ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1313/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 186 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 2293/2004, a fost respinsă, ca nefondată, acțiunea numitei R.N., având ca obiect anularea Ordinului nr. S/II/3532 din 21 octombrie 2004, al pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu „amânarea promovării în grad profesional”, pe o perioadă de un an.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta, având funcția de subcomisar la Inspectoratul de Poliție al județului Gorj, a fost desemnată pentru a continua cercetările în dosarul nr. 0571/P/2002, activitate pe care a îndeplinit-o necorespunzător, astfel cum a constatat Corpul de control al Ministerului Administrației și Internelor, la 8 iulie 2004. A constatat instanța, că faptele reținute în actul de control: tergiversarea nejustificată a cercetărilor până la 18 iunie 2004; neîntocmirea planului de cercetare a cauzei și obținerea avizului șefului serviciului cercetări penale; neînaintarea dosarului, la parchet, cu propunerea corespunzătoare; plecarea în concediu de odihnă la 18 iunie 2004, sunt reale, dovedite.
A înlăturat instanța, critica reclamantei privind necunoașterea rezultatelor verificărilor echipei de control, reținând că pârâții au depus la instanță, toate înscrisurile pe care s-a întemeiat dispoziția de sancționare, acte din care rezultă că a întocmit în cursul controlului, un raport personal și a semnat procesul-verbal întocmit, în urma controlului. Instanța a înlăturat, de asemenea, apărarea reclamantei, că lipsa planului de cercetare nu a cauzat tergiversarea soluționării dosarului, susținere confirmată, în opinia reclamantei, de raportul personal al șefului său direct. A considerat instanța, că susținerile reclamantei, că ar fi făcut toate demersurile pentru efectuarea expertizei contabile în dosar, precum și că dosarul s-ar fi aflat de mai multe ori la parchet, pentru studiu, nu sunt dovedite cu înscrisuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față, reclamanta. În motivare se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor din dosar, și anume: adresa nr. 30/P din 22 septembrie 2004 a Primului Procuror de pe lângă Tribunalul Gorj; informarea din 6 octombrie 2003 a procurorului D.P., acte din care rezultă că soluționarea dosarului nr. 30/P/2004 a necesitat un volum mare de muncă și nu au existat disfuncționalități în îndeplinirea sarcinilor, cu privire la termenele de soluționare și la actele procedurale. Susține recurenta că, potrivit art. 218 1 C. proc. pen., procurorul care supraveghează cercetările, era legal competent a sesiza săvârșirea unor abateri în legătură cu dosarul de cercetare, dar în speță nu a constatat astfel de fapte.
Arată recurenta că, potrivit art. 219 pct. 1 din Legea poliției judiciare și art. 219 pct. 1 teza a II-a C. proc. pen., organele ierarhic superioare din structurile poliției judiciare nu pot da dispoziții sau îndrumări procurorului de supraveghere. Susține recurenta, că la aplicarea sancțiunii trebuia să se evalueze întreaga sa activitate, ținând seama de împrejurarea că nu a fost niciodată sancționată și a avut numai calificativul „Foarte bun”. Invocă recurenta, greșita apreciere a unor înscrisuri din dosar, arătând că instanța a înțeles greșit situația de fapt, în sensul că nu reclamanta este cea care a înaintat, la un moment dat, dosarul de cercetare la Parchetul Național Anticorupție, ci Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj a dispus aceasta, prin adresă.
Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, pe temeiul art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: În fapt: În dosarul de cercetare nr. 30/P/2002, urmărirea penală a început la 21 septembrie 2002. Reclamanta, subcomisar la Serviciul de cercetări penale, a început instrumentarea dosarului,abia la 15 august 2003, așadar, după aproape un an. Învinuitul în dosar, fiind cercetat în stare de libertate, a refuzat să se prezinte pentru a fi audiat, cel puțin până la data de 18 noiembrie 2003, când a fost oficial convocat pentru a-și exprima punctul de vedere, cu privire la proba cu o expertiză contabilă, pentru a cărei administrare reclamanta începuse demersurile din data de 23 octombrie 2003 (solicitând Biroului de expertiză Gorj, lista experților contabili).
La 8 decembrie 2003, reclamanta a predat dosarul, expertei contabile M.G. La 12 decembrie 2003, pe baza și în urma unor consultări cu Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, reclamanta propune trimiterea dosarului la Parchetul Național Anticorupție, iar ulterior, dosarul este trimis la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, de unde este restituit la 12 ianuarie 2004. Inițiativa nu a fost a reclamantei, aspect consemnat ca atare și de actul de control (pag. 2). La 22 ianuarie 2004, se dispune prin ordonanță, efectuarea unei expertize contabile de către experții M.G. și V., indicându-se în act un termen limită de efectuare a acesteia: 15 martie 2004. Ulterior însă, învinuitul, nefiind de acord cu proba, refuză achitarea onorariului de expert, astfel încât, în perioada 28 aprilie 2004 - 17 mai 2004, la solicitarea reclamantei, Prim Procurorul de pe lângă Tribunalul Gorj face demersuri pentru plata expertizei din fondurile bugetului de stat.
La 17 mai 2004, dosarul este trimis de șefii ierarhici ai reclamantei, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, „spre studiu, observare, îndrumare”. Din adresa de înaintare nu rezultă dacă expedierea s-a făcut la cererea parchetului, dar este cert că ea nu s-a efectuat din inițiativa reclamantei. Nu rezultă la ce dată a fost restituit dosarul, Serviciului de Cercetări Penale. La 18 iunie 2004, reclamanta intră în concediu de odihnă, iar controlul are loc la 8 iulie 2004. Această situație de fapt rezultă din înscrisurile depuse în cauză la prima instanță și care au fost emise în cursul cercetării, iar nu ca acte ori rapoarte explicative redactate pe timpul controlului. Așadar, ele exprimă o situație de fapt obiectivă, nemodelată de către vreunul dintre emitenți, cu scopul de a disculpa ori a incrimina, din acest motiv fiind credibile și concludente.
Instanța de fond a înlăturat aceste înscrisuri, fără a motiva, invocând, ca act doveditor unic, actul de control al pârâtei. În drept:
Dosarul de cercetare instrumentat de reclamantă, dar nu numai de către aceasta, avea ca obiect infracțiuni de: abuz în serviciu, fals, uz de fals și înșelăciune, a căror săvârșire s-a produs într-un mediu universitar, implicând audierea a peste 300 de persoane (studenți și alți cursanți), efectuarea unei expertize grafoscopice, precum și a uneia contabile. Volumul de muncă deosebit a fost recunoscut nu numai de către șefii ierarhici ai reclamantei, ci și de către membrii echipei de control și era, de altfel, de domeniul evidenței, dosarul având șapte volume. Finalizarea cercetărilor a avut loc la 7 iulie 2004, așadar, la mai puțin de un an de la data la care reclamanta a început cercetările.
Există trei elemente de fapt care au influențat amânări, ce pot fi considerate, totuși, rezonabile și, un lucru esențial, neimputabile reclamantei: obstrucționarea administrării probelor de către învinuit; declinarea la Parchetul Național Anticorupție, la sugestia Parchetului; lipsa fondurilor bănești (sau necunoașterea procedurii de procurare a lor) pentru achitarea onorariilor experților.
Sub incidența acestor constatări, se poate conchide că, cel puțin în ceea ce o privește, reclamanta a finalizat într-un termen rezonabil, cercetarea unui asemenea dosar.
Un aspect care face obiectul sancționării atitudinii reclamantei, este cel al plecării în concediu. Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, prevede la art. 4, principiul subordonării ierarhice. Nu există dovezi că reclamanta ar fi încălcat acest principiu, astfel încât este cert că plecarea sa în concediul de odihnă a fost anterior aprobată de șeful ierarhic. Dacă aceasta a fost sau nu oportună, aprecierea era atributul aceluiași șef ierarhic care, de altfel, a fost și el sancționat disciplinar pentru aspecte privind managementul general al serviciului pe care îl conduce.
Dar, pe timpul urmăririi penale în cadrul unui dosar de cercetare, reclamanta era supusă și supravegherii exercitate de procuror, iar potrivit art. 219 alin. (3) C. proc. pen., acesta avea obligația de a sesiza conducătorul organului de cercetare penală, în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii în mod defectuos a dispozițiilor sale de către organul de cercetare penală. În speță, procurorul de supraveghere al reclamantei a fost inițial M., iar din septembrie 2003 - P. Nu există nici un înscris întocmit de vreunul dintre aceștia, din care să rezulte încălcarea de către reclamantă, a dispozițiilor în legătură cu cercetarea. Desigur că aceste dispoziții speciale nu exclud dreptul organelor ierarhic superioare de a efectua controlul asupra activității și conduitei generale a reclamantei. Dar, în cauză, se constată că verificările nu au vizat activitatea profesională generală a reclamantei, ci doar un anumit dosar de cercetare, totuși, fără a fi audiat procurorul de supraveghere desemnat în acel dosar, deși opinia sa era nu doar utilă, ci necesară.
În fine, referitor la planul de cercetare a cărui neîntocmire este imputată reclamantei, actul există și, deși în formă olografă, el a fost aprobat de șeful ierarhic - comisarul C.D., cu recomandarea „să-l coopteze în continuare pe M.C.”. Din „Informarea” întocmită la 6 octombrie 2003, de către procurorul de supraveghere P. rezultă că inspectorul M.C., din cadrul Serviciului Economic al Inspectoratului de Poliției al județului Gorj, a efectuat cercetările în perioada anterioară începerii urmăririi penale, dar a continuat cercetarea în același dosar, și ulterior datei de 21 septembrie 2002, precum și împreună cu reclamanta și inspectorul principal G.G., după data de 15 august 2003. Actul de control, descriind activitatea în respectivul dosar de cercetare, numește acest grup, „un colectiv de specialiști”. În urma controlului asupra acestui dosar de cercetare, s-a constatat tergiversarea culpabilă a soluționării lui de către recurentă, iar ceilalți doi membri ai colectivului care se presupune în mod rațional, au lucrat în echipă, au fost propuși, spre recompensare, pentru modul exemplar în care au realizat activitatea de documentare în dosar. Din cele mai sus arătate, se constată că faptele imputate recurentei nu se circumscriu abaterii disciplinare descrise de art. 57 lit. c) din Legea nr. 360/2002, care se referă la „întârzierea repetată , nejustificată a soluționării lucrărilor”. Volumul mare de lucru necesitat de un singur dosar de cercetare, precum și întârzieri cauzate de factori exteriori voinței și acțiunii reclamantei, care a acționat în echipă, au dus la finalizarea cercetărilor în circa 11 luni. Lipsa culpei, caracterul justificat al întârzierilor, care se înscriu, în fond într-un termen rezonabil, justifică admiterea acțiunii și anularea ordinului de sancționare. Va fi respinsă cererea de obligare a intimatei, la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, către recurentă, constatând că în cauză nu s-a depus chitanța doveditoare a plății acestui onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta R.N. împotriva sentinței civile nr. 186 din 28 aprilie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, pe fond, admite acțiunea precizată a reclamantei R.N. Anulează Ordinul emis de ministrul administrației și internelor nr. S/II/3532 din 21 octombrie 2004, prin care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, constând în amânarea promovării în gradul profesional următor, pe o perioadă de 1 an. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.