ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3484/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 11 martie 2011

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea, formulată de reclamantul S.F., privind suspendarea executării

raportului de evaluare a performanțelor individuale din 25 ianuarie 2011 și a

deciziei nr. 196 din 08 februarie 2011 emise de petenta Agenția de Plăți și

Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă și irevocabilă

a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată inițial s-a solicitat

suspendarea și anularea raportului de evaluarea a performantelor profesionale

din 25 ianuarie 2011.

Prin cererea completatoare depusă la

termenul din 14 februarie 2011 reclamantul a solicitat anularea și suspendarea

executării deciziei nr. 196 din 08 august 2011, ca act subsecvent raportului de

evaluare, prin care i s-au diminuat drepturile salariale.

Astfel, instanța a constatat că nu

este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, întrucât aspectele invocate de către reclamant nu se încadrează

în categoriile necesar a fi analizate formal atunci când se solicită

suspendarea executării unui act administrativ, respectiv „existența

condițiilor de formă reglementate imperativ, a

competenței sau atribuțiilor

de

emitere, a elementelor de fond prevăzute de norme juridice cu caracter

imperativ",

„impunându-se administrarea probatoriului asupra împrejurărilor de fapt ale

cauzei".

Considerente similare au fost reținute

și în ceea ce privește cerința existenței unei pagube iminente. Reclamantul,

prin motivele cererii de chemare în judecată, a invocat existența unui

prejudiciu moral, precum și caracterul potențial de diminuare a veniturilor

bănești, ca urmare a calificativului primit.

Cu privire la aceste aspecte, s-a

reținut că diminuarea efectivă, ca și componentă a prejudiciului material,

intervine prin Decizia nr. 196/2011, prejudiciul fiind susceptibil de acordarea

unor reparații ulterioare, în ipoteza constatării nelegalității actului

administrativ.

Împotriva încheierii din data de 11

martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.F., criticând-o ca nelegală și

netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Se arată că motivarea reținută de

instanța de fond prin încheierea din data de 11 martie 2011 este contrară

dispozițiilor legale, în condițiile în care Raportul de Evaluare precum și

actul administrativ subsecvent prin care s-au stabilit sporurile salariale

reduse cu 25 % față de anul calendaristic anterior și-au produs efecte

imediate, chiar retroactiv.

A mai arătat reclamantul că motivarea

din finalul considerentelor încheierii recurate potrivit căreia în situația

anulării celor două acte administrative, există posibilitatea acordării unor reparații

ulterioare, astfel încât, se lasă a se înțelege că nu este cazul unei

suspendări provizorii, naște chiar serioase motive de bănuială legitimă asupra

lipsei obiectivității cu care instanța trebuie să analizeze fondul cauzei.

Recursul este nefondat și va fi

respins.

Examinând actele dosarului, motivele

de recurs în ansamblul lor, cât și cele reținute de instanța de fond prin

încheierea recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin încheierea din 11 martie 2011,

Curtea de Apel Craiova a respins cererea, formulată de reclamantul S.F.,

privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor

individuale din 25 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 196 din 08 februarie 2011

emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Instanța de fond în mod corect a

reținut neîndeplinirea cerinței existenței cazului bine justificat, întrucât

aspectele invocate de către reclamant nu se încadrează în categoriile necesar a

fi analizate atunci când se solicită suspendarea executării unui act

administrativ, respectiv „existența condițiilor de formă reglementate

imperativ, a competenței sau atribuțiilor de emitere, a elementelor de fond

prevăzute de norme juridice cu caracter imperativ", „impunându-se

administrarea probatoriului asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei"

Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

prevăd că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Din textul mai sus invocat se

desprinde cu claritate necesitatea îndeplinirii de către petent a două condiții

cumulative și expres prevăzute de lege, pentru a se dispune suspendarea

executării actului administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Reclamantul, din probele existente la

dosar nu a făcut dovada existenței unor împrejurări privitoare la starea de

fapt și de drept care să creeze o îndoială puternică în privința legalității

actului. Din cuprinsul acestuia nu rezultă la această primă cercetare a

instanței că ar fi fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, el

reprezentând doar o aplicare a performanței profesionale ale reclamantului.

Decizia nr. 196/2011 a fost rezultatul

acestui raport, evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor

publici, realizându-se în raport de anumite criterii de performanță prevăzute

de H.G. nr. 611/2008.

Din actele dosarului rezultă fără

posibilitate de tăgadă că reclamantul-intimat a avut posibilitatea să se

exprime în scris referitor la obiectivele îndeplinite de el pentru 2011 în

raport de obligațiile ce-i reveneau, raportul întocmit neavând inconsecvențe,

iar Decizia în litigiu neatrăgând prin calificativul dat intimatului o pagubă

iminentă pentru aceasta în sensul Legii nr. 554/2004.

Conform acestui calificativ

„bine" s-a impus diminuarea procentului de majorare salarială de la 75% la

50% conform H.G. nr. 606/2009, aceasta fiind o cerință legală.

Reclamantul-intimat nu a arătat în

concret nici o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care să fie de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ, faptul că i-a fost diminuat salariul nefiind o pagubă iminentă,

întrucât acesta nu era privat de drepturi salariale, iar după soluționarea

fondului în raport de soluția dată de instanță, putând să-și primească

retroactiv drepturile.

Față de toate aceste considerente, Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.F.

împotriva încheierii din 11 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

15 iunie 2011.