ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.01.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 63/2005

HOTĂRÂRE
12.01.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 63/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14

ianuarie 2002, reclamantul F.P.D.C. a chemat în judecată pe pârâta Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice și Primăria municipiului Câmpulung pentru ca

în baza Legii nr. 10/2001 să fie obligați să-i restituie în natură o suprafață

de 1 ha situată în Câmpulung, cartier Vișoi și 2 cuptoare pentru pregătirea

varului.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că bunurile solicitate provin de la autoarea sa F.E. și au fost preluate

abuziv de stat, astfel că se impune restituirea în natură a acestora.

Prin sentința civilă nr. 196 din 31

octombrie 2002 Tribunalul Argeș, secția civilă, respins cererea formulată de

reclamantul F.P.D.C. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Primăria municipiului Câmpulung și intervenientul în nume

propriu T.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța

reține pe baza expertizelor tehnice elaborate în cauză, că terenul în litigiu

provine de la F.E., care este autoarea reclamantului și aceasta l-a donat în

anul 1981 Primăriei Câmpulung. Primăria a transmis terenul fostei CAP, iar în

schimb, a primit aceeași suprafață pe un alt amplasament.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001,

nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile al căror regim juridic este

reglementat prin Legea 18/1991 și cum terenul se afla la 1 ianuarie 1990 în

proprietatea CAP, el face obiectul procedurii legii fondului funciar.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel F.P.D.C.

Prin decizia civilă nr. 58/A din 11

aprilie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul F.P.D.C.

Instanța a hotărât astfel, invocând

art. 2 și art. 1 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în sensul că prin imobile

preluate abuziv se înțeleg și cele donate statului dacă prin hotărâre

irevocabilă s-a admis acțiunea în nulitatea actului.

Conform actului autentic de donație

din 26 decembrie 1981, mama reclamantului a donat Statului imobilul. Donație

acceptată. Reclamantul nu a cerut constatarea nulității actului.

În contra acestei hotărâri,

reclamantul F.D.C. a declarat recurs, motivând că actul de donație a fost făcut

sub imperiul presiunilor exercitate de autoritățile comuniste.

Imobilul în litigiu nu poate să facă

obiectul legii fondului funciar, deoarece acesta a fost donat Statului Român și

indiferent cine a dispus de acest teren și la cine se găsește în prezent,

acesta trebuie restituit reclamantului.

Intervenientul T.G. a depus

întâmpinare susținând că este proprietarul terenului de 1525 mp și construcția

ridicată cu autorizație. Terenul l-a cumpărat cu act autentic de la B.I. împroprietărit

la Legea 18/1991. A cerut respingerea recursului declarat de reclamant.

Recursul este întemeiat pentru

motivele care urmează:

Potrivit principiilor stabilite prin

Normele Metodologice de aplicare, dispozițiile Legii nr. 10/2001 au caracter de

complinire în raport cu alte acte normative speciale anterioare, măsurile

reparatorii prevalând asupra altor proceduri care tind să înlăture de la

restituirea în natură sau prin echivalent bunuri care fac obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din

lege, printre imobilele preluate abuziv susceptibile de restituire în natură

sau prin acordarea măsurilor reparatorii, legiuitorul a înțeles să includă și

imobilele donate statului, în baza unor acte normative speciale sau în orice

acte normative speciale sau în orice alt mod, dacă s-a admis printr-o hotărâre

judecătorească definitivă și irevocabilă acțiunea în anulare.

Pe de o parte, condiția nu exclude

verificarea donației nemijlocit de către organele și instanțele investite pe

cale de excepție cu privire la validitatea actului juridic invocat, pe de altă

parte, nu trebuie să constituie temei pentru înlăturarea fostului proprietar de

la beneficiile legislației reparatorii, închizând calea celor îndreptățiți prin

calificarea restrictivă a cerinței menționate ca fiind exclusiv prealabilă.

Or, prin decizia atacată, instanța

de apel care avea de examinat legalitatea și temeinicia hotărârii primei

instanțe prin prisma și în limita motivelor de apel care priveau aplicarea

greșită a art. 8 din Legea nr. 10/2001 și-a motivat soluția în principal pe

inexistența unei hotărâri judecătorești de anulare a donației, fără să pună

acest aspect în discuția părților și fără să examineze actul de donație, în

pofida celor învederate chiar de pârâta Primăria Câmpulung privind inexistența

unei declarații autentice de acceptare a donației și de faptul că donația a

fost făcută cu sarcini.

Cât privește aplicarea dispozițiilor

art. 8 din Legea nr. 10/2001 în sensul că regimul juridic al terenului ar fi reglementat

de dispozițiile Legii nr. 18/1991, considerentele instanței de apel sunt de

asemenea greșite, când se constată doar că reclamantul nu ar fi solicitat

reconstituirea dreptului de proprietate în baza acestui din urmă act normativ,

ceea ce echivalează cu nemotivarea.

În cauză se impunea așadar, pe de o

parte, examinarea nemijlocită a donației, pe de altă parte, întrucât din

înscrisurile și expertiza efectuată în cauză rezultă, fără echivoc, că terenul

s-a aflat în urma unui schimb, la 1 ianuarie 1990 în perimetrul CAP,

verificarea valabilității schimbului cât și a atribuirii terenului în litigiu

altor persoane fizice și juridice decât moștenitorul fostului proprietar, în

condițiile în care din probe rezultă fără echivoc că F.P.D.C. a solicitat la

rândul său reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991.

În consecință, recursul se va admite

și se vor casa hotărârea atacată precum și sentința instanței de fond, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare.

ÎN

Admite recursul declarat de

reclamantul F.P.D.C., împotriva deciziei civile nr. 58/A din 11 aprilie 2003 a

Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 196 din 31 octombrie 2002 a Tribunalului Pitești, secția civilă,

și trimite cauza pentru rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 12 ianuarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-14
0,97
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4875/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș la data de 14 ianuarie 2002 reclamantul F.P.D.C. a chemat în judecată Statul Român prin Min
ÎCCJ 2007-03-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2225/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 22 aprilie 2002 sub nr. 3227 la Tribunalul Argeș, reclamanții H.I. și R.F. au acționat în judecată SC M. SA Câmpul
ÎCCJ 2003-10-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4106/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 8 octombrie 2001 la Tribunalul Argeș reclamantul M.G. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Câmpulung
ÎCCJ 2005-03-29
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2459/2005
Asupra recursurilor de față. Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele. Prin acțiunea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 înregistrată la data de 19 august 2002 la Tribunalul Argeș reclamanta C.S. a chemat în judecat
ÎCCJ 2012-10-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6138/2012
schimb. Tribunalul a reținut, astfel, că atât la data preluări de către stat prin Decretul nr. 471/1960, cât și la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul s-a aflat/se află în intravilanul orașului Câmpulung, județul Argeș, ia
Sursă