ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2703/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21 din 12 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a luat act de retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 181/ S din 18 aprilie 2003 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr. 221 din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, formulată de condamnatul C.I.A. Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 30 RON cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea înregistrată la instanță, la data de 24 noiembrie 2005, prin declinare de competență de la Judecătoria sectorului 4 București, condamnatul a solicitat întreruperea pedepsei de 7 ani închisoare, invocând motive medicale.

În ședința publică de la 12 ianuarie 2006, condamnatul, personal, a învederat instanței că înțelege să-și retragă recursul. Instanța, constatând că manifestarea de voință, în sensul retragerii cererii formulate este personală, expresă și neechivocă, iar cererea de întrerupere a executării pedepsei are caracter de disponibilitate, atunci când este formulată de parte, a luat act de declarația condamnatului și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul care prin apărătorul său a solicitat în temeiul art. 455 raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 132/ A din 17 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.I.A., reiterând motivele din apel. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că recurentul condamnat și-a retras cererea de întrerupere a executării pedepsei, în ședința publică la data de 12 ianuarie 2006. În consecință, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat, și îl va obliga pe condamnat să plătească statului cheltuielile judiciare, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 17 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.