ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 171/CA
din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și
fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâta
Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 16
octombrie 2009, pronunțat de pârâtă în dosarul nr. 232/I.I./2008.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin actul de
constatare din 16 octombrie 2009 Agenția Națională de Integritate a considerat
că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, având în vedere calitatea
sa de consilier local în cadrul Consiliului Local Vaslui și acționar
semnificativ în cadrul SC G.E. SA Vaslui.
La data de 30
decembrie 2009 Agenția Națională de Integritate a fost sesizată cu privire la
posibila stare de incompatibilitate în care s-ar afla reclamantul, motivat de
împrejurarea conform căreia acesta deține concomitent atât funcția de consilier
local al Municipiului Vaslui, cât și calitatea de asociat unic al SC P.G.I. SRL,
care deține 29,58% din acțiunile SC G.E. SA Vaslui, ocupând și funcția de
director general la această societate.
S-a reținut că
reclamantul se află în stare de incompatibilitate conform art. 89 din Legea nr.
161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea
demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea
și sancționarea corupției, care prevede faptul că „este incompatibilă calitatea
de ales local cu calitatea de acționar semnificativ la o societate comercială
înființată de consiliul local, respectiv de consiliul județean”.
S-a mai reținut în
considerentele hotărârii atacate faptul că în actul constitutiv al SC G.E. SA,
aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 aprilie 2002 a Consiliului Local Vaslui, reclamantul
este reprezentant al SC P.G.I. SRL Vaslui (unde este asociat unic) în adunarea
generală a acționarilor SC G.E. SA, iar SC P.G.I. SRL deține 29,59% din
acțiunile SC G.E. SA Vaslui, rezultând astfel că reclamantul deține mai mult de
10% din totalul drepturilor de vot.
Instanța a reținut că
prin decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 s-a admis excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale cap.
VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților”
(art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și
funcționarea Agenției Naționale de Integritate și s-a constatat că acestea sunt
neconstituționale, precum și că, prin aceeași decizie, s-a admis excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I „Dispoziții generale” (art. 1-9)
din Legea nr. 144/2007 și s-a constatat că acestea sunt neconstituționale în
măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua
și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea
averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.
Instanța de fond, reținând
că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul de constatare din 16 octombrie
2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituționale prin decizia
indicată mai sus și ținând seama de faptul că deciziile pronunțate în cadrul
soluționării excepțiilor de neconstituționalitate nu produc doar efecte
relative,
inter partes
, în cadrul procesului în care a fost ridicată
excepția de neconstituționalitate, ci produc efecte absolute,
erga omnes
,
a admis acțiunea și a anulat actul atacat de reclamant, apreciind că nu mai
este necesară analizarea celorlalte motive invocate în cererea de chemare în
judecată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate,
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304
1
C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că
instanța
de fond a admis în mod eronat excepția lipsei capacității de folosință a
Agenției Naționale de Integritate, respingând pe fond acțiunea, motivat de
publicarea în M.Of. al României, Partea I, nr. 294 din data de 5 mai 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010.
Astfel,
recurenta arată că
de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior
publicării d
eciziei Curții Constituționale
,
iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării,
dispozițiile acesteia nu produc efecte în
legătură cu cauza supusă judecății,
potrivit prevederilor
art. 147 din Constituția României, republicată, care prevăd că de la data
publicării în Monitorul Oficial deciziile Curții Constituționale sunt
obligatorii și au putere numai pentru viitor. Aceleași dispoziții sunt preluate
și în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și
funcționarea
Curții
Constituționale, republicată.
Pentru
aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței
instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,
pentru analizarea fondului cauzei.
Analizând actele și
lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de modificările
legislative intervenite după pronunțarea sentinței recurate, Înalta Curte va
constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea
sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași
instanță.
Astfel, prin Legea
nr. 176/2010
privind integritatea în exercitarea
funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.
144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de
Integritate,
intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituția
reclamantă își menține competența de evaluare a averii și de sesizare a
autorităților competente, în vederea realizării scopului activității agenției,
de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice
și de prevenire a corupției instituționale.
La capitolul
„Dispoziții tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art. 34,
că verificările aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării în
vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta și,
de asemenea, că se mențin probele administrate și actele procesuale efectuate
anterior la instanțe și organe de urmărire penală.
În raport de cele
expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa
sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea
judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 171/CA din
21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și
fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 mai 2011.