ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3956/2005

Asupra recursului de față ; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiunea formulată reclamanta B.A. a chemat în judecată pe pârâții T.A., Comisia județeană Iași de aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Comunală Târgu Frumos de aplicare a legii fondului funciar, solicitând să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 254/1993 și nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 173679/1997. Judecătoria Pașcani, prin sentința civilă nr. 2166 din 3 octombrie 2003, a respins acțiunea reținând , esențial, că singurul moștenitor legal care a acceptat succesiunea după defuncta U.A. este pârâta T.A., ceilalți moștenitori, împreună cu reclamanta, renunțând la succesiune actul de opțiune în acest sens fiind indivizibil.

Cât privește titlul de proprietate emis pe numele defunctei și urmare cererii de renunțare a dreptului de proprietate formulată de aceasta, reclamanta putea solicita nulitatea parțială a titlului numai dacă ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în nume propriu. Prin decizia civilă nr. 206 din 27 februarie 2004, Curtea de Apel Iași, a respins apelul formulat de reclamanta B.A. împotriva sentinței civile nr. 2166 din 3 octombrie 2003 a Judecătoriei Pașcani. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: În apel , reclamanta invocă motive pe care nu le-a susținut în fața instanței de fond, respectiv că nu a fost citată corect la notariat și că în mod greșit s-a luat act că a renunțat la succesiune, motive care potrivit art. 294 C. proc.

civ. nu pot face obiect de examinare în apel. De altfel, susținerile sunt nereale, întrucât, reclamanta a fost prezentă la notariat, iar notarul a constatat că este străină de succesiune, nu pentru că ar fi renunțat în mod expres, prin declarație autentificată , ci pentru că, prezentă fiind și interpelată, nu a invocat acte de acceptare tacită sau expresă a succesiunii, motive pentru care, notarul a făcut aplicarea art. 700 C. civ. Și în capătul de acțiune ce vizează nulitatea titlului de proprietate , în apel s-au invocat alte temeiuri decât cele de la fond, respectiv că titlul de proprietate ar include suprafețe de teren mai mari decât i s-ar fi cuvenit defunctei, iar delimitările sunt eronate.

Cât timp reclamanta este străină de succesiunea defunctei U.A., nu îi este recunoscută nici îndreptățirea de a fi inclusă în titlul emis pentru U.M. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, reclamanta B.A., fără a indica motivele de casare, raportat la prevederile art. 304 C. proc. civ., arătând numai, succint, că în mod greșit s-a respins apelul, întrucât nu s-au luat în considerare actele din care rezultă că a acceptat tacit moștenirea astfel încât declarația ulterioară de la notariat, de renunțare la casa bătrânească nu-și mai poate produce efectele. Recursul nu este întemeiat. Astfel cum este formulată, în mod neechivoc, acțiunea are ca obiect nulitatea absolută a certificatului de moștenitor și nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele defunctei U.A.

Motivele de fapt și de drept invocate constă în împrejurarea că, prezentă la notariat cu ocazia dezbaterii succesiunii, a declarat că renunță la succesiune numai cu privire la casa de locuit și terenul aferent, nerenunțând deci expres la drepturile succesorale cu privire la terenul în litigiu. Cu privire la titlul de proprietate acesta a fost emis nelegal pe numele defunctei întrucât și intimata a formulat în termen cerere de renunțare a dreptului de proprietate. Raportat la motivele de recurs, formulate în scris și în termenul legal, este de observat că forța probantă a certificatului de moștenitor trebuie apreciată în considerarea faptului că acesta a fost emis și este invocat între moștenitorii care au participat la procedura succesorală notarială, realizându-se astfel un acord de voință, ce are valoarea unei convenții.

În această ipoteză combaterea certificatului de moștenitor se poate face pentru existența unui viciu de consimțământ, a fraudei la lege, existența unei cauze ilicite, etc. În speță, chiar prin motivarea recursului (inclusiv prin acțiunea formulată) reclamanta afirmă că a renunțat (în cadrul procedurii notariale) la succesiune, dar în anumite condiții și că, în realitate, a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii. Or, dacă așa este , instanțele au apreciat corect că prin actul de renunțare, potrivit art. 696 C. civ., reclamanta a devenit străină de moștenire, manifestarea sa de voință fiind în sensul de a nu-și însuși titlul de moștenitor, actul de renunțare fiind un act juridic indivizibil.

Față de cele arătate, nici eventualele acte de acceptare tacită (la care se face referire acum) nu puteau fi avute în vedere prin hotărârea atacată, în sensul admiterii acțiunii, câtă vreme , așa cum s-a apreciat, acestea nu au fost invocate în cadrul dezbaterii succesorale, situație în care, luând act de manifestarea de voință în acest sens , notarul, legal, a făcut aplicarea prevederilor art. 700 C. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva deciziei nr. 206 din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2005.