ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7640/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 septembrie 2003 la Tribunalul Mureș reclamanții P.E. și P.V. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Sighișoara solicitând modificarea dispoziției nr. 627 din 25 august 2003, restituirea în natură a apartamentului situat în Sighișoara, cu motivarea că a fost preluat de stat în anul 1976 în mod abuziv. În drept au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001. În motivare au arătat că au cumpărat apartamentul în anul 1973 cu plata în rate. În anul 1976 li s-a aprobat cererea pentru plecarea definitivă din țară, fiind obligați să plătească apartamentul integral și primind o despăgubire de 22.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 28 din 9 ianuarie 2004 Tribunalul Mureș a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că prin decizia nr. 286 din 21 iunie 1976 a Consiliului Popular al Municipiului Sighișoara apartamentul a fost preluat de stat contra plată în baza Decretului nr. 223/1974, în conformitate cu prevederile legale de la acea dată, situație ce este reglementată și de actualele dispoziții ale Legii nr. 10/2001 și de normele sale de aplicare. Împotriva acestei sentințe reclamanții au formulat apel. Hotărârea instanței de fond este criticată pentru că nu a ținut seama de faptul că intimata a răspuns la notificare peste termenul de 60 de zile, și se bazează, astfel, pe noile norme de aplicare a Legii nr. 10/2001 (H.G.

nr. 498/2003) în realitate ei beneficiind de normele anterioare (H.G. nr. 614/2001). Despăgubirea primită de 22.000 lei nu este îndestulătoare față de valoarea apartamentului, respectiv 69.776 lei. Prin decizia nr. 315/A din 6 mai 2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că nu rezultă din actele și lucrările dosarului că decizia de preluare în proprietatea statului nu le-a fost comunicată reclamanților. Preluarea de către stat nu a fost abuzivă, ci contra unei despăgubiri. Emiterea deciziei peste termenul de 60 de zile se datorează culpei reclamanților care nu au prezentat documentația integrală. Împotriva acestei decizii reclamanții au formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Sunt reluate criticile formulate în apel: - emiterea deciziei peste termenul de 60 de zile, depășire care nu le este imputabilă deoarece au depus întreaga documentație, instanța considerând eronat că li se aplică H.G. nr. 498/2003. - despăgubirea primită nu este îndestulătoare. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce vor urma. Prevederile Decretului nr. 223/1974 trebuie raportate la prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și la cadrul normativ existent în acea perioadă. Această raportare conduce la concluzia că dispozițiile sale contraveneau Constituției României din anul 1965 și Declarației Universale a Drepturilor Omului semnată și de țara noastră.

În ce privește dispozițiile art. 17 și art. 36 din Constituția din anul 1965 prevederile Decretului nr. 223/1974 intră în contradicție cu acestea, spiritul articolelor amintite fiind de a nu permite discriminări între cetățenii români nici măcar după cum au domiciliul în România sau în străinătate. Legea nr. 10/2001 nu definește noțiunea de „preluare abuzivă” dar în art. 2 alin. (1) sunt enumerate situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter, astfel că autoritatea competentă să soluționeze notificarea reclamanților trebuia să aprecieze dacă situația acestora se încadra într-unul dintre cazurile prevăzute de text. Reclamanții au părăsit definitiv țara și ca toți cei aflați în situații similare, au fost obligați să procedeze la înstrăinarea construcțiilor către stat în schimbul unor sume stabilite de acesta („despăgubire rezonabilă”) situație ce încalcă principiul libertății contractuale.

Imobilul se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 republicată deoarece chiar dacă autoritatea de stat a emis decizie administrativă și a plătit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat imobilul fără titlu valabil încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul către Stat. Acest text nu condiționează caracterul abuziv al preluării de împrejurarea că statul a plătit sau nu o sumă de bani în schimbul imobilului și de valoarea acesteia. În consecință, având în vedere că situația de fapt a fost corect stabilită și că prin însăși cererea de chemare în judecată reclamanții au arătat că în ce privește suma primită ca despăgubire sunt de acord cu restituirea la valoarea actuală, recursul va fi admis pentru considerentele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de contestatorii P.E. și P.V. împotriva deciziei civile nr. 315/A din 6 mai 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș. Casează decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 28 din 9 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș, iar pe fond admite contestația formulată de P.E. și P.V., anulează dispoziția nr. 627 din 25 august 2003 dată de Primăria municipiului Sighișoara și dispune restituirea în natură către contestatorii de mai sus a apartamentului nr. 19 situat în Sighișoara, înscris în C.F. Sighișoara nr. 7937 sub nr.top. 3348/2/b/2/19 condiționat de restituirea de către contestator a valorii actualizate a sumei de 22 mii lei primită ca despăgubire în anul 1976. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.