ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6202/2005

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 101/ PJ din

2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 12 alin. (2) lit.

a) din Legea nr. 678/2001 a fost condamnat inculpatul K.G.D., la două pedepse

de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., și la 6 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de

art. 13 alin. (1), raportat art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și

3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au contopit pedepsele aplicate

inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Prin aceiași hotărâre a fost

condamnat și inculpatul P.O., la două pedepse de câte 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și la

6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), raportat art.

12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Au fost contopite pedepsele aplicate

și s-a dispus ca inculpatul să execute rezultantă de 6 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați să plătească, în solidar, părților civile N.E.A.

și N.M.C. câte 20.000.000 lei daune morale, respingând în rest pretențiile

părților civile ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut aceiași stare de fapt ca și din actul de trimiterea

în judecată, în sensul că, cei doi inculpați, în urma unei înțelegeri

prealabile, le-au racolat pe cele trei părți vătămate, cu intenția de a le

transporta în Spania unde urmau să practice prostituția în favoarea

inculpaților.

Inculpații le-au asigurat pe părțile

vătămate că urmau să presteze activități legale în Spania.

Inculpații au declarat apel împotriva

acestei hotărâri, solicitând, în principal, achitarea, iar, în subsidiar,

reducerea pedepselor aplicate.

Prin decizia penală nr. 277/ A din 5

septembrie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

În esență, instanța de apel a

reținut că, în raport de declarațiile părților civile și vătămate, sunt

realizare elementele constitutive ale infracțiunii, iar activitatea infracțională

s-a consumat, aspecte sub care încadrarea juridică și pedepsele aplicate sunt

legale și temeinice.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri au declarat recurs inculpații care au reiterat criticile anterioare,

în sensul că, nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii dedusă

judecății, situație în care singura soluție este achitarea, în subsidiar,

inculpații au mai criticat încadrarea juridică a faptei, susținând că

activitatea infracțională a rămas în faza de tentativă ceea ce impune o soluție

de schimbare a încadrării juridice cu reducerea corespunzătoare a pedepsei.

Criticile formulate de inculpați vor

fi examinate în raport de cazurile de casare înscrise în art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17 și 14 C. proc. pen., constatându-se că sunt nefondate

pentru cele ce urmează.

Instanțele, pe baza probelor

administrate, au reținut o corectă stare de fapt și încadrare juridică a

acestora, pronunțând și respectiv, menținând corect, soluția de condamnare a

inculpaților și de aplicare a unor pedepse cu respectarea dispozițiilor art. 72

C. pen.

Deși, inițial, inculpații au

recunoscut activitățile infracționale desfășurate, constând în racolarea și

cazarea unor tinere în vederea trimiterii lor în Spania pentru practicarea

prostituției, detaliind aspectele organizatorice ale acestor activități, modul în

care le-au cunoscut și convins pe tinere să-i urmeze în Spania, discuțiile

purtate între cei doi, în urma cărora s-a finalizat înțelegerea pentru

realizarea obiectivului propus, respectiv, practicarea de către tinere a

prostituției în interesul lor.

Ulterior, inculpații au revenit, dar

declarațiile părților vătămate nu fac decât să confirme susținerile lor

inițiale și să descrie condițiile și scopul în care au fost cazate în

Timișoara.

Aceleași părți vătămate au declarat

că, în momentul în care au cunoscut scopul real al deplasării în Spania și au

refuzat propunerea, inculpații le-au insultat și amenințat.

Martora F.D., audiată în cauză, a

confirmat susținerile părților vătămate, în sensul că, inculpații iau propus să

meargă în Spania pentru a practica prostituția, din declarația acesteia cât și din

declarațiile martorilor A.F. și B.D.M. rezultând că inculpații se ocupau de

racolarea și trimiterea tinerelor în Spania în scopul practicării prostituției.

De altfel, părțile vătămate au fost

depistate în hotelul M. din Timișoara de lucrătorii de poliție cu ajutorul

martorului C.L., vărul acestora.

În acest context probator, este

evident că activitățile infracționale comise de cei doi inculpați, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit.

a) și respectiv, art. 13 alin. (1), raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din

Legea nr. 678/2001, infracțiuni pentru care corect au fost condamnați cei doi

inculpați. În același timp, desfășurând acte de racolare și cazare a părților

vătămate în scopul exploatării lor sexuale, inculpați au consumat activitățile

infracționale incriminate prin art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, deoarece asemenea

acte constituie, în sensul legii, modalități distincte de realizare a

traficului de persoane.

Referitor la pedepsele aplicate acestea

sunt situate în apropierea limitei legale, deși inculpații au avut o conduită

procesuală nesinceră și oscilantă pe parcursul procesului și au în antecedente

condamnări anterioare, care pentru inculpatul P.O. atrag și starea de recidivă postexecutorie.

În aceste condiții pedepsele

aplicate respectă dispozițiile art. 72 C. pen., și sunt de natură să realizeze

cerințele legii înscrise în art. 52 C. pen.

Față de considerentele expuse nu se

constată motive care să atragă casarea hotărârilor recurate și în consecință,

în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile

declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate, cu cheltuieli judiciare

statului potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

În conformitate cu art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaților se va computa

durata reținerii și arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații K.G. și P.O. împotriva deciziei penale nr. 277/ A din 5

septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 14 martie 2004 la

2 noiembrie 2005, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei,

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2

noiembrie 2005.