ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra contestației la executare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 6 ianuarie 2003, B.F. a

chemat în judecată pe C.E. cerând anulare formelor de executare silită a

contractului de ipotecă autentificat sub nr. 931 din 18 martie 1999.

Judecătoria sectorului 3 București,

prin sentința civilă nr. 5904 din 10 septembrie 2003, a respins, ca tardivă

contestația la executare, cu motivarea că debitorul-contestator a primit

somația la data de 19 decembrie 2002 și a depus contestația după expirarea

termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentințe

contestatorul a declarat recurs, înregistrat la data de 10 octombrie 2003 și

motivat în sensul că soluția respingerii contestației la executare, ca tardivă,

este nelegală. Respectiv, modul de calcul al termenului aplicat de instanță

este greșit și contrar prevederilor art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. A

cerut admiterea contestației așa cum a fost formulată.

Din oficiu, la termenul de judecată

de astăzi a fost invocată și pusă în dezbaterea părților, excepția de necompetență

materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursul

contestatorului.

Potrivit art. II alin. (1) din Legea

nr. 195/2004, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel

potrivit legii în vigoare la data pronunțării lor și aflate, la data intrării

în vigoare a legii noi, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție se trimit

spre judecata instanțelor imediat superioare celor care au pronunțat hotărârea

de primă instanță. Teza finală a alin. (3) al textului de lege menționat,

prevede că dacă Înalta Curte a examinat admisibilitatea recursului în

principiu, cauza va fi trimisă, prin declinarea competenței, instanței

competente potrivit alin. (1). În acest caz declinarea se face, prin încheiere

irevocabilă, dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Cum, în speță, hotărârea recurată a

fost dată în primă instanță de Judecătoria sectorului 3 București, fără drept

de apel, iar recursul a fost admis în principiu, se impune, în temeiul

dispozițiilor legale redate mai sus, declinarea competenței în favoarea

Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Declină competența de soluționare a

recursului la contestația la executare formulată de contestatorul B.G.F. în

contradictoriu cu intimatul C.E. în favoarea Tribunalului București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2004.