ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7640/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 29 septembrie 2003 la Tribunalul Mureș reclamanții P.E. și P.V. au chemat în

judecată pe pârâta Primăria municipiului Sighișoara solicitând modificarea

dispoziției nr. 627 din 25 august 2003, restituirea în natură a apartamentului

situat în Sighișoara, cu motivarea că a fost preluat de stat în anul 1976 în

mod abuziv.

În drept au invocat dispozițiile

Legii nr. 10/2001.

În motivare au arătat că au cumpărat

apartamentul în anul 1973 cu plata în rate. În anul 1976 li s-a aprobat cererea

pentru plecarea definitivă din țară, fiind obligați să plătească apartamentul

integral și primind o despăgubire de 22.000 lei.

Prin sentința civilă nr. 28 din 9

ianuarie 2004 Tribunalul Mureș a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut în esență că prin decizia nr. 286 din 21 iunie 1976 a Consiliului

Popular al Municipiului Sighișoara apartamentul a fost preluat de stat contra

plată în baza Decretului nr. 223/1974, în conformitate cu prevederile legale de

la acea dată, situație ce este reglementată și de actualele dispoziții ale

Legii nr. 10/2001 și de normele sale de aplicare.

Împotriva acestei sentințe

reclamanții au formulat apel.

Hotărârea instanței de fond este

criticată pentru că nu a ținut seama de faptul că intimata a răspuns la

notificare peste termenul de 60 de zile, și se bazează, astfel, pe noile norme

de aplicare a Legii nr. 10/2001 (H.G. nr. 498/2003) în realitate ei beneficiind

de normele anterioare (H.G. nr. 614/2001).

Despăgubirea primită de 22.000 lei nu

este îndestulătoare față de valoarea apartamentului, respectiv 69.776 lei.

Prin decizia nr. 315/A din 6 mai

2004 Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța a

reținut că nu rezultă din actele și lucrările dosarului că decizia de preluare

în proprietatea statului nu le-a fost comunicată reclamanților.

Preluarea de către stat nu a fost

abuzivă, ci contra unei despăgubiri.

Emiterea deciziei peste termenul de

60 de zile se datorează culpei reclamanților care nu au prezentat documentația

integrală.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Sunt reluate criticile formulate în

apel:

- emiterea deciziei peste termenul

de 60 de zile, depășire care nu le este imputabilă deoarece au depus întreaga

documentație, instanța considerând eronat că li se aplică H.G. nr. 498/2003.

- despăgubirea primită nu este

îndestulătoare.

Recursul este fondat și va fi admis

pentru considerentele ce vor urma.

Prevederile Decretului nr. 223/1974

trebuie raportate la prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 și la cadrul

normativ existent în acea perioadă.

Această raportare conduce la

concluzia că dispozițiile sale contraveneau Constituției României din anul 1965

și Declarației Universale a Drepturilor Omului semnată și de țara noastră. În

ce privește dispozițiile art. 17 și art. 36 din Constituția din anul 1965

prevederile Decretului nr. 223/1974 intră în contradicție cu acestea, spiritul

articolelor amintite fiind de a nu permite discriminări între cetățenii români

nici măcar după cum au domiciliul în România sau în străinătate.

Legea nr. 10/2001 nu definește

noțiunea de „preluare abuzivă” dar în art. 2 alin. (1) sunt enumerate

situațiile juridice care constituie preluări cu acest caracter, astfel că

autoritatea competentă să soluționeze notificarea reclamanților trebuia să

aprecieze dacă situația acestora se încadra într-unul dintre cazurile prevăzute

de text.

Reclamanții au părăsit definitiv

țara și ca toți cei aflați în situații similare, au fost obligați să procedeze

la înstrăinarea construcțiilor către stat în schimbul unor sume stabilite de

acesta („despăgubire rezonabilă”) situație ce încalcă principiul libertății

contractuale.

Imobilul se încadrează în ipoteza

prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001 republicată

deoarece chiar dacă autoritatea de stat a emis decizie administrativă și a

plătit o sumă de bani cu titlu de preț, statul a preluat imobilul fără titlu

valabil încălcând regimul constituțional al ocrotirii proprietății, prin

obligația impusă proprietarului de a înstrăina imobilul către Stat. Acest text

nu condiționează caracterul abuziv al preluării de împrejurarea că statul a

plătit sau nu o sumă de bani în schimbul imobilului și de valoarea acesteia.

În consecință, având în vedere că

situația de fapt a fost corect stabilită și că prin însăși cererea de chemare

în judecată reclamanții au arătat că în ce privește suma primită ca despăgubire

sunt de acord cu restituirea la valoarea actuală, recursul va fi admis pentru

considerentele ce preced.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

contestatorii P.E. și P.V. împotriva deciziei civile nr. 315/A din 6 mai 2004

pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș.

Casează decizia atacată, precum și

sentința civilă nr. 28 din 9 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul Mureș, iar

pe fond admite contestația formulată de P.E. și P.V., anulează dispoziția nr.

627 din 25 august 2003 dată de Primăria municipiului Sighișoara și dispune

restituirea în natură către contestatorii de mai sus a apartamentului nr. 19

situat în Sighișoara, înscris în C.F. Sighișoara nr. 7937 sub nr.top.

3348/2/b/2/19 condiționat de restituirea de către contestator a valorii

actualizate a sumei de 22 mii lei primită ca despăgubire în anul 1976.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2005.