ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3073/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 260 din 24

noiembrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții M.M., M.I., în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanții nu au făcut dovada

existenței unui drept proteguit de lege, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța de fond, având

în vedere Decizia nr. LII/2007 a

î

naltei

Curți de Casație și Justiție, a apreciat că dispozițiile art. 16 și urm. din

Legea nr. 247/2005 nu se aplică deciziilor și dispozițiilor emise anterior

intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr.

10/2001.

î

n ceea ce privește procedura

administrativă a despăgubirii, instanța de fond a reținut că aceasta nu a putut

continua din culpa reclamanților, care nu au depus la dosarul comisiei

hotărârea judecătorească irevocabilă prin care au le-au fost stabilite

despăgubirile, fiind împiedicată astfel finalizarea evaluării judiciare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs M.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru că a fost

pronunțată cu greșita aplicare a legii.

S-a motivat recursul pe aspectele de

fond reținute de Curtea de Apel, precizându-se cp prima instanță a nesocotit

dispozițiile Legii nr. 247/2005 și a încălcat astfel securitatea raporturilor

juridice prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Recursul este fondat și va fi admis,

pentru următoarele considerente:

Analizând actele dosarului, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Instanța de fond a respins acțiunea

formulată de M.M. și M.I. prin sentința civilă pronunțată la 24 noiembrie 2009.

La fila 34 din dosarul de fond

există o cerere din partea numiților M.C., M.O. și N.A. (fostă M.) prin care

arată că sunt moștenitori ai defunctului M.I. și doresc continuarea judecății

pricinii, solicitând să fie citați în cauză în calitatea de moștenitori.

De altfel, la fila 34 din același

dosar de fond se află atașat certificatul de moștenitor nr. 154 din 19

decembrie 2007 din care rezultă că în urma decesului lui M.I., cei trei sunt

moștenitorii acestuia.

Având în vedere că instanța de fond

a soluționat pricina în contradictoriu cu M.I. decedat din anul 2007 și nu a

introdus în cauză moștenitorii acestuia, conform celor mai sus invocate, Înalta

Curte de Casație și Justiție va admite recursul formulat de M.M. și va casa

sentința atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se

judeca pricina în mod legal prin introducerea în cauză a celor trei moștenitori

ai lui M.I., conform cererii lor de care am făcut mai sus vorbire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.M. împotriva

sentinței civile nr. 260 din 24 noiembrie 2009 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie

2010.