ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4087/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Alba Iulia, reclamanta H.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin director general

M.K.K., în calitate de evaluator, anularea raportului de evaluare a

performanțelor individuale întocmit la data de 05 februarie 2010; suspendarea

executării acestui raport, în baza art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr.

554/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

sale, reclamanta a arătat că prin raportul de evaluare a performanțelor din

data de 05 februarie 2010 a fost notată cu calificativul final bine și nota

finală 3.63, note care, atât pentru stabilirea obiectivelor și notarea lor, cât

și pentru criteriile de performanță, nu corespund realității.

Referitor la cererea

de suspendare, reclamanta a susținut că a relevat mai multe aspecte de vădită

nelegalitate a actului administrativ, de natură a ridica serioase îndoieli

asupra valabilității acestuia, iar actul administrativ a cărei suspendare o

solicită îi încalcă dreptul la muncă, prin acordarea notei finale de 3,57 și a

calificativului „bine" i se diminuează în mod direct cuantumul drepturilor

salariale.

Întrucât la termenul

de judecată din data de 09 iunie 2010 numai cererea privind suspendarea

executării raportului de evaluare a performanțelor profesionale a fost în stare

de judecată, în temeiul art. 165 C. proc. civ., s-a procedat la disjungerea

petitului privind anularea acestui raport, care a fost înregistrat sub Dosar

nr. 629.1/57/2010.

Prin Sentința nr. 166

din 09 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea privind suspendarea executării Raportului

de evaluare a performanțelor individuale ale reclamantei H.F., emis la data de

5 februarie 2010 de către pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură.

În considerentele

sentinței, prima instanță a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute

de art. 14 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune

suspendarea executării Raportului de evaluare a performanțelor.

În acest sens,

instanța a constatat că evaluarea activității reclamantei s-a efectuat în

temeiul prevederilor H.G. nr. 611/2008 de către un evaluator, care, în

conformitate cu art. 107, este funcționarul public de conducere ierarhic

superior potrivit structurii organizatorice a autorității sau instituției

publice .

Prin urmare, în

condițiile în care, în această etapă procesuală nu pot fi analizate aspecte de

fond, iar la momentul la care a fost întocmit raportul de evaluare a

performanțelor profesionale individuale ale reclamantei, funcția de director

general al A.P.I.A. era ocupată de doamna M.K.K., persoană care a îndeplinit

această funcție și în perioadele 19 martie 2009 - 31 martie 2009 și 05

octombrie 2009 - 31 decembrie 2009, iar în intervalul 01 aprilie 2009 - 04

octombrie 2009 a exercitat atribuții de coordonare, îndrumare și monitorizare a

centrelor județene, prima instanță a apreciat că susținerile reclamantei

privind persoana evaluatorului, modalitatea și momentul realizării evaluării nu

creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

De asemenea, au fost

respinse și susținerile referitoare la încălcarea dreptului la muncă și

reducerea salariului ca urmare a executării imediate a raportului de evaluare a

performanțelor profesionale din data de 05 februarie 2010, deoarece, pe de o

parte, prin întocmirea acestui raport nu se aduce în nici un fel atingere

dreptului la muncă al reclamantei, iar, pe de altă parte, cuantumul procentului

de majorare a salariului de bază în funcție de calificativul acordat este

prevăzut de lege și se stabilește după fiecare evaluare, astfel încât cerința

pagubei iminente nu este îndeplinită în considerarea valorii acestui procent.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs reclamanta H.F., care a solicitat, în temeiul art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul

admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 1.707 din 02

decembrie 2009 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în

anularea acestui act administrativ, înregistrată în Dosarul nr 629.1/57/2010 al

Curții de Apel Alba Iulia.

În dezvoltarea căii

de atac, recurenta-pârâtă a formulat critici cu privire la modul în care a fost

soluționată cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 1.707 din 02

decembrie 2009 emisă de Directorul General al Agenției de Plăți și Intervenție

pentru Agricultură, cerere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 629.1/57/2010 al

Curții de Apel Alba Iulia.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru

Agricultură a invocat excepția nulității recursului, arătând că

recurenta-reclamantă nu a formulat critici la adresa Sentinței nr. 166 din 09

iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, ce face obiectul prezentului recurs, întreaga motivație reprezentând în

fapt critici aduse Sentinței nr. 11/CA din 15 ianuarie 2010 a Curții de Apel

Alba Iulia, irevocabilă, prin admiterea recursului promovat de intimata-pârâtă

și soluționat prin Decizia nr. 2.451 din 11 mai 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

Analizând cu

prioritate excepția invocată prin întâmpinare, potrivit art. 137 C. proc. civ.,

aplicabil și în recurs în temeiul art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este întemeiată.

Obiectul prezentului

recurs îl reprezintă Sentința nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin care a fost respinsă

cererea privind suspendarea executării Raportului de evaluare a performanțelor

individuale ale reclamantei H.F., emis la data de 5 februarie 2010 de către

pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Potrivit art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind arătate

limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine

publică.

A motiva recursul,

înseamnă pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia

dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte

dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la motivul de recurs invocat.

În speță, așa cum

rezultă din cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc

critici propriu-zise la adresa Sentinței nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de

Apel Alba Iulia, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus

indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate prin

raportare la sentința pronunțată la fond și la argumentele folosite de instanță

în fundamentarea acesteia.

Recurenta a indicat

corect sentința pe care înțelege să o recureze, însă, așa cum a relevat și

intimata-pârâtă în apărările sale, întreaga motivare a cererii de recurs

vizează obiectul unei alte cauze, asupra căreia Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat în mod

irevocabil prin Decizia nr. 2.451 din 11 mai 2010 în Dosarul nr. 1526/57/2009.

Având în vedere că

recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv reglementat de art.

304 C. proc. civ., iar criticile formulate de recurentă nu se circumscriu

acestui cadru legal, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului

invocată de intimata-pârâtă și va constata nulitatea recursului conform art.

302

1

alin. (1) lit. c), coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

invocată de intimata-pârâtă și în consecință, constată nul recursul declarat de

H.F. împotriva Sentinței nr. 166 din 09 iunie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2010.