ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4290/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea introductivă ce a

format obiectul dosarului 556/Com/2002 al Tribunalului Constanța, reclamantul G.A.

a chemat în judecată pe pârâții P.T., F.D.C. și SC A. SRL Constanța pentru a se

dispune:

- retragerea pârâtului P.T. din SC A.

SRL Constanța;

- stabilirea drepturilor bănești

cuvenite pârâtului P.T., pentru părțile sale sociale.

- plata către reclamant a sumelor

respective în limita creanței creditorului, reclamant împotriva terțului, pârât

în limita sumei de 53.000 dolari S.U.A.

- de către SC A. SRL, în condițiile art.

224 alin. (1) din Legea 31/1990.

– de către pârâtul asociat F.D.C. și

SC A. SRL în condițiile art. 224 alin. (2) din Legea 31/1990.

Pârâtul P.T. a formulat cerere

reconvențională, solicitând să se constate anulat contractul de împrumut

autentificat la 17 decembrie 2003 la B.N.P. M.I. prin fictivitate.

Prin sentința nr. 895 din 3 februarie

2004 Tribunalul Galați a respins cererea principală formulată de G.A.

Prin aceeași sentință a fost admisă

cererea reconvențională și s-a constatat anulat contract de împrumut.

În motivarea soluției Tribunalul a

reținut că acțiunea de retragere din societate are caracter personal nu putut

fi fondată pe calea acțiunii publice.

În privința căii reconvenționale s-a

reținut (cum de altfel reclamantul a recunoscut la interogatoriul aflat la

dosar fond) că împrumutul atestat prin actul a cărei anulare se cere nu a avut

loc.

Împotriva sentinței a declarat apel

reclamantul criticând-o atât pentru greșita respingere a acțiunii principale

cât și pentru greșita admitere a acțiunii reconvenționale.

Apelul a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 365/ Com din 16 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel

Constanța în dosarul nr. 434/2004.

Împotriva acestei ultime hotărâri

apelantul – reclamant a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Se susține că instanța de apel nu

și-a realizat atribuția și nu a răspuns astfel motivelor de apel și anume de ce

nu are dreptul reclamantul la promovarea acțiunii publice în cauză că nu s-a

explicat în ce constă caracterul „personal” al cererii de retragere din

societate a petentului.

În ce privește admiterea acțiunii

reconvenționale se susține că aceasta chiar dacă a fost admisă de instanță nu

are nici o înrâurire asupra soluției ce se cerea în acțiunea principală,

cererea reconvențională fiind lipsită de interes.

Asupra recursului, Curtea constată

criticile neîntemeiate, acesta urmând a fi respins pentru considerentele care

urmează:

SC A. SRL al cărui asociat este

intimatul P.T. face parte din societățile care se constituie institutu

personae, bazată pe afectatio societăția, chiar dacă în privința răspunderii

asociaților împrumută unele caracteristici ale societăților de capital.

Retragerea din societate a unui asociat

în cazul societăților de persoane ca și a celor cu răspundere limitată este

ieșirea voluntară din societate și se poate realiza în condițiile stabilite de art.

241 din Legea 31/1990 și anume:

- în cazurile prevăzute de actul

constitutiv, în condițiile acolo stabilite.

- acordul tuturor celorlalți

asociați.

- prin hotărârea tribunalului. În

toate cazurile însă retragerea din societate (se realizează exclusiv în temeiul

cererii asociatului în cauză). De remarcat însă că retragerea prin hotărârea

tribunalului se poate realiza numai în lipsa unor prevederi în actul

constitutiv sau când nu se poate realiza acordul unanim al celorlalți asociați,

acord care se solicită prin cererea de retragere formulată de asociatul care

dorește acest lucru.

Totodată retragerea se poate face

numai pentru „motive temeinice” aceste motive trebuie apreciate de tribunal. Cu

acest supliment de motive se susține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

Constanța este legală și temeinică, iar criticile formulate de recurent sunt

neîntemeiate.

În ce privește greșita admitere a

cererii reconvenționale așa cum a reținut în mod temeinic instanța de apel în

considerentele deciziei recurate din moment ce împrumutul ce ar fi constituit

sensul creanței invocate de reclamant a fost recunoscut ca fictiv de acesta

chiar și în ipoteza în care legea ar fi permis exercitarea unei acțiuni în

retragere de către intimat (ceea ce așa cum s-a demonstrat supra nu este cazul)

o astfel de acțiune întemeiată pe un titlu litigios ar fi avut aceeași în

sensul că ar fi fost respinsă ca nefondată.

Prin urmare Curtea de apel Constanța

a pronunțat în cauză o soluție legală și temeinică, iar pentru considerentele

ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul G.A., împotriva deciziei nr. 365/ Com din 16 decembrie 2004 a

Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 27 septembrie 2005.