asociații SC U. Rucăr SRL

(P.I., P.M. și P.G.), în calitate de asociat U. al SC D. Rucăr SA au decis

modificarea denumirii societății din D. Rucăr SA în SC I.A. 2001 SA.

Ignorând toate aceste înscrisuri,

atât instanța de fond, cât și cea de apel au admis excepția lipsei calității

procesual pasive invocată de pârâta SC U. Rucăr SRL, succesoarea în drepturi și

obligații a fostei entități aparținând Consiliului local Rucăr.

În temeiul dreptului de proprietate

consacrat prin art. 480 C. civ., proprietarul trebuie să se bucure de toate

atributele acestuia: dreptul de a folosi, de a culege fructele și de a dispune

de bunurile ce formează obiectul acestui drept.

Reclamanta, așa cum este necontestat

de nici o pârâtă, este proprietara bunurilor din domeniul public local, pe care

le revendică de la posesorii despre care afirmă (și aceștia recunosc) că sunt

neproprietari. Cum întregul capital social cumpărat de la FPS de SC U. Rucăr

SRL era identic cu cel ce aparținuse Regiei locale desființate, susținerea că

aceasta nu ar avea calitatea de a sta ca pârât în procesul de revendicare este

nefondată, motiv pentru care excepția lipsei calității procesual pasive a

acestei pârâte a fost greșit admisă în fond și menținută în apel. Instanța de

apel a motivat sumar și inconsecvent a ajuns la concluzia lipsei calității

procesual pasive a SC U. Rucăr SRL, motiv de casare ce întrunește cerințele

art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Și soluționarea excepției

autorității lucrului judecat, invocată de SC D. Rucăr SA a fost greșită,

hotărârea din apel, care a menținut motivarea instanței de fond, fiind

nelegală, motiv de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel cum rezultă din copia cererii

de chemare în judecată (fila 126 verso dosar Judecătorie) în acțiunea intentată

în anul 1998, Consiliul local Rucăr a cerut să se constate, în contradictoriu

cu FPS și SC D. Rucăr (pentru opozabilitate) că bunurile aflate în

administrarea SC D. Rucăr nu au ieșit din patrimoniul Consiliului local.

Se constată astfel că nu sunt

întrunite în cauză cerințele impuse de art. 1201 C. civ. privind identitatea de

părți, obiect și cauză.

Ca atare, fiind întemeiat și cel de-al

doilea motiv de recurs, acesta se va admite, urmând ca instanța de apel să

soluționeze devolutiv cauza pe fond, conformându-se art. 315 C. proc. civ.

Această soluție se impune pentru

asigurarea celerității procesului civil, ținând seama că o serie de probe au

fost deja administrate, instanța de trimitere având a verifica încălcarea sau

nu în speță a textelor legale invocate drept temei în drept al acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta

Comuna Rucăr reprezentată de Consiliul Local al comunei Rucăr prin primar,

împotriva deciziei civile nr. 97 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Casează decizia recurată și trimite cauza

aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.