Decizia nr. 279/2006 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 1166/2005 a Tribunalului București

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1166 din 8 septembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul G.M.R. S-a reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv redozarea cuantumului pedepsei aplicate, nu este printre cele expres și limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 829/ A din 28 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului. Împotriva acestei decizii, contestatorul a declarat recurs, solicitând redozarea pedepsei la care a fost condamnat definitiv.

Recursul este nefondat. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, într-adevăr în cauza nu sunt incidente prevederile art. 461 C. proc. pen., întrucât menționatul articol arată expres și limitativ cazurile când se poate formula contestație la executare, iar din analiza acestora se constată că pe această cale nu se poate redoza cuantumul pedepsei la care a condamnat definitiv contestatorul. Drept urmare, recursul condamnatului contestator G.M.R. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul G.M.R. împotriva deciziei penale nr. 829/ A din 28 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2006.