ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1127/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții B.A.E. și F.I.L. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței București și A.C.B. SA Satu Mare solicitând să se constate nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 3 decembrie 1996, în ceea ce privește suprafața de 97 m.p. provenit din parcelarea nr. top a (devenit nr. top b și c) precum și suprafața de 9.401 m.p. corespunzătoare nr. top. d, e, f, g și h, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței București a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității acțiunii introductive iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis în conformitate cu prevederile H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat, cu modificările și completările ulterioare, este un act administrativ de autoritate, constitutiv de drepturi, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Acesta este supus controlului judecătoresc al actelor administrative reglementat de prevederile legii contenciosului administrativ, care instituie procedura prealabilă administrativă ca o condiție obligatorie de exercitare a dreptului la acțiune.

Prin întâmpinare, pârâta A.C.B. SA Satu Mare a invocat excepția tardivității acțiunii și a lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 175/CA din 10 mai 2010 Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de tardivitate a introducerii acțiunii, invocată de pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și A.C.B., Satu Mare și a respins ca tardiv introdusă acțiunea formulată de reclamanții B.A.E. și F.I.L., împotriva pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței și A.C.B. SA Satu Mare.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în conformitate cu prev. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007 „pentru motive temeinice, în cadrul actelor individuale, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință a acestuia". În speță, termenul de 1 an prev. de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 se calculează de la data de 24 ianuarie 1997 când dreptul de proprietate atestat pentru pârâta A.C.B.

SA prin certificatul de atestare din 3 decembrie 1996 emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Locuinței a fost înscris în CF Satu Mare în baza încheierii de CF din 24 ianuarie 1997. În consecință, termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 s-a împlinit în raport de data intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat în cartea funciară, la data de 24 ianuarie 1998. Împotriva sus-menționatei sentințe reclamanții B.A.E. și F.I.L. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., s-a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 reținând că termenul de 1 an pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ curge de la data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, respectiv de la 24 ianuarie 1997, relevanță având data la care recurenții-reclamanți au luat cunoștință de actul administrativ atacat. Au subliniat recurenții că are prioritate procedura instituită prin Legea nr. 554/2004 și nu procedura instituită prin Legea cadastrului nr. 7/1996.

În opinia recurenților acțiunea a fost introdusă la instanța competentă înlăuntrul termenului de 6 luni de la data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile din 17 decembrie 2009. Prin întâmpinare Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (M.D.R.T.) a arătat că sentința recurată este temeinică și legală, instanța aplicând corect prevederile art. 11 alin (2), art. 2 alin. (1) lit. c), art. 7 alin. (3) și (7) din Legea contenciosului administrativ. Examinând cauza în raport de obiectul acțiunii, de probatoriul administrat și de prevederile Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că este nefondată critica adusă de recurenți, nefiind incident motivul de nelegalitate care se circumscrie dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Obiectul acțiunii în contencios administrativ a vizat constatarea nulității parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 3 decembrie 1996 emis în favoarea A.C.B. Satu Mare de ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului. În temeiul art. 137 C. proc. civ. instanța de fond a soluționat, înainte de a verifica temeinicia acțiunii, excepția tardivității acțiunii invocate pe Ministerul Dezvoltării Regionale si Turismului și A.C.B. Satu Mare în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Dezlegarea dată acestei excepții este corectă și legală, observându-se că din perspectiva alin. (2) al art. 11 din Legea contenciosului administrativ termenul de 1 an pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2008, luându-se ca reper data intabulării certificatului de atestare a dreptului de proprietate atacat în cartea funciară conform încheierii de CF din 24 ianuarie 1997. Chiar în ipoteza în care instanța de control judiciar ar îmbrățișa teza avansată prin cererea de recurs referitoare la data la care s-a luat cunoștință de actul administrativ contestat, nu poate fi primită și susținerea că termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) din actul normativ incident se calculează de la momentul la care a expirat termenul de 30 de zile în care autoritatea publică trebuia să răspundă plângerii prealabile din 17 decembrie 2009. Tocmai în considerarea faptului că reclamanții sunt terți față de actul atacat, judecătorul fondului a apelat la dispozițiile alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, și așa cum se poate lesne observa chiar din cuprinsul acțiunii adresate Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal,

însăși reclamanții arată că au avut cunoștință de existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuție odată cu emiterea unui exemplar de pe când au observat operațiunile înscrise în baza acestui document, respectiv de la data de 26 august 2007. Așa fiind, îndoielile exprimate de recurenți în legătură cu momentul de la care s-a calculat termenul de 1 an (termen de decădere) și cu atât mai mult termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din lege la care ei fac trimitere, nu sunt justificate. Văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A.E. și F.I.L. împotriva sentinței civile nr. 175/CA din 10 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.