ÎCCJ, Decizia nr. 7/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 384 din 28 iunie

2005, pronunțată în dosarul nr. 2172/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, a admis plângerea formulată de petentul N.L. împotriva

rezoluțiilor nr. 393/P din 22 septembrie 2004 și nr. 1801/II/2/2004 din 10

decembrie 2004, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a desființat

rezoluțiile atacate și a trimis dosarul, Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

S-a reținut că plângerea penală,

întrunind condițiile art. 222 C. proc. pen., privește infracțiuni săvârșite de

membrii Guvernului, competența efectuării urmăririi penale revenind Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat recurs, intimații P.I.D. și T.M.N., cu precizarea că motivele vor

fi depuse după redactarea sentinței atacate.

Examinând cauza, în raport cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată

următoarele:

La data de 30 martie 2004, petentul

N.L. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu

plângere împotriva președintelui A.P.A.P.S. și a membrilor comisiei de

licitație care au aprobat vânzarea a 10% din acțiunile SC A. SA, societății

M.I. Inc. New York, SUA

,

împotriva membrilor Consiliului de Administrație

și a membrilor A.G.A., care au aprobat majorarea frauduloasă a capitalului

social al SC A. SA, prin hotărârea nr. 327

din 11 noiembrie 2002, precum

și a membrilor Guvernului României.

Prin rezoluția nr. 393/P/2004 din 22 septembrie

2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a confirmat propunerea

Inspectoratului de Poliție Județean Olt - Serviciul Cercetări Penale, de a nu

se începe urmărirea penală, în dosarul menționat, sub aspectul infracțiunilor

prevăzute de art. 246 și 248 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul N.L. a formulat plângere.

Învestită prin declinarea

competenței soluționării în fond a plângerii, secția penală a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, reținând dispozițiile art. 209 alin. (3) și art. 29 pct. 1

C. proc. pen., a admis plângerea, a desființat rezoluția atacată și a trimis

dosarul, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre

competentă soluționare.

În raport cu dispozițiile art. 40

alin. (2), art. 45 și art. 35 C. proc. pen., cu referire la dobândirea

calității de parlamentar de către făptuitorul M.O., se constată că în mod legal

dosarul a fost trimis, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, așa încât hotărârea atacată nu este supusă

nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385

9

din același

cod.

În consecință, pentru considerentele

ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea

va respinge recursurile declarate de P.D.I. și T.M.N., ca nefondate.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din

același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

intimații P.I.D. și T.M.N. împotriva sentinței nr. 384 din 28 iunie 2005,

pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul

nr. 2172/2005.

Obligă recurenții menționați să

plătească statului, câte 200 lei (2.000.000 ROL), fiecare, cu titlu de cheltuieli

judiciare în recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie

2006.