ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 171/CA din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 16 octombrie 2009, pronunțat de pârâtă în dosarul nr. 232/I.I./2008. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Prin actul de constatare din 16 octombrie 2009 Agenția Națională de Integritate a considerat că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, având în vedere calitatea sa de consilier local în cadrul Consiliului Local Vaslui și acționar semnificativ în cadrul SC G.E.

SA Vaslui. La data de 30 decembrie 2009 Agenția Națională de Integritate a fost sesizată cu privire la posibila stare de incompatibilitate în care s-ar afla reclamantul, motivat de împrejurarea conform căreia acesta deține concomitent atât funcția de consilier local al Municipiului Vaslui, cât și calitatea de asociat unic al SC P.G.I. SRL, care deține 29,58% din acțiunile SC G.E. SA Vaslui, ocupând și funcția de director general la această societate. S-a reținut că reclamantul se află în stare de incompatibilitate conform art. 89 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, care prevede faptul că „este incompatibilă calitatea de ales local cu calitatea de acționar semnificativ la o societate comercială înființată de consiliul local, respectiv de consiliul județean”.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că în actul constitutiv al SC G.E. SA, aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 aprilie 2002 a Consiliului Local Vaslui, reclamantul este reprezentant al SC P.G.I. SRL Vaslui (unde este asociat unic) în adunarea generală a acționarilor SC G.E. SA, iar SC P.G.I. SRL deține 29,59% din acțiunile SC G.E. SA Vaslui, rezultând astfel că reclamantul deține mai mult de 10% din totalul drepturilor de vot.

Instanța a reținut că prin decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților” (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și s-a constatat că acestea sunt neconstituționale, precum și că, prin aceeași decizie, s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I „Dispoziții generale” (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 și s-a constatat că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

Instanța de fond, reținând că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul de constatare din 16 octombrie 2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituționale prin decizia indicată mai sus și ținând seama de faptul că deciziile pronunțate în cadrul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate nu produc doar efecte relative, inter partes , în cadrul procesului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, ci produc efecte absolute, erga omnes , a admis acțiunea și a anulat actul atacat de reclamant, apreciind că nu mai este necesară analizarea celorlalte motive invocate în cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a admis în mod eronat excepția lipsei capacității de folosință a Agenției Naționale de Integritate, respingând pe fond acțiunea, motivat de publicarea în M.Of. al României, Partea I, nr. 294 din data de 5 mai 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010. Astfel, recurenta arată că de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior publicării d eciziei Curții Constituționale , iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării, dispozițiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecății, potrivit prevederilor art. 147 din Constituția României, republicată, care prevăd că de la data publicării în Monitorul Oficial deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Aceleași dispoziții sunt preluate și în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată. Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru analizarea fondului cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de modificările legislative intervenite după pronunțarea sentinței recurate, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Astfel, prin Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituția reclamantă își menține competența de evaluare a averii și de sesizare a autorităților competente, în vederea realizării scopului activității agenției, de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și de prevenire a corupției instituționale. La capitolul „Dispoziții tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art. 34, că verificările aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta și, de asemenea, că se mențin probele administrate și actele procesuale efectuate anterior la instanțe și organe de urmărire penală.

În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 171/CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 mai 2011.