ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.11.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5113/2010

HOTĂRÂRE
18.11.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5113/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea nr. 11 din 26 aprilie 2010, pronunțată

de această instanță în Dosarul nr. 517/33/2010, a admis cererea formulată de reclamantul

U.I.F., în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. și pe cale de consecință a dispus suspendarea

executării actului administrativ contestat, respectiv, a raportului de evaluare

a performanțelor profesionale ale reclamantului, emis de pârâtă la data de 5 februarie

2010, până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

În acest sens instanța

a reținut că sunt îndeplinite, în speță, cerințele de admisibilitate a cererii de

suspendare instituite de legiuitor prin dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, prin raportare la definițiile pe care însuși legiuitorul le-a dat

acestor termeni - cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente - la

art. 2 alin. (1) lit. și t).

Astfel, susținerile reclamantului

referitoare la persoana evaluatorului și la calitatea deținută de acesta pe perioada

supusă evaluării, modalitatea de realizare a evaluării și nu în ultimul rând, momentul

realizării acesteia, au determinat instanța să aprecieze existența unei îndoieli

puternice și evidente asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.

Cât privește paguba iminentă,

s-a apreciat că, întrucât acest raport de evaluare a performanțelor profesionale

individuale este avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale ale reclamantului,

prejudiciul creat acestuia este evident, întrucât majorările și bonificațiile acestuia

sunt direct proporționale cu calificativul stabilit prin raport; s-a invocat în

acestă jurisprudența europeană.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs pârâta.

Recurenta a invocat motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând încălcarea dreptului

la apărare cu ocazia soluționării cererii de suspendare, iar pe fond că, în mod

greșit, s-a reținut existența, în speță, a celor două condiții, cumulativ cerute

de dispozițiile legale, având în vedere că la momentul evaluării, funcția de Director

General al A.P.I.A. era ocupată de d-na M.K. care, în această postură avea calitatea

de evaluator al directorilor executivi din sistem, precum și împrejurarea că majorarea

salariului de bază al reclamantului cu 50%, față de procentul de 75% pe care îl

deținea anterior raportului de evaluare este o cerință impusă de reglementările

legale în vigoare.

Recursul este nefondat

și urmează a fi admis, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Astfel, se constată că,

în mod corect instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției cazului bine justificat,

dată fiind succesiunea în timp, inclusiv în perioada supusă evaluării, a mai multor

directori generali ai A.P.I.A. și în condițiile în care evaluatorul intimatului

nu deținea această calitate în perioada supusă evaluării, prin raportare la prevederile

H.G. nr. 611/2008.

Cu privire la prevenirea

unei pagube iminente, se constată că și această condiție este îndeplinită astfel

cum corect a apreciat instanța de fond și cum rezultă din însăși susținerile recurentei,

prin raportare la dispozițiile H.G. nr. 606/2009, pentru aplicarea Legii nr. 490/2004

și ale Legii nr. 1/2004 care reglementează majorări salariale cu procente diferite

în funcție de calificativul obținut ca rezultat al evaluării.

Pe cale de consecință,

constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

de casare sau modificare a hotărârii atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul

recurs.

Respinge recursul declarat

de A.P.I A. împotriva încheierii nr. 11 din 26 aprilie 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 517/33/2010 al Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 noiembrie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2440/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei 2. Judecata în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrati
ÎCCJ 2010-04-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2108/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta U.C.M.R. - A.D.A. în contradictoriu cu pârâtul O.R.D.A. a solicitat suspendarea Deciziei nr. 99 din 17 august 2009 emi
ÎCCJ 2011-09-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4447/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 05 mai 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată
ÎCCJ 2010-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1521/2010
ignorat indiciile de ilegalitate a activității comisiei de evaluare și a celei de soluționare a contestației, concretizate în acordarea calificativului ce a determinat emiterea Ordinului nr. 897/2009. Reclamantul a mai arătat că pârâții au
ÎCCJ 2010-05-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2379/2010
din O.G. nr. 92/2003, suspendarea soluționării acestei contestații, urmând a fi reluată procedura administrativă la încetarea cu caracter definitiv a motivului care a determinat suspendarea. Conform înscrisurilor de la filele 24,25 dosar fo
Sursă