ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7310/2005

Asupra recursurilor de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

introdusă pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 26 iunie 1996, sub nr. 8488,

reclamantele S.R.M. și B.I.A. (născută S.), au solicitat în contradictoriu cu

pârâta Consiliul local al comunei Cristian, ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se constate că, din eroare, antecesorii reclamanților (S.R. și S.M. ) au

fost deposedați de imobilul situat în comuna Cristian, compus din casă de

piatră și curte, înscris în C.F. Cristian, și să se dispună obligarea pârâtei la

restituirea imobilului în litigiu, cu restabilirea situației anterioare de

carte funciară.

În motivarea cererii, reclamantele

au arătat că, antecesorul M.S. a fost încorporat în Armata Română și nu în cea

germană, iar R.S. a fost casnică, ceea ce nu atrăgea incidența Legii nr.

187/1945 a reformei agrare.

Prin sentința civilă nr. 11983 din

30 octombrie 1996 Judecătoria Brașov a declinat competența soluționării cauzei

în favoarea Tribunalului Brașov, dosarul primind nr. de înregistrare nr.

659/1997.

La

termenul de judecată din 3 iulie 1997 reclamantele au arătat că înțeleg să se

judece și cu pârâtele SA A.Z.R. Cristian și comuna Cristian prin Primar.

Tribunalul Brașov, prin sentința

civilă nr. 1825 din 13 iulie 1998 a admis acțiunea reclamantelor, și a dispus

retrocedarea imobilului în litigiu, cu motivarea că, raportat la situația

militară a numitului S.M., încorporat în Armata Română, în care a dobândit

gradul de „sergent” nu erau aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr.

187/1945 și a art. 3 lit. c) din Regulamentul de aplicare.

Apelurile declarate de pârâtele

Primăria comunei Cristian și de A.A.Z.R. Cristian, au fost admise, prin decizia

nr. 224/Ap din 4 iunie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

cauza fiind trimisă Judecătoriei Brașov, spre soluționare, cu motivarea că

acțiunea promovată este o acțiune în constatare, de dezbatere a moștenirii, de

rectificare carte funciară și revendicare, astfel că operează competența

generală prevăzută de art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele, arătând că tribunalul este competent să

soluționeze acțiunea formulată.

Prin decizia nr. 444 din 11

februarie 2000, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă

(denumită așa la acea dată) a fost admis recursul declarat de reclamantele S.R.M.,

B.I.A., a casat decizia atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor

la aceeași instanță.

Rejudecând apelurile pârâtelor

comuna Cristian prin Primar și A.A.Z.R. Cristian, Curtea de Apel Brașov, secția

civilă, le-a respins prin decizia nr. 47/Ap din 24 aprilie 2000.

Împotriva acestei hotărâri pârâtele

au declarat recurs. Prin decizia civilă nr. 1464 din 7 martie 2001 pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, au fost admise recursurile, s-a

casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor declarate de

pârâte, la aceiași instanță.

Procedând în rejudecare, Curtea de

Apel Brașov prin decizia civilă nr. 105/Ap din 31 martie 2001, a anulat ca

insuficient timbrate apelurile declarate de pârâtele Primăria comunei Cristian

și SA A.Z.R. Cristian, reținând că aceștia nu au achitat taxa judiciară de

timbru în sumă de câte 14.822.500 lei, stabilită în raport de valoarea

imobilului.

Împotriva menționatei decizii

pârâtele au declarat recurs, criticând instanța de apel că a interpretat și

aplicat greșit art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, față de obiectul

acțiunii.

La rândul său pârâta SA A.Z.R. Cristian

a criticat soluția instanței de fond, pentru că nu a motivat scoaterea sa din

cauză, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, ci pe

fine de neprimire privitor la timbrare.

Prin decizia nr. 1296 din 1 aprilie

2003 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, au fost admise

recursurile declarate de pârâtele comuna Cristian prin primar și SC A.Z.R. Cristian,

a casat decizia atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelurilor

formulate de pârâte, aceleiași instanțe.

În rejudecare după casare, Curtea de

Apel Brașov, secția civilă, prin decizia nr. 849 Ap din 27 iunie 2003 a admis

în parte apelurile declarate de pârâtele Comuna Cristian prin primar și SA

A.Z.R. Cristian, a schimbat în parte sentința civilă nr. 182/S din 13 iulie 1998

a Tribunalului Brașov, în sensul că a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, a păstrat restul dispozițiilor

sentinței apelate și a respins pretențiile din ambele apeluri.

A respins excepția declarării

apelului comunei Cristian de către o persoană fără calitate.

S-a reținut, în motivarea deciziei,

că pârâta SA A.Z.R. Cristian, fiind titulara tabulară a dreptului de

proprietate asupra unei părți din imobilul revendicat, are calitate procesuală

pasivă.

A apreciat ca nefondată critica

apelantei pârâte comuna Cristian prin primar, vizând greșita aplicare a

dispozițiilor Legii nr. 187/1945, în cauză nefiind incidente prevederile din

Legea nr. 33/1994 și nici cele din Legea nr. 112/1995.

Referitor la calificarea acțiunii,

instanța de apel a constatat că, în cauză nu se dezbate o succesiune, cum

greșit se susține, ci acest capăt de cerere, se înscrie în formularea logică a

acțiunii care justifică calitatea procesuală a reclamanților, ca succesoare în

drepturi a foștilor proprietari tabulari, deposedați abuziv de imobilul în

litigiu.

A mai reținut că, exproprierea s-a

făcut cu încălcarea prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 187/1945,

întrucât antecesorul reclamantelor, nu a făcut parte din armata germană și nu

în mod întâmplător statul a dispus prin Decretul nr. 81/1954 restituirea

imobilelor către etnicii germani.

Împotriva deciziei dată în apel, au

declarat recurs Comuna Cristian prin primar și SA A.Z.R. Cristian.

Motivele de recurs, prin conținutul

expunerii criticilor, au fost încadrate în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și

reiterează motivele de apel cu privire la: soluționarea greșită a excepției

privind lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește pe pârâta Comuna

Cristian prin primar; inadmisibilitatea acțiunii în considerarea faptului că,

în acest cadru procesual nu se putea efectua o dezbatere succesorală; faptul că

imobilul în litigiu nu a fost preluat abuziv și reținând existența calității

procesuale pasive a pârâtei SA A.Z.R. Cristian, judecata nu s-a purtat în

contradictoriu cu aceasta, astfel că soluția legală nu putea fi decât

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recursurile sunt nefondate.

Legitimarea procesuală presupune cu

necesitate existența unui drept subiectiv, rezultat al stabilirii unui raport

juridic de drept substanțial.

Legitimarea procesuală se raportează

la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de

pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată.

În speță, pârâta SA A.Z.R. Cristian,

deține un drept de proprietate asupra unei părți din imobilul înscris în C.F.

Cristian, drept dobândit conform Legii nr. 36/1991 și intabulat în cartea

funciară prin încheierea nr. 13519/1999 C.F.

Fiind titulara dreptului de

proprietate asupra unei cote părți din imobilul revendicat, justifică

neîndoielnic calitatea procesuală pasivă, identificându-se astfel cu titularul

dreptului contestat și obligația corelativă de a răspunde pretențiilor

formulate prin cererea de chemare în judecată.

Cu toate acestea instanța de apel,

deși a soluționat corect problema calității procesuale pasive a pârâtei SA

A.Z.R. Cristian, nu a instituit nici o obligație în sarcina acestei pârâte,

păstrând din sentința instanței de fond doar obligația copârâtei Primăria

comunei Cristian.

Ca urmare, recursul declarat de

pârâta SA A.Z.R. Cristian este lipsit de folos practic pentru această pârâtă

astfel încât recursul este nefondat.

Nefondată este și critica pârâtei

Comuna Cristian prin primar, vizând inadmisibilitatea acțiunii, în considerarea

faptului că, în acest cadru procesual, nu se putea efectua o dezbatere

succesorală, reclamantele trebuiau pentru exercitarea dreptului la acțiune

să-și dovedească calitatea de moștenitori ai foștilor proprietari.

Sub acest aspect, în cadrul

procesual fixat prin acțiunea introductivă de instanță, nu a avut loc o

dezbatere a succesiunii, ci reclamantele au făcut dovada calității de

succesoare a antecesorilor lor, respectiv de persoane îndreptățite la

restituirea imobilului preluat abuziv.

Față de cele expuse, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursurile declarate urmează a fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate de pârâtele comuna Cristian, prin primar, SA A.Z.R. Cristian

împotriva deciziei civile nr. 65/Ap din 27 iunie 2003 a Curții de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 septembrie 2005.