ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 537/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.D.F. a solicitat suspendarea Ordinului nr. 7263 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor până la pronunțarea instanței de fond și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că nelegalitatea aparentă a ordinului rezultă din faptul că: - ordinul a fost emis în baza unui act normativ nepublicat în M. Of. a cărui suspendare a fost dispusă de către instanțele judecătorești; - actul prin care s-a demarat procedura eliberării din funcție a fost preavizul; - s-a hotărât reducerea postului reclamantei deși postul pentru care a concurat este identic din punct de vedere al atribuțiilor cu vechiul post.

Prin emiterea ordinului i s-a creat un prejudiciu material, viitor și previzibil. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 7253 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantei prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de control vamal, grad profesional superior, gradația 5, clasa de salarizare 32 la Biroul Vamal Zona Liberă Curtici din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b, alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare.

Măsura de eliberare din funcție s-a dispus efectiv cu începere de la 08 august 2011, așa cum s-a menționat de ambele părți în fața instanței, potrivit încheierii de ședință din data de 01 noiembrie 2011. Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul administrativ sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămata poate să ceară instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ". Privitor la cerința legală legată de existența unei pagube iminente prin executarea actului administrativ, Curtea reține că art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 definește noțiunea de mai sus ca un prejudiciu material viitor și previzibil, sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.

Doar un prejudiciu iminent este unul care urmează a se produce într-un viitor foarte apropiat și care nu poate fi înlăturat decât prin suspendarea executării unui act administrativ, deci iminența vizează o situație de fapt în care actul de autoritate încă nu și-a produs efectele iar dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reprezintă o contracarare legală a realizării acestora. În cauza de față, nu este îndeplinită această condiție legală întrucât Decizia nr. 1357 din 29 august 2011 a fost pusă deja în executare, reclamanta fiind eliberată din funcția publică începând cu data de 29 august 2011, așa cum părțile au declarat și în fața instanței, potrivit încheierii de ședință din data de 1 noiembrie 2011, astfel că nu mai exista nici un prejudiciu iminent de înlăturat prin suspendarea executării acestuia.

3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D.D.F. și a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de suspendare și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. În motivele de recurs se arată că, așa cum s-a susținut și în fața primei instanțe, ordinul a cărei suspendare se solicită este nelegal și nefondat pentru că: - este lovit de nulitate, având în vedere că în motivarea acestuia se face referire la examen și nu la concurs, ținând cont că examenul nu poate determina prin el însuși, luarea măsurii de desfacere a raportului de serviciu; - nu a fost publicat în M. Of., așa cum prevede art. 55 din H.G.

nr. 561/2009. S-a apreciat că efectele actului administrativ sunt de natură a perturba funcționarea D.J.A.O.V. Timiș pentru că A.N.V. a dispus detașarea mai multor funcționari publici pentru a încerca evitarea perturbării funcționării Direcției, în condițiile în care aceasta nu își poate desfășura activitatea din lipsă de personal și toate acestea dovedesc îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”. Cât privește noțiunea de „pagubă iminentă”, s-a considerat că trebuie avut în vedere nu numai sensul clasic de prejudiciu efectiv, ci și perturbarea vizibilă, gravă a funcționării unei autorități publice. Intimata Autoritatea Națională a Vămilor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a solicitat instanței de fond suspendarea Ordinului nr. 7263 din 2 august 2011 emis de A.N.V. prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de inspector vamal la Biroul Vamal Zona Liberă Curtici din cadrul Direcției Regional pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara, dar cererea a fost respinsă de instanța de fond. Suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situație de excepție de la regula executării din oficiu și ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anulare a actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”. Prin urmare, legea impune următoarele condiții pentru a se dispune suspendarea executării: - să se ceară suspendarea executării unui act administrativ unilateral; - să se facă dovada că s-a formulat plângerea prealabilă; - să se facă dovada existenței „cazului bine justificat”; - să se facă dovada „pagubei iminente”.

Cu privire la primele două condiții se constată că actul a cărui suspendare se solicită este un act administrativ unilateral, iar reclamanta a formulat contestație împotriva ordinului de eliberarea din funcție. Cazul „bine justificat” este definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Referitor la condiția „cazului bine justificat”, în motivele de recurs s-a invocat faptul că actul atacat este lovit de nulitate pentru că în motivarea acestuia se face referire la examen și nu la concurs și pentru că nu a fost publicat în M. Of. așa cum prevede art. 55 din H.G.

nr. 561/2009. Mai întâi, trebuie precizat că în prezenta cauză s-a solicitat suspendarea unui ordin cu caracter individual, cel prin care recurenta-reclamantă a fost eliberată din funcția publică deținută și fiind un act administrativ cu caracter individual nu era necesar a fi publicat în M. Of. Potrivit art. 55 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, ordinele cu caracter individual nu sunt supuse regimului publicării în M. Of. al României, Partea I. Nici referirea la examen nu duce la nulitatea actului a cărui suspendare se solicită pentru că eliberarea din funcție s-a dispus ca urmare nepromovării examenului susținut de recurenta-reclamantă. Examenul a fost organizat în conformitate cu prevederile art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 pentru că s-a susținut examen numai în situația în care au existat mai multe opțiuni pentru aceeași funcție publică.

Toate acestea dovedesc că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, care este una din condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ. Paguba iminentă, o altă condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, este definitivă în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. În privința acestei condiții, în motivele de recurs se arată că este îndeplinită această condiție pentru că efectele actului administrativ sunt de natură a perturba funcționarea D.J.A.O.V.

Timișoara din lipsă de personal, mai ales că ordinul a cărui suspendare se solicită este cel prin care s-a dispus eliberarea din funcția publică a reclamantei. Însă, aceste susțineri nu au fost dovedite iar recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că s-a dispus detașarea mai multor funcționari publici pentru a se îndeplini lipsa de personal, astfel că nici condiția pagubei iminente nu poate fi considerată îndeplinită. Așa cum chiar recurenta recunoaște în motivele de recurs, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate, iar actul administrativ este el însuși executoriu, recurenta nereușind să răstoarne această prezumție de legalitate.

Recomandarea nr. 89 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă a fost transpusă în legislația națională prin art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 care dau posibilitatea instanțelor să dispună suspendarea efectelor unui act administrativ dar numai dacă de dovedesc condițiile impuse de lege. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de D.D.F. împotriva Sentinței civile nr. 484 din 1 noiembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.