ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5059/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele; Prin acțiunea formulată, reclamantul M.N. a chemat în judecată pe pârâta T.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească o cale de acces pentru reclamant la drumul public, pe terenul pârâtei. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul unei suprafețe de teren, care se învecinează cu terenul proprietatea pârâtei și nu are acces la drumul public. Judecătoria Dorohoi, prin sentința civilă nr. 1202 din 6 decembrie 2003, a admis acțiunea și a stabilit calea de acces la drumul public, respectiv strada F., pe terenul în suprafață de 248 mp aparținând pârâtei, teren în lungime de 62 metri și lățime de 4 metri reprezentat în schița anexă la expertiză.

Prin decizia civilă nr. 42 din 15 ianuarie 2004, Curtea de Apel Suceava a respins apelul pârâtei declarat împotriva deciziei nr. 1202 din 6 decembrie 2003 a Judecătoriei Dorohoi. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Susținerea pârâtei „că nu ar exista înfundătură”, deoarece fondul dominant este legat de un alt teren al reclamantului care are deschidere la str. N. este fără temei. Expertiza a arătat că întreaga proprietate a reclamantului de 13.000 mp este alcătuită din două trupuri principale, unul în suprafață de 10.500 mp arabil, pășune, livadă, în favoarea căruia se cere servitutea, și altul de 2.500 mp arabil și construcții. Deși cele două trupuri sunt alăturate această ultimă parcelă având deschidere la drum public, forma de legătură este foarte îngustă, accidentată, plantată cu pomi, fiind inaccesibilă vreunui mijloc de transport.

O eventuală amenajare, pe lângă faptul că apare a fi foarte costisitoare, ar presupune și tăierea pomilor, care au rolul de a stabiliza solul de pe un versant. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta T.E. susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. întrucât. S-a stabilit, inclusiv prin expertiza topometrică efectuată, că accesul la terenul reclamantului se poate face prin strada N.T. unde acesta își are casa și grădina, fiind extrem de clar că nu este îndeplinită condiția de loc înfundat, conform art. 616 C. civ. Simplul fapt că accesul ar impune anumite amenajări pe terenul reclamantului, nu justifică crearea unei servituți. Prin crearea, în acest mod, a servituții sunt defalcate cca.

250 sj. de teren intravilan diminuându-se astfel, foarte mult, prin crearea a două loturi, valoarea terenului pârâtei. Sub un alt aspect, s-a invocat lipsa calității procesuale active, reclamantul legitimându-se numai cu certificat de calitate succesorală după mama sa, situație în care acesta nu și-a dovedit calitatea de proprietar al imobilului. Recursul este fondat potrivit celor ce urmează. Este adevărat că potrivit art. 616 C. civ. poate reclama o trecere pe locul vecinului său, proprietarul al cărui loc este înfundat, adică nu are ieșire la calea publică. Din acest punct de vedere, ca o chestiune de fapt, „loc înfundat” există chiar dacă are ieșire, dar aceasta prezintă inconveniente grave sau prezintă pericol pentru proprietarul fondului dominant.

Totodată, nu există loc înfundat, dacă trecerea poate deveni practicabilă, cu anumite cheltuieli. Tocmai de aceea, stabilirea unei asemenea chestiuni, rămâne la lumina judecătorului care nu poate aprecia asupra ei decât pe baza unui material probator suficient, din care nu poate lipsi cercetarea locală. În acest sens și, eventual, pentru efectuarea unui supliment de expertiză prin care să se stabilească lucrările și cheltuielile necesare și posibile pentru ipoteza în care trecerea ar deveni practicabilă, având în vedere prevederile art. 314 C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, hotărârea atacată și cauza trimisă spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta T.E. împotriva deciziei civile nr. 42 din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Suceava, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi 9 iunie 2005.