ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3956/2005

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin acțiunea formulată reclamanta B.A.

a chemat în judecată pe pârâții T.A., Comisia județeană Iași de aplicarea Legii

nr. 18/1991 și Comisia Comunală Târgu Frumos de aplicare a legii fondului funciar,

solicitând să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 254/1993

și nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 173679/1997.

Judecătoria Pașcani, prin sentința

civilă nr. 2166 din 3 octombrie 2003, a respins acțiunea reținând , esențial,

că singurul moștenitor legal care a acceptat succesiunea după defuncta U.A. este

pârâta T.A., ceilalți moștenitori, împreună cu reclamanta, renunțând la

succesiune actul de opțiune în acest sens fiind indivizibil.

Cât privește titlul de proprietate emis

pe numele defunctei și urmare cererii de renunțare a dreptului de proprietate

formulată de aceasta, reclamanta putea solicita nulitatea parțială a titlului numai

dacă ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în nume

propriu.

Prin decizia civilă nr. 206 din 27

februarie 2004, Curtea de Apel Iași, a respins apelul formulat de reclamanta B.A.

împotriva sentinței civile nr. 2166 din 3 octombrie 2003 a Judecătoriei Pașcani.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel

a reținut următoarele:

În apel , reclamanta invocă motive

pe care nu le-a susținut în fața instanței de fond, respectiv că nu a fost

citată corect la notariat și că în mod greșit s-a luat act că a renunțat la

succesiune, motive care potrivit art. 294 C. proc. civ. nu pot face obiect de

examinare în apel.

De altfel, susținerile sunt nereale,

întrucât, reclamanta a fost prezentă la notariat, iar notarul a constatat că

este străină de succesiune, nu pentru că ar fi renunțat în mod expres, prin

declarație autentificată , ci pentru că, prezentă fiind și interpelată, nu a

invocat acte de acceptare tacită sau expresă a succesiunii, motive pentru care,

notarul a făcut aplicarea art. 700 C. civ.

Și în capătul de acțiune ce vizează

nulitatea titlului de proprietate , în apel s-au invocat alte temeiuri decât

cele de la fond, respectiv că titlul de proprietate ar include suprafețe de

teren mai mari decât i s-ar fi cuvenit defunctei, iar delimitările sunt

eronate.

Cât timp reclamanta este străină de succesiunea

defunctei U.A., nu îi este recunoscută nici îndreptățirea de a fi inclusă în

titlul emis pentru U.M.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, reclamanta B.A., fără a indica motivele de casare, raportat la

prevederile art. 304 C. proc. civ., arătând numai, succint, că în mod greșit

s-a respins apelul, întrucât nu s-au luat în considerare actele din care rezultă

că a acceptat tacit moștenirea astfel încât declarația ulterioară de la notariat,

de renunțare la casa bătrânească nu-și mai poate produce efectele.

Recursul nu este întemeiat.

Astfel cum este formulată, în mod

neechivoc, acțiunea are ca obiect nulitatea absolută a certificatului de

moștenitor și nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele

defunctei U.A.

Motivele de fapt și de drept

invocate constă în împrejurarea că, prezentă la notariat cu ocazia dezbaterii

succesiunii, a declarat că renunță la succesiune numai cu privire la casa de

locuit și terenul aferent, nerenunțând deci expres la drepturile succesorale cu

privire la terenul în litigiu.

Cu privire la titlul de proprietate

acesta a fost emis nelegal pe numele defunctei întrucât și intimata a formulat

în termen cerere de renunțare a dreptului de proprietate.

Raportat la motivele de recurs,

formulate în scris și în termenul legal, este de observat că forța probantă a

certificatului de moștenitor trebuie apreciată în considerarea faptului că

acesta a fost emis și este invocat între moștenitorii care au participat la

procedura succesorală notarială, realizându-se astfel un acord de voință, ce are

valoarea unei convenții. În această ipoteză combaterea certificatului de

moștenitor se poate face pentru existența unui viciu de consimțământ, a fraudei

la lege, existența unei cauze ilicite, etc.

În speță, chiar prin motivarea

recursului (inclusiv prin acțiunea formulată) reclamanta afirmă că a renunțat

(în cadrul procedurii notariale) la succesiune, dar în anumite condiții și că,

în realitate, a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii.

Or, dacă așa este , instanțele au

apreciat corect că prin actul de renunțare, potrivit art. 696 C. civ.,

reclamanta a devenit străină de moștenire, manifestarea sa de voință fiind în

sensul de a nu-și însuși titlul de moștenitor, actul de renunțare fiind un act

juridic indivizibil.

Față de cele arătate, nici

eventualele acte de acceptare tacită (la care se face referire acum) nu puteau

fi avute în vedere prin hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii, câtă

vreme , așa cum s-a apreciat, acestea nu au fost invocate în cadrul dezbaterii

succesorale, situație în care, luând act de manifestarea de voință în acest

sens , notarul, legal, a făcut aplicarea prevederilor art. 700 C. civ.

Așa fiind, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 206 din 27 februarie 2004 a

Curții de Apel Iași, secția civilă.    Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2005.