ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5663/2005

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 23 iulie 2003, reclamanta S.E. a chemat în judecată

pe pârâta K.M., solicitând stabilirea unei servituții de trecere, spre și de la

garajul personal la drumul public, pe terenul acesteia din urmă.

În motivarea acțiunii, întemeiată pe

art. 616 și urm. C. civ., reclamanta a susținut că servitutea de trecere a fost

stabilită de Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 2929/2002,

definitivă și irevocabilă, pronunțată într-un alt litigiu, privind pe părinții pârâtei

și a chemat-o în judecată pe aceasta deoarece hotărârea sus menționată nu-i este

opozabilă.

Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin

sentința civilă nr. 4521 din 7 octombrie 2003, a admis acțiunea și a stabilit dreptul

de servitute al reclamantei pe o porțiune de 55,9 mp din terenul pârâtei, conform

sentinței civile nr. 2929/2002 a aceleiași judecătorii.

S-a reținut că:

- Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă

nr. 2929 din 2 mai 2002, definitivă și irevocabilă, a stabilit un drept de servitute

al reclamantei pe terenurile proprietatea soților R.N. și L. și K.M. și K.N. cu

motivarea că singura cale de acces de la garajul reclamantei la drumul public trece

pe cele două fonduri aservite;

- imobilul reclamantei mai are o ieșire la drumul public

dar această cale nu permite accesul autoturismelor sau altor bunuri de folosință

casnică, având o lățime de 1,89 m;

- situația de fapt din cauză nu diferă

de situația de fapt din celălalt litigiu, purtat cu soții K.M. și K.N., titularii

unui drept de uzufruct asupra fondului aservit, a cărei nudă proprietate aparține

pârâtei.

Curtea de Apel Craiova, secția civilă,

prin decizia nr. 2959 din 20 septembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă

și continuat de SC I.I. SRL și a schimbat în totalitate sentința, în sensul respingerii

acțiunii, cu motivarea că:

- imobilul intimatei reclamante are o

altă ieșire directă la drumul public;

- împrejurare că pe acea cale nu au acces

autoturismele este irelevantă, fiind de notorietate că în mediul urban există numeroase

cazuri în care proprietarii nu au posibilitate de a-și parca autoturismele pe terenurile

ce la aparțin;

- grevarea proprietății în perioada în

care terenul era deținut fără titlu, de către stat, nu poate fi opusă apelantei;

Reclamanta a declarat recurs, întemeiat

pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și respingerea

apelului pârâtei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta

a susținut că:

- dreptul său de servitute a fost stabilit

definitiv și irevocabil într-un alt proces:

- unicul scop al cererii deduse judecății

a fost acela ca dreptul de servitute să-i fie opozabil și pârâtei;

- instanța de apel nu a ținut seama de poziția intimatei

SC I.I. SRL, care a dobândit imobilul deja grevat de servitute, nu a formulat nici

o apărare și, în actul de vânzare cumpărare a declarat expres că se va conforma

hotărârii judecătorești.

Criticile sunt nefondate deoarece:

- soluția pronunțată în litigiul precedent nu-i este opozabilă

pârâtei, care nu a figurat ca parte în acel proces;

- prin urmare, prezentul litigiu are

ca obiect stabilirea dreptului de servitute al reclamantei, în contradictoriu cu

pârâta;

- instanța de apel a interpretat corect art. 616 C. civ.,

iar intimata SC I.I. SRL a dobândit un teren negrevat de servitute, a continuat

apelul declarat de pârâtă și, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta

S.E. împotriva deciziei nr. 2959 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2005.