ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2010

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 76/C/2008 a Tribunalului Brașov s-a admis în parte acțiunea completată, precizată formulată de contestatorul B.L.G. și s-a dispus anularea dispoziției nr. 338 din 27 aprilie 2004 și 106 din 19 octombrie 2004 emise de Primarul comunei Cristian și a fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să facă contestatorului o ofertă de restituire în echivalent a imobilului situat în comuna Cristian înscris în CF Cristian sub numerele topografice inițiale x și y, fiind respinse restul pretențiilor formulate de contestatori. Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente.

Intimații Grigore au fost de bună credință la data cumpărării imobilului cu destinația de grădină, întrucât au procedat la cumpărarea acestuia în baza unor acte emise de autoritățile statului și în urma unei proceduri de licitație publică, organizată, acte care nu au fost desființate î n cadrul procedurilor instituite de lege, astfel că atitudinea lor subiectivă are ca efect menținerea contractului de vânzare - cumpărare în conformitate cu principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului. A mai reținut instanța de fond că în ce privește imobilul cu destinația de casă de locuit, s-a constatat că a fost vândută intimaților G. în temeiul Legii nr. 112/1995 iar terenul aferent acestuia a fost atribuit în condițiile Legii nr. 18/1991.

Aceste acte juridice nu au fost atacate de contestator în termenele și condițiile prevăzute de lege, astfel că ele își produc efectele în continuare. Se mai reține că de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, art. 18 lit. c) instituie o excepție stipulând că „normele reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale”, fiind astfel incidente dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul B.L.G., iar prin decizia civilă nr. 74 din 26 mai 2009 a Curții de Apel București s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se următoarele: Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul B.L.G.

solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat. Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte: Astfel recurentul susține că deși instanța de apel reține că hotărârea instanței de fond este superficială, totuși respinge apelul ca nefondat. Se mai susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii întrucât trebuie să țină seama de dispozițiile Legii nr. 10/2001 în forma în vigoare la momentul emiterii actului atacat și nu de dispozițiile legii noi. În ce privește capătul de cerere pentru restituirea serelor, recurentul învederează că la dosar există acte doveditoare atât în ce privește dreptul de proprietate asupra serelor cât și faptul că au fost solicitate prin notificare.

Recurentul mai susține că instanța de apel nu a respins apelul pe motiv că în CF figurează ca prezumtiv proprietar Societatea Agricolă A.Z.R. Cristian, ci se indică ca temei legal în favoarea A.Z.R., art. 32 din Legea nr. 115/1938 și art. 30 din Legea nr. 7/1934. Or din analiza CF nr. z rezultă (susține recurentul) fără nici un dubiu că A.Z.R. Cristian, nu se încadrează nici în prevederile art. 30 din Legea nr. 7/1996 pentru că nu se precizează în ce mod s-a dobândit imobilul real, iar temeiurile de drept invocate sunt inadmisibile. Ca atare, recurentul solicită obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții prin care să i se restituie în natură serele. Recurentul în drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Intimații G.P. și G.M. prin concluziile scrise depuse la filele 15 - 16 s-au opus admiterii recursului. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Obiectul dedus judecății vizează anularea dispoziției nr. 338 din 27 aprilie 2004 emisă de primarul comunei Cristian. Prin dispoziția sus-evocată s-a respins notificarea reclamantului în ce privește cererea de restituire în natură a imobilului casă, curte și grădină situat în Comuna Cristian, înscris în CF Cristian nr. top. x, y pentru că imobilul casă și teren aferent a fost înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995.

Notificarea reclamantului fila 6 dosar instanță de fond are ca obiect imobilul din CF nr. top. x și y case de piatră, curte, teren agricol și sere situat în comuna Cristian. Cu privire la obiectul dedus judecății reclamantul a depus la filele 234 - 235 vol. I al dosarului instanței de fond o precizare cu privire la imobilul solicitat, inclusiv serele cu privire la care reclamantul învederează existența Adeverinței nr. 8/1946, arătând că nu deține acte din care să rezulte modul în care aceste sere au trecut în proprietatea Statului. Deși instanța de fond face trimitere la actele depuse de contestator la filele 286 - 300 vol. I al dosarului instanței de fond, și la faptul că în procesul verbal din 25 iulie 1945 și în actul denumit „adeverință” emis de Comitetul local Cristian, de Reformă Agrară, se specifică faptul că din proprietatea tatălui contestatorului a fost expropriată o suprafață de 1035 m.p.

teren arabil pe care este amenajată și o seră, totuși nu analizează situația serelor solicitate de reclamant prin notificare. Aceeași situație legată de serele ce fac obiectul notificării, a fost învederată de reclamant în motivele de apel (filele 13 – 15 dosarul instanței de apel, cu trimiterea la examinarea evoluției înscrierilor din CF și la faptul că la poziția 814 din acest CF figurează nr. topo x care a fost adus din CF nr. 888 drept care se intabulează în favoarea numitei R.C., născută S. care este mătușa contestatorului. Or, aceste aspecte ce ar fi fost în măsură să clarifice situația juridică a imobilului sere, solicitat de reclamant, nu au fost examinate nici de instanța de fond nici de instanța de apel, deși în baza rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 4 și 5 C. proc.

civ. instanțele aveau îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului obiectiv pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Or în condițiile în care nu s-au analizat toate aspectele ce vizau notificarea reclamantului, nefiind administrate nici probe legate de situația tuturor imobilelor obiect al notificării reclamantului, se reține că nu s-a cercetat fondul cauzei fiind incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul a se casa decizia recurată precum și sentința nr. 76/ C din 7 martie 2008 a Tribunalului Brașov cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, care urmează a dispune administrarea tuturor probelor necesare, utile și pertinente care să clarifice situația juridică a imobilelor solicitate de reclamant, obiect al notificării nr. 3089/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul B.L.G. împotriva deciziei nr. 74/ AP din 26 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale. Casează decizia recurată precum și sentința de 76/ C din 7 martie 2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2010 .