ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 476/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 16 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel Tg. Mureș, secția penală, a respins, ca nefondată, plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., formulată de către petiționarul V.F.I. împotriva rezoluției din 10 noiembrie 2004 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș prin care s-a dispus reînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., față de intimatul C.D. în legătură cu săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. În fapt, V.F.I., agent de poliție în cadrul S.E.I.P.

Mureș a solicitat efectuarea de cercetări penale împotriva subcomisarului C.D., șeful serviciului în care este încadrat, pentru refuzul nejustificat al acestuia din urmă, în opinia petentului, de a-i aproba efectuarea unei restanțe de 10 zile din concediul de odihnă pe anul 2003 și intrarea în luna august, potrivit planificării, în concediul de odihnă pe anul 1004. Instanța a respins plângerea, ca nefondată, cu motivarea că soluția de neîncepere a urmăririi penale adoptată de procuror în baza art. 10 alin. (1) lit. b), raportat la art. 228 alin. (4) C. proc. pen., este temeinică și legală, întrucât fapta imputată nu are natură penală, fiind supusă reglementărilor interne de serviciu de natură administrativă.

Investirea Curții de Apel cu judecarea plângerii s-a făcut prin declinare de competență în condițiile în care Judecătoria Tg. Mureș, instanța inițial sesizată a admis excepția de necompetență în raport cu calitatea pretinsului făptuitor, polițist având gradul profesional de subcomisar, considerând a fi astfel incidente în cauză sub acest aspect dispozițiile art. 27 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române. Împotriva sentinței s-a declarat în termen recurs de către petiționar cu motivarea că fapta imputată este infracțiune urmând a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pentru a se face aplicația dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. c) C. proc.

pen., fiind reiterat astfel cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Procurorul a solicitat casarea sentinței pentru motivul de nelegalitate de ordin procedural prevăzută de art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., invocat în condițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Critica ultimă este întemeiată. Potrivit art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării și atunci când nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei.

Începând cu data de 1 ianuarie 2004 dispozițiile art. 27 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, fiind modificate și completate prin Legea nr. 281/2993 au rămas aplicabile numai pentru infracțiunile comise de polițiști care fac parte din organele de cercetare ale poliției judiciare (pentru celelalte categorii de polițiști competența de judecată în primă instanță fiind stabilită în raport cu natura și gravitatea infracțiunilor comise/imputate acestora). Se constată de asemenea că Ordinul nr. 617/2003 al M.A.I., avizat favorabil de procurorul genera al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exclude din categoria organelor de cercetare ale poliției judiciare pe polițiștii care fac parte din structurile S.E.I.P.

Ca atare în raport cu fapta penală imputată intimatului, aceea prevăzută de art. 246 C. pen., și având în vedere și dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., competența de a judeca plângerea în primă instanță revenea judecătoriei Tg. Mureș [(art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.)]. Încălcarea normelor de competență după materie este sancționată în baza art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu nulitatea absolută, iar această excepție poate fi invocată potrivit art. 39 alin. (1) și (3) C. proc. pen., pe tot parcursul procesului penal până la pronunțarea hotărârii definitive chiar și de procuror. În consecință în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite recursul petiționarului, se va casa hotărârea atacată, iar cauza va fi trimisă spre competentă soluționarea în primă instanță la Judecătoria Tg.

Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de petiționarul V.F.I. împotriva sentinței penale nr. 16 din 25 iulie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș. Casează sentința penală sus-menționată și trimite cauza spre competentă soluționare, la Judecătoria Târgu Mureș. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2006.