ÎCCJ, Decizia nr. 7/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 384 din 28 iunie 2005, pronunțată în dosarul nr. 2172/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis plângerea formulată de petentul N.L. împotriva rezoluțiilor nr. 393/P din 22 septembrie 2004 și nr. 1801/II/2/2004 din 10 decembrie 2004, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a desființat rezoluțiile atacate și a trimis dosarul, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare. S-a reținut că plângerea penală, întrunind condițiile art. 222 C. proc. pen., privește infracțiuni săvârșite de membrii Guvernului, competența efectuării urmăririi penale revenind Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat recurs, intimații P.I.D. și T.M.N., cu precizarea că motivele vor fi depuse după redactarea sentinței atacate. Examinând cauza, în raport cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele: La data de 30 martie 2004, petentul N.L. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu plângere împotriva președintelui A.P.A.P.S. și a membrilor comisiei de licitație care au aprobat vânzarea a 10% din acțiunile SC A. SA, societății M.I. Inc. New York, SUA , împotriva membrilor Consiliului de Administrație și a membrilor A.G.A., care au aprobat majorarea frauduloasă a capitalului social al SC A. SA, prin hotărârea nr. 327 din 11 noiembrie 2002, precum și a membrilor Guvernului României.

Prin rezoluția nr. 393/P/2004 din 22 septembrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a confirmat propunerea Inspectoratului de Poliție Județean Olt - Serviciul Cercetări Penale, de a nu se începe urmărirea penală, în dosarul menționat, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 248 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul N.L. a formulat plângere. Învestită prin declinarea competenței soluționării în fond a plângerii, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând dispozițiile art. 209 alin. (3) și art. 29 pct. 1 C. proc. pen., a admis plângerea, a desființat rezoluția atacată și a trimis dosarul, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

În raport cu dispozițiile art. 40 alin. (2), art. 45 și art. 35 C. proc. pen., cu referire la dobândirea calității de parlamentar de către făptuitorul M.O., se constată că în mod legal dosarul a fost trimis, spre competentă soluționare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, așa încât hotărârea atacată nu este supusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursurile declarate de P.D.I. și T.M.N., ca nefondate. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) și (4) din același cod, recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de intimații P.I.D. și T.M.N. împotriva sentinței nr. 384 din 28 iunie 2005, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2172/2005. Obligă recurenții menționați să plătească statului, câte 200 lei (2.000.000 ROL), fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2006.