ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4087/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, reclamanta H.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin director general M.K.K., în calitate de evaluator, anularea raportului de evaluare a performanțelor individuale întocmit la data de 05 februarie 2010; suspendarea executării acestui raport, în baza art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că prin raportul de evaluare a performanțelor din data de 05 februarie 2010 a fost notată cu calificativul final bine și nota finală 3.63, note care, atât pentru stabilirea obiectivelor și notarea lor, cât și pentru criteriile de performanță, nu corespund realității.

Referitor la cererea de suspendare, reclamanta a susținut că a relevat mai multe aspecte de vădită nelegalitate a actului administrativ, de natură a ridica serioase îndoieli asupra valabilității acestuia, iar actul administrativ a cărei suspendare o solicită îi încalcă dreptul la muncă, prin acordarea notei finale de 3,57 și a calificativului „bine" i se diminuează în mod direct cuantumul drepturilor salariale. Întrucât la termenul de judecată din data de 09 iunie 2010 numai cererea privind suspendarea executării raportului de evaluare a performanțelor profesionale a fost în stare de judecată, în temeiul art. 165 C. proc. civ., s-a procedat la disjungerea petitului privind anularea acestui raport, care a fost înregistrat sub Dosar nr. 629.1/57/2010.

Prin Sentința nr. 166 din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea privind suspendarea executării Raportului de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantei H.F., emis la data de 5 februarie 2010 de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării Raportului de evaluare a performanțelor. În acest sens, instanța a constatat că evaluarea activității reclamantei s-a efectuat în temeiul prevederilor H.G.

nr. 611/2008 de către un evaluator, care, în conformitate cu art. 107, este funcționarul public de conducere ierarhic superior potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției publice . Prin urmare, în condițiile în care, în această etapă procesuală nu pot fi analizate aspecte de fond, iar la momentul la care a fost întocmit raportul de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale reclamantei, funcția de director general al A.P.I.A. era ocupată de doamna M.K.K., persoană care a îndeplinit această funcție și în perioadele 19 martie 2009 - 31 martie 2009 și 05 octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, iar în intervalul 01 aprilie 2009 - 04 octombrie 2009 a exercitat atribuții de coordonare, îndrumare și monitorizare a centrelor județene, prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei privind persoana evaluatorului, modalitatea și momentul realizării evaluării nu creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, au fost respinse și susținerile referitoare la încălcarea dreptului la muncă și reducerea salariului ca urmare a executării imediate a raportului de evaluare a performanțelor profesionale din data de 05 februarie 2010, deoarece, pe de o parte, prin întocmirea acestui raport nu se aduce în nici un fel atingere dreptului la muncă al reclamantei, iar, pe de altă parte, cuantumul procentului de majorare a salariului de bază în funcție de calificativul acordat este prevăzut de lege și se stabilește după fiecare evaluare, astfel încât cerința pagubei iminente nu este îndeplinită în considerarea valorii acestui procent. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta H.F., care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1.707 din 02 decembrie 2009 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anularea acestui act administrativ, înregistrată în Dosarul nr 629.1/57/2010 al Curții de Apel Alba Iulia. În dezvoltarea căii de atac, recurenta-pârâtă a formulat critici cu privire la modul în care a fost soluționată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1.707 din 02 decembrie 2009 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 629.1/57/2010 al Curții de Apel Alba Iulia.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta-reclamantă nu a formulat critici la adresa Sentinței nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ce face obiectul prezentului recurs, întreaga motivație reprezentând în fapt critici aduse Sentinței nr. 11/CA din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, irevocabilă, prin admiterea recursului promovat de intimata-pârâtă și soluționat prin Decizia nr. 2.451 din 11 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal Analizând cu prioritate excepția invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc.

civ., aplicabil și în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată. Obiectul prezentului recurs îl reprezintă Sentința nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă cererea privind suspendarea executării Raportului de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantei H.F., emis la data de 5 februarie 2010 de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. A motiva recursul, înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa Sentinței nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin raportare la sentința pronunțată la fond și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Recurenta a indicat corect sentința pe care înțelege să o recureze, însă, așa cum a relevat și intimata-pârâtă în apărările sale, întreaga motivare a cererii de recurs vizează obiectul unei alte cauze, asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în mod irevocabil prin Decizia nr. 2.451 din 11 mai 2010 în Dosarul nr. 1526/57/2009.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv reglementat de art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu acestui cadru legal, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă și va constata nulitatea recursului conform art. 302 1 alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția invocată de intimata-pârâtă și în consecință, constată nul recursul declarat de H.F. împotriva Sentinței nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.