ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2703/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 12

ianuarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a luat act de retragerea

cererii de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 181/ S din 18 aprilie 2003 a Tribunalului Brașov,

definitivă prin decizia penală nr. 221 din 3 septembrie 2003 a Curții de Apel

Brașov, formulată de condamnatul C.I.A.

Condamnatul a fost obligat la plata

sumei de 30 RON cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin cererea

înregistrată la instanță, la data de 24 noiembrie 2005, prin declinare de

competență de la Judecătoria sectorului 4 București, condamnatul a solicitat

întreruperea pedepsei de 7 ani închisoare, invocând motive medicale.

În ședința publică de la 12 ianuarie

2006, condamnatul, personal, a învederat instanței că înțelege să-și retragă

recursul.

Instanța, constatând că manifestarea

de voință, în sensul retragerii cererii formulate este personală, expresă și

neechivocă, iar cererea de întrerupere a executării pedepsei are caracter de

disponibilitate, atunci când este formulată de parte, a luat act de declarația

condamnatului și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul care prin apărătorul său a solicitat în temeiul art. 455

raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., să se dispună întreruperea

executării pedepsei pe o durată de 3 luni.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 132/

A din 17 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul condamnatului,

obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs condamnatul C.I.A., reiterând motivele din apel.

Recursul este nefondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, se constată că recurentul condamnat și-a retras cererea de

întrerupere a executării pedepsei, în ședința publică la data de 12 ianuarie

2006.

În consecință, Înalta Curte, în baza

art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca

nefondat, și îl va obliga pe condamnat să plătească statului cheltuielile

judiciare, inclusiv onorariul pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul C.I.A. împotriva deciziei penale nr. 132/ A din 17

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă pe recurent să plătească statului

suma de 100 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.