ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2011

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții B.A.E. și

F.I.L. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și

Locuinței București și A.C.B. SA Satu Mare solicitând să se constate nulitatea parțială

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 3 decembrie 1996, în

ceea ce privește suprafața de 97 m.p. provenit din parcelarea nr. top a (devenit

nr. top b și c) precum și suprafața de 9.401 m.p. corespunzătoare nr. top. d, e,

f, g și h, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinare, pârâtul

Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței București a invocat excepțiile inadmisibilității

și tardivității acțiunii introductive iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării,

pârâtul a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

emis în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea

unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, cu modificările

și completările ulterioare, este un act administrativ de autoritate, constitutiv

de drepturi, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Acesta este supus controlului

judecătoresc al actelor administrative reglementat de prevederile legii contenciosului

administrativ, care instituie procedura prealabilă administrativă ca o condiție

obligatorie de exercitare a dreptului la acțiune.

Prin întâmpinare, pârâta

A.C.B. SA Satu Mare a invocat excepția tardivității acțiunii și a lipsei calității

procesuale active a reclamanților, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă

nr. 175/CA din 10 mai 2010 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de

pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și A.C.B., Satu Mare și a

respins ca tardiv introdusă acțiunea formulată de reclamanții B.A.E. și F.I.L.,

împotriva pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și A.C.B. SA Satu

Mare.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că în conformitate cu prev. art. 11 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 262/2007 „pentru motive temeinice, în cadrul actelor individuale,

cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un

an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință a acestuia".

În speță, termenul de

1 an prev. de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data

de 24 ianuarie 1997 când dreptul de proprietate atestat pentru pârâta A.C.B. SA

prin certificatul de atestare din 3 decembrie 1996 emis de Ministerul Dezvoltării

Regionale și Locuinței a fost înscris în CF Satu Mare în baza încheierii de CF

din 24 ianuarie 1997.

În consecință, termenul

de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit în raport

de data intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat

în cartea funciară, la data de 24 ianuarie 1998.

Împotriva sus-menționatei

sentințe reclamanții B.A.E. și F.I.L. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin cererea de recurs,

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., s-a arătat, în esență,

că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 11 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004 reținând că termenul de 1 an pentru introducerea acțiunii

în contencios administrativ curge de la data înscrierii dreptului de proprietate

în cartea funciară, respectiv de la 24 ianuarie 1997, relevanță având data la care

recurenții-reclamanți au luat cunoștință de actul administrativ atacat. Au subliniat

recurenții că are prioritate procedura instituită prin Legea nr. 554/2004 și nu

procedura instituită prin Legea cadastrului nr. 7/1996.

În opinia recurenților

acțiunea a fost introdusă la instanța competentă înlăuntrul termenului de 6 luni

de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile din 17 decembrie

2009.

Prin întâmpinare Ministerul

Dezvoltării Regionale și Turismului (M.D.R.T.) a arătat că sentința recurată este

temeinică și legală, instanța aplicând corect prevederile art. 11 alin (2),

art. 2 alin. (1) lit. c), art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ.

Examinând cauza în raport

de obiectul acțiunii, de probatoriul administrat și de prevederile Legii nr. 554/2004,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este nefondată critica adusă de recurenți,

nefiind incident motivul de nelegalitate care se circumscrie dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Obiectul acțiunii în contencios

administrativ a vizat constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare

a dreptului de proprietate din 3 decembrie 1996 emis în favoarea A.C.B. Satu Mare

de ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului.

În temeiul art. 137

C. proc. civ. instanța de fond a soluționat, înainte de a verifica temeinicia acțiunii,

excepția tardivității acțiunii invocate pe Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului

și A.C.B. Satu Mare în temeiul art. 11 din Legea  nr. 554/2004.

Dezlegarea dată acestei

excepții este corectă și legală, observându-se că din perspectiva alin. (2) al

art. 11 din Legea contenciosului administrativ termenul de 1 an pentru promovarea

acțiunii în contencios administrativ s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2008, luându-se

ca reper data intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate

atacat în cartea funciară conform încheierii de CF din 24 ianuarie 1997.

Chiar în ipoteza în care

instanța de control judiciar ar îmbrățișa teza avansată prin cererea de recurs referitoare

la data la care s-a luat cunoștință de actul administrativ contestat, nu poate fi

primită și susținerea că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din actul

normativ incident se calculează de la momentul la care a expirat termenul de 30

de zile în care autoritatea publică trebuia să răspundă plângerii prealabile din

17 decembrie 2009.

Tocmai în considerarea

faptului că reclamanții sunt terți față de actul atacat, judecătorul fondului a

apelat la dispozițiile alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, și așa cum se

poate lesne observa chiar din cuprinsul acțiunii adresate Curții de Apel Oradea,

secția de contencios administrativ și fiscal, însăși reclamanții arată că au avut

cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate în

discuție odată cu emiterea unui exemplar de pe când au observat operațiunile înscrise

în baza acestui document, respectiv de la data de 26 august 2007.

Așa fiind, îndoielile

exprimate de recurenți în legătură cu momentul de la care s-a calculat termenul

de 1 an (termen de decădere) și cu atât mai mult termenul de 6 luni prevăzut de

art. 11 alin. (1) lit. c) din lege la care ei fac trimitere, nu sunt justificate.

Văzând și dispozițiile

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.A.E. și F.I.L. împotriva sentinței civile nr. 175/CA din 10 mai 2010 a Curții

de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 februarie 2011.