ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.05.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2011

HOTĂRÂRE
24.05.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 171/CA

din 21 iunie 2010 Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamantul T.A., în contradictoriu cu pârâta

Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare din 16

octombrie 2009, pronunțat de pârâtă în dosarul nr. 232/I.I./2008.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin actul de

constatare din 16 octombrie 2009 Agenția Națională de Integritate a considerat

că reclamantul se află în stare de incompatibilitate, având în vedere calitatea

sa de consilier local în cadrul Consiliului Local Vaslui și acționar

semnificativ în cadrul SC G.E. SA Vaslui.

La data de 30

decembrie 2009 Agenția Națională de Integritate a fost sesizată cu privire la

posibila stare de incompatibilitate în care s-ar afla reclamantul, motivat de

împrejurarea conform căreia acesta deține concomitent atât funcția de consilier

local al Municipiului Vaslui, cât și calitatea de asociat unic al SC P.G.I. SRL,

care deține 29,58% din acțiunile SC G.E. SA Vaslui, ocupând și funcția de

director general la această societate.

S-a reținut că

reclamantul se află în stare de incompatibilitate conform art. 89 din Legea nr.

161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției, care prevede faptul că „este incompatibilă calitatea

de ales local cu calitatea de acționar semnificativ la o societate comercială

înființată de consiliul local, respectiv de consiliul județean”.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate faptul că în actul constitutiv al SC G.E. SA,

aprobat prin Hotărârea nr. 28 din 24 aprilie 2002 a Consiliului Local Vaslui, reclamantul

este reprezentant al SC P.G.I. SRL Vaslui (unde este asociat unic) în adunarea

generală a acționarilor SC G.E. SA, iar SC P.G.I. SRL deține 29,59% din

acțiunile SC G.E. SA Vaslui, rezultând astfel că reclamantul deține mai mult de

10% din totalul drepturilor de vot.

Instanța a reținut că

prin decizia Curții Constituționale nr. 415/2010 s-a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale cap.

VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților”

(art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și

funcționarea Agenției Naționale de Integritate și s-a constatat că acestea sunt

neconstituționale, precum și că, prin aceeași decizie, s-a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor cap. I „Dispoziții generale” (art. 1-9)

din Legea nr. 144/2007 și s-a constatat că acestea sunt neconstituționale în

măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua

și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea

averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

Instanța de fond, reținând

că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul de constatare din 16 octombrie

2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituționale prin decizia

indicată mai sus și ținând seama de faptul că deciziile pronunțate în cadrul

soluționării excepțiilor de neconstituționalitate nu produc doar efecte

relative,

inter partes

, în cadrul procesului în care a fost ridicată

excepția de neconstituționalitate, ci produc efecte absolute,

erga omnes

,

a admis acțiunea și a anulat actul atacat de reclamant, apreciind că nu mai

este necesară analizarea celorlalte motive invocate în cererea de chemare în

judecată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Integritate,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

instanța

de fond a admis în mod eronat excepția lipsei capacității de folosință a

Agenției Naționale de Integritate, respingând pe fond acțiunea, motivat de

publicarea în M.Of. al României, Partea I, nr. 294 din data de 5 mai 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010.

Astfel,

recurenta arată că

de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior

publicării d

eciziei Curții Constituționale

,

iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării,

dispozițiile acesteia nu produc efecte în

legătură cu cauza supusă judecății,

potrivit prevederilor

art. 147 din Constituția României, republicată, care prevăd că de la data

publicării în Monitorul Oficial deciziile Curții Constituționale sunt

obligatorii și au putere numai pentru viitor. Aceleași dispoziții sunt preluate

și în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea

Curții

Constituționale, republicată.

Pentru

aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței

instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru analizarea fondului cauzei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de modificările

legislative intervenite după pronunțarea sentinței recurate, Înalta Curte va

constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea

sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași

instanță.

Astfel, prin Legea

nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea

funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.

144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de

Integritate,

intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituția

reclamantă își menține competența de evaluare a averii și de sesizare a

autorităților competente, în vederea realizării scopului activității agenției,

de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice

și de prevenire a corupției instituționale.

La capitolul

„Dispoziții tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art. 34,

că verificările aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării în

vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta și,

de asemenea, că se mențin probele administrate și actele procesuale efectuate

anterior la instanțe și organe de urmărire penală.

În raport de cele

expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa

sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

Admite recursul

declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 171/CA din

21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași - Secția contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 mai 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3755/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, sub nr. 750/45/2009, reclamantul
ÎCCJ 2014-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3889/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul G.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională
ÎCCJ 2011-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2011
care le consideră necesare. Mai mult, la data de 23 octombrie 2010, actul administrativ a fost comunicat recurentului, prin apărătorul său, care a semnat procesul-verbal de primire, acțiunea judiciară fiind formulată în termenul legal. Sint
ÎCCJ 2013-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7167/2013
exercite demnități publice sau o funcție electivă. În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. 2. Hotărârea Curții de Apel Curtea de Apel București, secția de Co
ÎCCJ 2011-03-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu
Sursă