ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4290/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introductivă ce a format obiectul dosarului 556/Com/2002 al Tribunalului Constanța, reclamantul G.A. a chemat în judecată pe pârâții P.T., F.D.C. și SC A. SRL Constanța pentru a se dispune: - retragerea pârâtului P.T. din SC A. SRL Constanța; - stabilirea drepturilor bănești cuvenite pârâtului P.T., pentru părțile sale sociale. - plata către reclamant a sumelor respective în limita creanței creditorului, reclamant împotriva terțului, pârât în limita sumei de 53.000 dolari S.U.A. - de către SC A. SRL, în condițiile art. 224 alin. (1) din Legea 31/1990. – de către pârâtul asociat F.D.C. și SC A. SRL în condițiile art. 224 alin. (2) din Legea 31/1990.

Pârâtul P.T. a formulat cerere reconvențională, solicitând să se constate anulat contractul de împrumut autentificat la 17 decembrie 2003 la B.N.P. M.I. prin fictivitate. Prin sentința nr. 895 din 3 februarie 2004 Tribunalul Galați a respins cererea principală formulată de G.A. Prin aceeași sentință a fost admisă cererea reconvențională și s-a constatat anulat contract de împrumut. În motivarea soluției Tribunalul a reținut că acțiunea de retragere din societate are caracter personal nu putut fi fondată pe calea acțiunii publice. În privința căii reconvenționale s-a reținut (cum de altfel reclamantul a recunoscut la interogatoriul aflat la dosar fond) că împrumutul atestat prin actul a cărei anulare se cere nu a avut loc.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul criticând-o atât pentru greșita respingere a acțiunii principale cât și pentru greșita admitere a acțiunii reconvenționale. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 365/ Com din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. 434/2004. Împotriva acestei ultime hotărâri apelantul – reclamant a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Se susține că instanța de apel nu și-a realizat atribuția și nu a răspuns astfel motivelor de apel și anume de ce nu are dreptul reclamantul la promovarea acțiunii publice în cauză că nu s-a explicat în ce constă caracterul „personal” al cererii de retragere din societate a petentului.

În ce privește admiterea acțiunii reconvenționale se susține că aceasta chiar dacă a fost admisă de instanță nu are nici o înrâurire asupra soluției ce se cerea în acțiunea principală, cererea reconvențională fiind lipsită de interes. Asupra recursului, Curtea constată criticile neîntemeiate, acesta urmând a fi respins pentru considerentele care urmează: SC A. SRL al cărui asociat este intimatul P.T. face parte din societățile care se constituie institutu personae, bazată pe afectatio societăția, chiar dacă în privința răspunderii asociaților împrumută unele caracteristici ale societăților de capital. Retragerea din societate a unui asociat în cazul societăților de persoane ca și a celor cu răspundere limitată este ieșirea voluntară din societate și se poate realiza în condițiile stabilite de art. 241 din Legea 31/1990 și anume: - în cazurile prevăzute de actul constitutiv, în condițiile acolo stabilite.

- acordul tuturor celorlalți asociați. - prin hotărârea tribunalului. În toate cazurile însă retragerea din societate (se realizează exclusiv în temeiul cererii asociatului în cauză). De remarcat însă că retragerea prin hotărârea tribunalului se poate realiza numai în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se poate realiza acordul unanim al celorlalți asociați, acord care se solicită prin cererea de retragere formulată de asociatul care dorește acest lucru. Totodată retragerea se poate face numai pentru „motive temeinice” aceste motive trebuie apreciate de tribunal. Cu acest supliment de motive se susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Constanța este legală și temeinică, iar criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate.

În ce privește greșita admitere a cererii reconvenționale așa cum a reținut în mod temeinic instanța de apel în considerentele deciziei recurate din moment ce împrumutul ce ar fi constituit sensul creanței invocate de reclamant a fost recunoscut ca fictiv de acesta chiar și în ipoteza în care legea ar fi permis exercitarea unei acțiuni în retragere de către intimat (ceea ce așa cum s-a demonstrat supra nu este cazul) o astfel de acțiune întemeiată pe un titlu litigios ar fi avut aceeași în sensul că ar fi fost respinsă ca nefondată. Prin urmare Curtea de apel Constanța a pronunțat în cauză o soluție legală și temeinică, iar pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.A., împotriva deciziei nr. 365/ Com din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2005.