ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.D.F. a

solicitat suspendarea Ordinului nr. 7263 din 2 august 2011 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor până la pronunțarea instanței de fond și obligarea la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că nelegalitatea aparentă a ordinului rezultă din faptul

că:

- ordinul a fost emis

în baza unui act normativ nepublicat în M. Of. a cărui suspendare a fost

dispusă de către instanțele judecătorești;

- actul prin care s-a

demarat procedura eliberării din funcție a fost preavizul;

- s-a hotărât

reducerea postului reclamantei deși postul pentru care a concurat este identic

din punct de vedere al atribuțiilor cu vechiul post.

Prin emiterea

ordinului i s-a creat un prejudiciu material, viitor și previzibil.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei.

În motivarea

soluției, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 7253 din 2 august 2011

emis de Autoritatea Națională a Vămilor s-a dispus încetarea raportului de

serviciu al reclamantei prin eliberarea din funcția publică teritorială de

execuție de control vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de

salarizare 32 la Biroul Vamal Zona Liberă Curtici din cadrul Direcției

Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, conform dispozițiilor

art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b, alin. (3), alin. (5) din Legea nr.

188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu

modificările și completările ulterioare.

Măsura de eliberare din funcție s-a dispus efectiv cu

începere de la 08 august 2011, așa cum s-a menționat de ambele părți în fața

instanței, potrivit încheierii de ședință din data de 01 noiembrie 2011.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, "În

cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul

administrativ sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate să

ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului

administrativ".

Privitor la cerința

legală legată de existența unei pagube iminente prin executarea actului

administrativ, Curtea reține că art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

definește noțiunea de mai sus ca un prejudiciu material viitor și previzibil,

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități

publice.

Doar un prejudiciu

iminent este unul care urmează a se produce într-un viitor foarte apropiat și

care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea executării unui act

administrativ, deci iminența vizează o situație de fapt în care actul de

autoritate încă nu și-a produs efectele iar dispozițiile art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 reprezintă o contracarare legală a realizării acestora.

În cauza de față, nu

este îndeplinită această condiție legală întrucât Decizia nr. 1357 din 29

august 2011 a fost pusă deja în executare, reclamanta fiind eliberată din

funcția publică începând cu data de 29 august 2011, așa cum părțile au declarat

și în fața instanței, potrivit încheierii de ședință din data de 1 noiembrie

2011, astfel că nu mai exista nici un prejudiciu iminent de înlăturat prin

suspendarea executării acestuia.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta D.D.F. și a solicitat admiterea recursului,

modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de

suspendare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivele de recurs

se arată că, așa cum s-a susținut și în fața primei instanțe, ordinul a cărei

suspendare se solicită este nelegal și nefondat pentru că:

- este lovit de

nulitate, având în vedere că în motivarea acestuia se face referire la examen

și nu la concurs, ținând cont că examenul nu poate determina prin el însuși,

luarea măsurii de desfacere a raportului de serviciu;

- nu a fost publicat

în M. Of., așa cum prevede art. 55 din H.G. nr. 561/2009.

S-a apreciat că

efectele actului administrativ sunt de natură a perturba funcționarea

D.J.A.O.V. Timiș pentru că A.N.V. a dispus detașarea mai multor funcționari

publici pentru a încerca evitarea perturbării funcționării Direcției, în

condițiile în care aceasta nu își poate desfășura activitatea din lipsă de

personal și toate acestea dovedesc îndeplinirea condiției „cazului bine

justificat”.

Cât privește noțiunea

de „pagubă iminentă”, s-a considerat că trebuie avut în vedere nu numai sensul

clasic de prejudiciu efectiv, ci și perturbarea vizibilă, gravă a funcționării

unei autorități publice.

Intimata Autoritatea

Națională a Vămilor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă

a solicitat instanței de fond suspendarea Ordinului nr. 7263 din 2 august 2011

emis de A.N.V. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de

inspector vamal la Biroul Vamal Zona Liberă Curtici din cadrul Direcției

Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, dar cererea a fost

respinsă de instanța de fond.

Suspendarea actului

administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor

acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu

și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

lege.

Potrivit art. 14

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a

actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio

formalitate”.

Prin urmare, legea

impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării:

- să se ceară

suspendarea executării unui act administrativ unilateral;

- să se facă dovada

că s-a formulat plângerea prealabilă;

- să se facă dovada

existenței „cazului bine justificat”;

- să se facă dovada

„pagubei iminente”.

Cu privire la primele

două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act

administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație împotriva

ordinului de eliberarea din funcție.

Cazul „bine

justificat” este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind

împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să

creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Referitor la condiția

„cazului bine justificat”, în motivele de recurs s-a invocat faptul că actul

atacat este lovit de nulitate pentru că în motivarea acestuia se face referire

la examen și nu la concurs și pentru că nu a fost publicat în M. Of. așa cum

prevede art. 55 din H.G. nr. 561/2009.

Mai întâi, trebuie

precizat că în prezenta cauză s-a solicitat suspendarea unui ordin cu caracter

individual, cel prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcția

publică deținută și fiind un act administrativ cu caracter individual nu era

necesar a fi publicat în M. Of.

Potrivit art. 55

alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, ordinele cu caracter

individual nu sunt supuse regimului publicării în M. Of. al României, Partea I.

Nici referirea la

examen nu duce la nulitatea actului a cărui suspendare se solicită pentru că

eliberarea din funcție s-a dispus ca urmare nepromovării examenului susținut de

recurenta-reclamantă.

Examenul a fost

organizat în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 188/1999 pentru că s-a susținut examen numai în situația în care au existat

mai multe opțiuni pentru aceeași funcție publică.

Toate acestea

dovedesc că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, care este una

din condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea

executării actului administrativ.

Paguba iminentă, o

altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării

unui act administrativ, este definitivă în art. 2 lit. ș) din Legea nr.

554/2004 ca fiind „prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public”.

În privința acestei

condiții, în motivele de recurs se arată că este îndeplinită această condiție

pentru că efectele actului administrativ sunt de natură a perturba funcționarea

D.J.A.O.V. Timișoara din lipsă de personal, mai ales că ordinul a cărui

suspendare se solicită este cel prin care s-a dispus eliberarea din funcția

publică a reclamantei.

Însă, aceste

susțineri nu au fost dovedite iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că s-a

dispus detașarea mai multor funcționari publici pentru a se îndeplini lipsa de

personal, astfel că nici condiția pagubei iminente nu poate fi considerată

îndeplinită.

Așa cum chiar

recurenta recunoaște în motivele de recurs, actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, care se bazează pe prezumția de autenticitate și

veridicitate, iar actul administrativ este el însuși executoriu, recurenta

nereușind să răstoarne această prezumție de legalitate.

Recomandarea nr. 89

adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la

protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă a fost transpusă

în legislația națională prin art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 care dau

posibilitatea instanțelor să dispună suspendarea efectelor unui act

administrativ dar numai dacă de dovedesc condițiile impuse de lege.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de D.D.F. împotriva Sentinței civile nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2012.