ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin acțiunea formulată, reclamantul
M.N. a chemat în judecată pe pârâta T.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se stabilească o cale de acces pentru reclamant la drumul public,
pe terenul pârâtei.
În
motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de
teren, care se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei și nu are acces la
drumul public.
Judecătoria Dorohoi, prin sentința
civilă nr. 1202 din 6 decembrie 2003, a admis acțiunea și a stabilit calea de
acces la drumul public, respectiv strada F., pe terenul în suprafață de 248 mp
aparținând pârâtei, teren în lungime de 62 metri și lățime de 4 metri
reprezentat în schița anexă la expertiză.
Prin decizia civilă nr. 42 din 15
ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins apelul pârâtei declarat
împotriva deciziei nr. 1202 din 6 decembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut următoarele:
Susținerea pârâtei „că nu ar exista
înfundătură”, deoarece fondul dominant este legat de un alt teren al
reclamantului care are deschidere la str. N. este fără temei.
Expertiza a arătat că întreaga
proprietate a reclamantului de 13.000 mp este alcătuită din două trupuri
principale, unul în suprafață de 10.500 mp arabil, pășune, livadă, în favoarea
căruia se cere servitutea, și altul de 2.500 mp arabil și construcții.
Deși cele două trupuri sunt
alăturate această ultimă parcelă având deschidere la drum public, forma de
legătură este foarte îngustă, accidentată, plantată cu pomi, fiind inaccesibilă
vreunui mijloc de transport.
O eventuală amenajare, pe lângă
faptul că apare a fi foarte costisitoare, ar presupune și tăierea pomilor, care
au rolul de a stabiliza solul de pe un versant.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta T.E. susținând că hotărârea a fost dată cu
încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. întrucât.
S-a stabilit,
inclusiv prin expertiza topometrică efectuată, că accesul la terenul
reclamantului se poate face prin strada N.T. unde acesta își are casa și
grădina, fiind extrem de clar că nu este îndeplinită condiția de loc înfundat,
conform art. 616 C. civ.
Simplul fapt că accesul ar impune
anumite amenajări pe terenul reclamantului, nu justifică crearea unei
servituți.
Prin crearea, în acest mod, a
servituții sunt defalcate cca. 250 sj. de teren intravilan diminuându-se astfel,
foarte mult, prin crearea a două loturi, valoarea terenului pârâtei.
Sub un alt aspect, s-a invocat lipsa
calității procesuale active, reclamantul legitimându-se numai cu certificat de
calitate succesorală după mama sa, situație în care acesta nu și-a dovedit
calitatea de proprietar al imobilului.
Recursul este fondat potrivit celor
ce urmează.
Este adevărat că potrivit art. 616 C.
civ. poate reclama o trecere pe locul vecinului său, proprietarul al cărui loc
este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică.
Din acest punct de vedere, ca o
chestiune de fapt, „loc înfundat” există chiar dacă are ieșire, dar aceasta
prezintă inconveniente grave sau prezintă pericol pentru proprietarul fondului
dominant.
Totodată, nu există loc înfundat,
dacă trecerea poate deveni practicabilă, cu anumite cheltuieli.
Tocmai de aceea, stabilirea unei
asemenea chestiuni, rămâne la lumina judecătorului care nu poate aprecia asupra
ei decât pe baza unui material probator suficient, din care nu poate lipsi
cercetarea locală.
În acest sens și, eventual, pentru
efectuarea unui supliment de expertiză prin care să se stabilească lucrările și
cheltuielile necesare și posibile pentru ipoteza în care trecerea ar deveni
practicabilă, având în vedere prevederile art. 314 C. proc. civ. recursul
urmează a fi admis, hotărârea atacată și cauza trimisă spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de pârâta T.E. împotriva deciziei civile nr. 42 din 15
ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava, pe care o casează și trimite cauza
aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 9 iunie 2005.