ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3484/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 11 martie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea, formulată de reclamantul S.F., privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor individuale din 25 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 196 din 08 februarie 2011 emise de petenta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată inițial s-a solicitat suspendarea și anularea raportului de evaluarea a performantelor profesionale din 25 ianuarie 2011. Prin cererea completatoare depusă la termenul din 14 februarie 2011 reclamantul a solicitat anularea și suspendarea executării deciziei nr. 196 din 08 august 2011, ca act subsecvent raportului de evaluare, prin care i s-au diminuat drepturile salariale.

Astfel, instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât aspectele invocate de către reclamant nu se încadrează în categoriile necesar a fi analizate formal atunci când se solicită suspendarea executării unui act administrativ, respectiv „existența condițiilor de formă reglementate imperativ, a competenței sau atribuțiilor de emitere, a elementelor de fond prevăzute de norme juridice cu caracter imperativ", „impunându-se administrarea probatoriului asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei". Considerente similare au fost reținute și în ceea ce privește cerința existenței unei pagube iminente. Reclamantul, prin motivele cererii de chemare în judecată, a invocat existența unui prejudiciu moral, precum și caracterul potențial de diminuare a veniturilor bănești, ca urmare a calificativului primit.

Cu privire la aceste aspecte, s-a reținut că diminuarea efectivă, ca și componentă a prejudiciului material, intervine prin Decizia nr. 196/2011, prejudiciul fiind susceptibil de acordarea unor reparații ulterioare, în ipoteza constatării nelegalității actului administrativ. Împotriva încheierii din data de 11 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul S.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. Se arată că motivarea reținută de instanța de fond prin încheierea din data de 11 martie 2011 este contrară dispozițiilor legale, în condițiile în care Raportul de Evaluare precum și actul administrativ subsecvent prin care s-au stabilit sporurile salariale reduse cu 25 % față de anul calendaristic anterior și-au produs efecte imediate, chiar retroactiv.

A mai arătat reclamantul că motivarea din finalul considerentelor încheierii recurate potrivit căreia în situația anulării celor două acte administrative, există posibilitatea acordării unor reparații ulterioare, astfel încât, se lasă a se înțelege că nu este cazul unei suspendări provizorii, naște chiar serioase motive de bănuială legitimă asupra lipsei obiectivității cu care instanța trebuie să analizeze fondul cauzei. Recursul este nefondat și va fi respins.

Examinând actele dosarului, motivele de recurs în ansamblul lor, cât și cele reținute de instanța de fond prin încheierea recurată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Prin încheierea din 11 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins cererea, formulată de reclamantul S.F., privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor individuale din 25 ianuarie 2011 și a deciziei nr. 196 din 08 februarie 2011 emise de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Instanța de fond în mod corect a reținut neîndeplinirea cerinței existenței cazului bine justificat, întrucât aspectele invocate de către reclamant nu se încadrează în categoriile necesar a fi analizate atunci când se solicită suspendarea executării unui act administrativ, respectiv „existența condițiilor de formă reglementate imperativ, a competenței sau atribuțiilor de emitere, a elementelor de fond prevăzute de norme juridice cu caracter imperativ", „impunându-se administrarea probatoriului asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei" Dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 prevăd că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond". Din textul mai sus invocat se desprinde cu claritate necesitatea îndeplinirii de către petent a două condiții cumulative și expres prevăzute de lege, pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ, cazul bine justificat și paguba iminentă.

Reclamantul, din probele existente la dosar nu a făcut dovada existenței unor împrejurări privitoare la starea de fapt și de drept care să creeze o îndoială puternică în privința legalității actului. Din cuprinsul acestuia nu rezultă la această primă cercetare a instanței că ar fi fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor legale, el reprezentând doar o aplicare a performanței profesionale ale reclamantului. Decizia nr. 196/2011 a fost rezultatul acestui raport, evaluarea performanțelor profesionale ale funcționarilor publici, realizându-se în raport de anumite criterii de performanță prevăzute de H.G. nr. 611/2008.

Din actele dosarului rezultă fără posibilitate de tăgadă că reclamantul-intimat a avut posibilitatea să se exprime în scris referitor la obiectivele îndeplinite de el pentru 2011 în raport de obligațiile ce-i reveneau, raportul întocmit neavând inconsecvențe, iar Decizia în litigiu neatrăgând prin calificativul dat intimatului o pagubă iminentă pentru aceasta în sensul Legii nr. 554/2004. Conform acestui calificativ „bine" s-a impus diminuarea procentului de majorare salarială de la 75% la 50% conform H.G. nr. 606/2009, aceasta fiind o cerință legală.

Reclamantul-intimat nu a arătat în concret nici o împrejurare legată de starea de fapt și de drept care să fie de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, faptul că i-a fost diminuat salariul nefiind o pagubă iminentă, întrucât acesta nu era privat de drepturi salariale, iar după soluționarea fondului în raport de soluția dată de instanță, putând să-și primească retroactiv drepturile. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.F. împotriva încheierii din 11 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 iunie 2011.