ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2010

Asupra recursului civil

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 76/C/2008 a

Tribunalului Brașov s-a admis în parte acțiunea completată, precizată formulată

de contestatorul B.L.G. și s-a dispus anularea dispoziției nr. 338 din 27

aprilie 2004 și 106 din 19 octombrie 2004 emise de Primarul comunei Cristian și

a fost obligată pârâta să emită o nouă dispoziție prin care să facă

contestatorului o ofertă de restituire în echivalent a imobilului situat în

comuna Cristian înscris în CF Cristian sub numerele topografice inițiale x și y,

fiind respinse restul pretențiilor formulate de contestatori.

Pentru a pronunța

această hotărâre au fost reținute următoarele considerente.

Intimații Grigore au

fost de bună credință la data cumpărării imobilului cu destinația de grădină,

întrucât au procedat la cumpărarea acestuia în baza unor acte emise de

autoritățile statului și în urma unei proceduri de licitație publică,

organizată, acte care nu au fost desființate î n cadrul procedurilor instituite

de lege, astfel că atitudinea lor subiectivă are ca efect menținerea

contractului de vânzare - cumpărare în conformitate cu principiul ocrotirii

bunei credințe a subdobânditorului.

A mai reținut

instanța de fond că în ce privește imobilul cu destinația de casă de locuit,

s-a constatat că a fost vândută intimaților G. în temeiul Legii nr. 112/1995

iar terenul aferent acestuia a fost atribuit în condițiile Legii nr. 18/1991.

Aceste acte juridice nu au fost atacate de contestator în termenele și

condițiile prevăzute de lege, astfel că ele își produc efectele în continuare.

Se mai reține că de

la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

art. 18 lit. c) instituie o excepție stipulând că „normele reparatorii se

stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul a fost înstrăinat cu

respectarea dispozițiilor legale”, fiind astfel incidente dispozițiile art. 18 lit.

c) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel contestatorul B.L.G., iar prin decizia civilă nr. 74

din 26 mai 2009 a Curții de Apel București s-a respins ca nefondat apelul,

reținându-se următoarele:

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatorul B.L.G. solicitând modificarea ei în

sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Criticile aduse

hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Astfel recurentul

susține că deși instanța de apel reține că hotărârea instanței de fond este

superficială, totuși respinge apelul ca nefondat.

Se mai susține că

instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii întrucât

trebuie să țină seama de dispozițiile Legii nr. 10/2001 în forma în vigoare la

momentul emiterii actului atacat și nu de dispozițiile legii noi.

În ce privește

capătul de cerere pentru restituirea serelor, recurentul învederează că la

dosar există acte doveditoare atât în ce privește dreptul de proprietate asupra

serelor cât și faptul că au fost solicitate prin notificare.

Recurentul mai

susține că instanța de apel nu a respins apelul pe motiv că în CF figurează ca

prezumtiv proprietar Societatea Agricolă A.Z.R. Cristian, ci se indică ca temei

legal în favoarea A.Z.R., art. 32 din Legea nr. 115/1938 și art. 30 din Legea nr.

7/1934.

Or din analiza CF nr.

z rezultă (susține recurentul) fără nici un dubiu că A.Z.R. Cristian, nu se

încadrează nici în prevederile art. 30 din Legea nr. 7/1996 pentru că nu se

precizează în ce mod s-a dobândit imobilul real, iar temeiurile de drept

invocate sunt inadmisibile.

Ca atare, recurentul

solicită obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții prin care să i se

restituie în natură serele.

Recurentul în drept a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Intimații G.P. și G.M.

prin concluziile scrise depuse la filele 15 - 16 s-au opus admiterii

recursului.

Examinând hotărârea

atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

Înalta Curte reține

că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Obiectul dedus

judecății vizează anularea dispoziției nr. 338 din 27 aprilie 2004 emisă de primarul

comunei Cristian.

Prin dispoziția

sus-evocată s-a respins notificarea reclamantului în ce privește cererea de

restituire în natură a imobilului casă, curte și grădină situat în Comuna

Cristian, înscris în CF Cristian nr. top. x, y pentru că imobilul casă și teren

aferent a fost înstrăinat foștilor chiriași cu respectarea dispozițiilor Legii nr.

112/1995.

Notificarea

reclamantului fila 6 dosar instanță de fond are ca obiect imobilul din CF  nr. top.

x și y case de piatră, curte, teren agricol și sere situat în comuna Cristian.

Cu privire la

obiectul dedus judecății reclamantul a depus la filele 234 - 235 vol. I al

dosarului instanței de fond o precizare cu privire la imobilul solicitat,

inclusiv serele cu privire la care reclamantul învederează existența

Adeverinței nr. 8/1946, arătând că nu deține acte din care să rezulte modul în

care aceste sere au trecut în proprietatea Statului.

Deși instanța de fond

face trimitere la actele depuse de contestator la filele 286 - 300 vol. I al dosarului

instanței de fond, și la faptul că în procesul verbal din 25 iulie 1945 și în

actul denumit „adeverință” emis de Comitetul local Cristian, de Reformă Agrară,

se specifică faptul că din proprietatea tatălui contestatorului a fost

expropriată o suprafață de 1035 m.p. teren arabil pe care este amenajată și o

seră, totuși nu analizează situația serelor solicitate de reclamant prin

notificare.

Aceeași situație

legată de serele ce fac obiectul notificării, a fost învederată de reclamant în

motivele de apel (filele 13 – 15 dosarul instanței de apel, cu trimiterea la

examinarea evoluției înscrierilor din CF și la faptul că la poziția 814 din

acest CF figurează nr. topo x care a fost adus din CF nr. 888 drept care se

intabulează în favoarea numitei R.C., născută S. care este mătușa

contestatorului.

Or, aceste aspecte ce

ar fi fost în măsură să clarifice situația juridică a imobilului sere,

solicitat de reclamant, nu au fost examinate nici de instanța de fond nici de

instanța de apel, deși în baza rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 4 și 5 C.

proc. civ. instanțele aveau îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale

pentru aflarea adevărului obiectiv pe baza stabilirii faptelor și prin

aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale.

Or în condițiile în

care nu s-au analizat toate aspectele ce vizau notificarea reclamantului,

nefiind administrate nici probe legate de situația tuturor imobilelor obiect al

notificării reclamantului, se reține că nu s-a cercetat fondul cauzei fiind

incidente dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează

a se admite recursul a se casa decizia recurată precum și sentința nr. 76/ C din

7 martie 2008 a Tribunalului Brașov cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței

de fond, care urmează a dispune administrarea tuturor probelor necesare, utile

și pertinente care să clarifice situația juridică a imobilelor solicitate de

reclamant, obiect al notificării nr. 3089/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatorul B.L.G. împotriva deciziei nr. 74/ AP din 26 mai 2009

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată

precum și sentința de 76/ C din 7 martie 2008 a Tribunalului Brașov, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi

8

februarie 2010

.