ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 476/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 16 din 25

iulie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, a respins, ca nefondată,

plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.,

formulată de către petiționarul

V.F.I.

împotriva

rezoluției din 10 noiembrie 2004 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Tg. Mureș prin care s-a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art. 10

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., față de intimatul C.D. în legătură cu

săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor

prevăzută de art. 246 C. pen.

În fapt, V.F.I., agent de poliție în

cadrul S.E.I.P. Mureș a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva

subcomisarului C.D., șeful serviciului în care este încadrat, pentru refuzul

nejustificat al acestuia din urmă, în opinia petentului, de a-i aproba

efectuarea unei restanțe de 10 zile din concediul de odihnă pe anul 2003 și

intrarea în luna august, potrivit planificării, în concediul de odihnă pe anul

1004.

Instanța a respins plângerea, ca

nefondată, cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de

procuror în baza art. 10 alin. (1) lit. b), raportat la art. 228 alin. (4) C.

proc. pen., este temeinică și legală, întrucât fapta imputată nu are natură

penală, fiind supusă reglementărilor interne de serviciu de natură

administrativă.

Investirea Curții de Apel cu

judecarea plângerii s-a făcut prin declinare de competență în condițiile în

care Judecătoria Tg. Mureș, instanța inițial sesizată a admis excepția de

necompetență în raport cu calitatea pretinsului făptuitor, polițist având gradul

profesional de subcomisar, considerând a fi astfel incidente în cauză sub acest

aspect dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind

organizarea și funcționarea Poliției Române.

Împotriva sentinței s-a declarat în

termen recurs de către petiționar cu motivarea că fapta imputată este

infracțiune urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima

instanță pentru a se face aplicația dispozițiilor art. 278

1

alin.

(8) lit. c) C. proc. pen., fiind reiterat astfel cazul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Procurorul a solicitat casarea

sentinței pentru motivul de nelegalitate de ordin procedural prevăzută de art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., invocat în condițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen.

Critica ultimă este întemeiată.

Potrivit art. 385

9

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării și atunci când nu au fost

respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei.

Începând cu data de 1 ianuarie 2004

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea

Poliției Române, fiind modificate și completate prin Legea nr. 281/2993 au

rămas aplicabile numai pentru infracțiunile comise de polițiști care fac parte

din organele de cercetare ale poliției judiciare (pentru celelalte categorii de

polițiști competența de judecată în primă instanță fiind stabilită în raport cu

natura și gravitatea infracțiunilor comise/imputate acestora). Se constată de

asemenea că Ordinul nr. 617/2003 al M.A.I., avizat favorabil de procurorul genera

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exclude din

categoria organelor de cercetare ale poliției judiciare pe polițiștii care fac

parte din structurile S.E.I.P. Ca atare în raport cu fapta penală imputată

intimatului, aceea prevăzută de art. 246 C. pen., și având în vedere și

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., competența de a

judeca plângerea în primă instanță revenea judecătoriei Tg. Mureș [(art. 30 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen.)].

Încălcarea normelor de competență

după materie este sancționată în baza art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu

nulitatea absolută, iar această excepție poate fi invocată potrivit art. 39 alin.

(1) și (3) C. proc. pen., pe tot parcursul procesului penal până la pronunțarea

hotărârii definitive chiar și de procuror.

În consecință în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul petiționarului, se va casa

hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționarea în

primă instanță la Judecătoria Tg. Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

petiționarul V.F.I. împotriva sentinței penale nr. 16 din 25 iulie 2005 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

Casează sentința penală

sus-menționată și trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria

Târgu Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 ianuarie 2006.