ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâta A.N.V. solicitând anularea Ordinului nr. 7271 din 02 august 2011, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică, reintegrarea în funcția publică teritorială de execuție ca inspector vamal grad profesional principal, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate până la data reintegrării în funcție și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 s-a cerut suspendarea executării ordinului până la pronunțarea asupra fondului cu consecința reîncadrării sale pe funcția deținută anterior emiterii actului administrativ atacat.

Prin sentința civilă nr. 595 din 19 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.I. în contradictoriu cu pârâta A.N.V. și cererea de suspendare a executării actului administrativ. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 7271 din 2 august 2011 pârâta A.N.V., prin Vicepreședinte, a dispus, începând cu data de 8 august 2011, încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5,clasa de specializare 48 la Biroul Vamal Naidăș din cadrul D.R.A.O.V. Timișoara, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999, privind Statului funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Anterior ordinului în discuție pârâta a emis preavizul din 5 iulie 2011 prin care i s-a comunicat reclamantului că postul ocupat va fi supus reorganizării, că poate lua la cunoștință de lista posturilor vacante și poate opta pentru ocuparea unuia dintre acestea precizându-se și procedura de urmat în această situație. Prin preavizul reclamantul a fost înștiințat despre faptul că postul pe care îl ocupă estre supus reorganizării, că are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice vacante corespunzătoare cuprinsă în lista posturilor vacante, iar acest preaviz nu este un act emis ca urmare a eliberării din funcția publică ci este urmarea reorganizării instituției din care face parte reclamantul, prin acesta fiindu-i adusă la cunoștință întreaga procedură de urmat pentru ocuparea unei funcții publice vacante.

Sub acest aspect, Curtea de Apel a mai reținut că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit cărora ordinul de eliberare din funcție nu cuprinde durata preavizului cu atât mai mult cu cât preavizul a fost emis anterior eliberării din funcția publică la o dată la care postul său nu era desființat și fără a i se comunica actul administrativ avut în vedere la emiterea sa. Instanța de fond a constatat că actul emis la 5 iulie 2011 de către A.N.V. este denumit impropriu „preaviz” întrucât nu are efectele prevăzute de art. 99 alin. (3) și (4) din Legea nr. 188/1999 republicată și nu este rezultatul emiterii anterioare a unui act administrativ de eliberare din funcția publică.

Preavizul la care face referire art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată este actul prin care, în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea publică are obligația de a menține raporturile de serviciu pe o perioadă de 30 de zile calendaristice, perioadă în care funcționarul public beneficiază de reducerea programului de lucru până la 4 ore/zi fără afectarea drepturilor salariale cuvenite. Actul în discuție reprezintă o înștiințare prin care reclamantului i s-a adus la cunoștință direct faptul că postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării precum și procedura pe care trebuie să o urmeze reclamantul în situația în care dorește să opteze pentru una din funcțiile publice vacante corespunzătoare și în nici un caz un preaviz în sensul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată.

Este adevărat că Ordinul nr. 7271 din 2 august 2011 nu cuprinde perioada de preaviz dar, instanța de fond a mai reținut că din interpretarea prevederilor art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată nu rezultă că acest preaviz este obligatoriu a fi cuprins în însăși actul administrativ de eliberare din funcția publică, putând fi cuprins și într-un înscris ulterior eliberat pe seama reclamantului reținând totodată că dreptul la preaviz este acordat de lege care stabilește expres atât durata acestuia cât și drepturile funcționarului public pe această perioadă (art. 99 alin. (3) și (4) din Legea nr. 188/1999 republicat), astfel încât aceste aspecte nu sunt de natură a atrage nulitatea ordinului de eliberare din funcția publică ale cărui motive de nelegalitate se analizează prin raportare la cauze existente anterior sau concomitent emiterii acestuia, iar nu prin raportare la neemiterea ulterioară a unui act de preaviz.

Instanța de fond a mai constatat că susținerile din acțiune legate de nelegalitatea desfășurării examenului la care a participat sunt irelevante în cauză pentru că reclamantul nu a atacat actele emise de pârâtă sub acest aspect, astfel că acestea nu pot formula obiectul acțiunii prezente. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul S.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,respectiv faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Recurentul precizează că reducerea numărului de posturi s-a făcut în temeiul prevederilor Ordinului A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011. Ordinul atacat a fost emis în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a faptului că postul pe care îl ocupa va fi supus reorganizării, urmărind ca reclamantul să fie eliberat din funcție în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) (prin urmare, textul de lege ale cărui prevederi au fost încălcate este invocat în mod explicit drept temei legal în actul administrativ atacat - ordinul de eliberare din funcție - astfel că susținerea instanței de fond potrivit căreia acest aspect nu poate fi analizat în cadrul prezentei contestații este netemeinică și nelegală). Recurentul mai susține că, în speță, nu s-a făcut nici un fel de probă, de către intimată, cu privire la o eventuală modificare a activității din cadrul Biroului Vamal.

Naidăș, care să justifice modificarea atribuțiilor cu mai mult de 50%. Mai mult decât atât, ținând cont de faptul că înainte de restructurare în cadrul Biroului Vamal Naidăș își desfășurau activitatea un număr de 21 de lucrători vamali în posturi de execuție și de faptul că din cele 13 posturi de execuție rămase în urma restructurării, 9 nu au fost vacantate ca urmare a faptului că lucrătorii vamali care le ocupă sunt trimiși în judecată, rezultă că în cadrul Biroului Vamal ar urma să-și desfășoare efectiv activitatea un număr de doar 4 funcționari publici, dintre care unul în funcție de conducere.

Cu alte cuvinte, ar urma ca trei persoane să îndeplinească atribuțiile pe care le îndeplineau 21 de persoane, ceea ce frizează absurdul, pentru că ar însemna, matematic, că atribuțiile s-au redus de 7 ori, în condițiile în care nu s-a probat în nici un fel o reducere a activității în cadrul acestui Birou, cu mențiunea că în cadrul Biroului Vamal Naidaș se desfășoară o activitate specifică unui punct de trecere a frontierei de stat terestru în patru ture, 24 de ore din 24 și o activitate în portul din localitatea Moldova Veche care se găsește la aproximativ 35 km de sediul Biroului Vamal Naidaș. Recurentul consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit. b), din Legea nr. 188/1999 invocat ca temei de drept al emiterii Ordinului, iar instanța fondului era ținută să analizeze acest motiv de nelegalitate.

Din conținutul Preavizului rezultă că nu au fost respectate aceste proceduri și criterii, pe care norma legală imperativă le prevede ca fiind prealabile eliberării din funcția publică și organizării examenului de departajare. Instanța fondului, în considerentele hotărârii atacate, recunoaște cu titlu de principiu faptul că în cadrul procesului de reorganizare ar fi trebuit respectate criteriile menționate de art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, deși introduce o formulare absolut nepermisă atunci când face vorbire despre acest text de lege. Ori, în speță, nu s-a făcut de către intimată nicio probă despre modul în care, în cadrul procesului de reorganizate, s-ar fi făcut aplicarea prevederilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Această formulare relevă încă o confuzie pe care a făcut-o instanța fondului în interpretarea prevederilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, și anume că a confundat ceea ce legea denumește expres „criterii" cu niște simple condiții. Ori, termenii nu sunt echivalenți. Se mai arată că ordinul de eliberare din funcția publică nu cuprinde durata preavizului, iar Preavizul din 05 iulie 2011, comunicat la 07 iulie 2011, a fost emis prematur și nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. Art. 99 alin. (3) prevede obligativitatea emiterii unui preaviz „în cazul eliberării din funcția publică", și nu în cazul, nota bene, unei „potențiale eliberări din funcția publică". Art. 39 din H.G.

nr. 611/2008 privind Normele privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, prever. de în mod imperativ că bibliografia și tematica concursului se vor afișa „cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă". Este deci evident că examenul de testare profesională nu putea fi organizat decât cu respectarea prevederilor H.G. nr. 611/2008, prevederi încălcate de către A.N.V. în repetate rânduri, nu doar cu privire la bibliografia și tematica concursului, ci și cu privire la lipsa unui barem afișat și a unui răspuns la contestația formulată la interviu. Ordinul atacat a fost emis tocmai ca urmare a rezultatelor unui examen desfășurat cu nerespectarea legii.

În secțiunea 7 a H.G. nr. 611/2008, intitulată chiar "Soluționarea contestațiilor" în art. 71 se prevede că "Concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorităților și instituțiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ. " Recurentul-reclamant mai susține că instanța fondului a făcut o aplicare greșită a legii, fiind ținută să constate nulitatea absolută a ordinului de eliberare din funcție și a concursului organizat în baza art. 5 din Ordinul 2407 din 4 iulie 2011 emis de A.N.A.F., întrucât acesta contravine dispozițiilor legale în vigoare. Procedura de examinare, ca singur criteriu de departajare, a fost prevăzută în Regulamentele anexe ale Ordinului președintelui A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011. Acest ordin nu există din punct de vedere juridic întrucât nu a fost publicat în M. Of. pentru a intra în vigoare și pentru a produce efecte juridice, conform art. 11 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011, fiind susceptibil să se aplice unui număr indefinit de situații, acesta are caracter normativ. Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În conformitate cu prevederile art. 7 alin. (5) din H.G.

nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. este de 3.159, ceea ce înseamnă că numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4.586 la 3.159. Conform art. 2 din H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V. încadrarea în numărul maxim de posturi și în structura organizatorică se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., la propunerea vicepreședintelui A.N.A.F. care conduce A.N.V., cu respectarea termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.

În aplicarea dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele președintelui A.N.A.F., nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a Municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale A.N.V. - aparat central și structuri subordonate. Conform prevederilor art. 5 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art. 3 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 4 iulie 2011 noile structuri organizatorice și noile state de funcții intră în vigoare la data de 8 august 2011. În vederea eficientizării și îmbunătățirii coordonării activității A.N.V.

s-a procedat la: - reducerea numărului maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. de la un număr de 4.586 la un număr de 3.159 de posturi; - în domeniul perfecționării profesionale a personalului din cadrul A.N.V., au fost înființate la nivelul unor direcții regionale si județene pentru accize si operațiuni vamale, centre regionale de instruire; - completarea atribuțiilor A.N.V. astfel încât să se asigure buna funcționare și organizare a unității nucleare. De asemenea, conform art. 6 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art. 4 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și completările ulterioare sunt direct aplicabile.

Prin Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie .2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzută în anexele nr. 1 și nr. 2, pentru examenul de testare profesională a funcționarilor publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării și care se va desfășura în perioada 18- 29 iulie 2011 Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea si desfășurarea examenului de testare profesionala a funcționarilor publici prevăzut in Anexa nr. 11 care face parte integranta din O.P.A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011, funcționarilor publici din cadrul aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse reorganizării, li s-a oferit posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante, de conducere sau execuție corespunzătoare, în termenul comunicat prin preaviz. De asemenea la alin. (2) al aceluiași articol se arată că opțiunea se poate face numai pentru o singură funcție publică vacantă, cu posibilitatea modificării opțiunii o singura dată, până la data stabilită pentru depunerea opțiunilor, în cadrul termenului de preaviz.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Regulament opțiunile trebuiau înaintate în original D.R.U.O.G.P. din cadrul A.N.V. de către direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale pe data de 13 iulie 2011 ora 16,30. În aplicarea prevederilor Ordinelor președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și 2407 din 04 iulie 2011 au fost emise și comunicate preavizele funcționarilor publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării. Prin urmare, A.N.V., prin preavize a adus la cunoștința funcționarului public faptul că postul pe care-l ocupa va fi supus reorganizării și că până la data de 12 iulie 2011 ora 16,30 acesta poate opta pentru o funcție vacantă corespunzătoare, opțiune care constituie în același timp și cerere pentru înscriere la examen.

Opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice din aceeași categorie, respectiv funcție publică de conducere sau de execuție, corespunzător categoriei funcției publice deținute la momentul exprimării opțiunii și cu respectarea gradului profesional deținut, în sensul de a fi exclusa posibilitatea de a opta pentru o funcție publică cu un grad profesional superior celui deținut, ceea ce ar presupune o promovare în funcția publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la dezvoltarea carierei funcționarilor publici. Conform art. 99 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 funcționarul public de conducere are prioritate la ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior.

În mod similar funcționarul public de execuție are posibilitatea de a opta pentru ocuparea unei funcții publice de execuție de nivel inferior. Potrivit art. 31 din Regulament în situația în care pentru un post de conducere/execuție din lista posturilor vacante există o singura opțiune, examinarea profesională nu se mai impune, iar funcționarul public respectiv va fi numit în mod corespunzător pe funcția pentru care a optat. Potrivit art. 3 din Regulament, în situația în care mai multe persoane optează pentru aceeași funcție publică de conducere sau de execuție vacantă se organizează examen de testare profesională, cu respectarea opțiunii pentru una din funcțiile publice vacante oferite reprezentând cererea pentru înscrierea la examen.

Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Regulament examenul consta în susținerea în perioada 18- 29 iulie 2011, a unei probe scrise și a unui interviu, care să reflecte capacitatea de analiză și sinteză a funcționarilor publici, nivelul cunoștințelor profesionale în concordanță cu nivelul și specificul funcțiilor publice pentru care se organizează examinarea. Astfel, în urma luării la cunoștința de conținutul preavizului din 2011, reclamantul a optat inițial pentru funcția publică de inspector asistent, conform cererii înregistrată din 12 iulie 2011, iar ulterior și-a modificat opțiunea (având aceasta posibilitate conform Regulamentului pentru organizarea si desfășurarea examenului de testare profesionala a funcționarilor publici prevăzut in Anexa nr. 11, care face parte integranta din O.P.A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011) fiind înregistrată cererea din 12 iulie 2011, iar postul pentru care optează fiind acela de controlor vamal superior, în cadrul Biroului Vamal Naidaș. Înalta Curte constată că ordinul atacat a avut la bază prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 2406 din 4 iulie 2011 prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central al autorității pârâte, a direcțiilor regionale și a direcțiilor județene aflate în subordine, precum și ale Ordinului A.N.A.F. nr. 2407 din 4 iulie 2011 prin care s-a aprobat Statul de funcții al A.N.V. - aparat central și structuri subordonate. Prin aceste acte administrative s-a dispus reducerea numărului de posturi, noile structuri organizatorice urmând a intra în vigoare la data de 8 august 2011, recurentul-reclamant, dacă aprecia că noua structură organizatorică este nelegală prin raportare la prevederile Legii nr. 188/1999 avea dreptul de a contesta legalitatea actelor în discuție.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamantul potrivit cărora, ordinul atacat este emis cu încălcarea art. 100 din Legea nr. 188/1999 Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate fiind fără relevanță. După organizarea examenului indicat de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată se va dispune eliberarea din funcția publică a funcționarului care deși îndeplinea criteriile de numire în noua funcție publică, nu a obținut la examenul organizat, nota care să-i permită ocuparea acestui post. În urma apariției Ordinelor A.N.A.F.

nr. 2406 și nr. 2407/2011 toate funcțiile publice existente la nivelul autorității pârâte au fost supuse reorganizării în principal prin reducerea numărului de posturi iar cele rămase au devenit automat vacante putând fi ocupate de oricare dintre funcționarii publici care îndeplineau criteriile prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/99 republicată, nefiind necesar astfel eliberarea din funcția publică ca operațiune premergătoare reorganizării autorității. Posturile funcțiilor publice de execuție vacante corespunzătoare au fost puse la dispoziția funcționarilor publici iar aceste posturi se regăseau atât în cadrul aparatului central al autorității pârâte cât și în cadrul direcțiilor subordonate.

Prin urmare, Înalta Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că Ordinul nr. 7271/2011 este temeinic și legal. De asemenea, instanța de control judiciar constată că nici motivul de recurs privind nepublicarea ordinului în M. Of. nu poate fi primit. Modul de intrare în vigoare a unui act normativ este reglementat în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 24/2000. Sancțiunea care se aplică în cazul nepublicării actelor normative este inopozabilitatea acestora, evident cu excepțiile prevăzute în această lege, sau în alte legi cu caracter special. În cauză, recurentul-reclamant a fost înștiințat cu privire la măsura ce urma a fi luată, iar condițiile privind reîncadrarea au fost indicate de intimata-pârâtă în preavizul din 5 iulie 2011, emis conform prevederilor legale.

Prin urmare, recurentul-reclamant nu poate invoca nepublicarea ordinului drept motiv de nelegalitate pentru anularea actului. Instanța de contencios administrativ nu are competența de a constata existența unei stări de fapt, ci ea se pronunță așa cum s-a precizat mai sus asupra legalității unui act administrativ, respectiv în sensul verificării respectării condițiilor de legalitate a actului, adică al conformității acestuia cu actul normativ cu forță juridică superioară, în baza căruia a fost emis. Caracterizarea unui act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul acestuia și efectele produse în ordinea juridică. Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. Actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește un subiect de drept. Așadar, cele două categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică. Înalta Curte constată că Ordinul nr. 2407/2011 este un act administrativ cu caracter individual, deoarece acesta nu prevede reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produce efecte erga omnes, ci urmărește stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul A.N.V.

De asemenea, Înalta Curte constată că prin emiterea ordinului a cărei anulare s-a solicitat în prezenta cauză nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 611/ 2008, deoarece funcționarilor publici, ca urmare a reorganizării A.N.V. li s-a comunicat un preaviz și, în perioada preavizului, puteau opta pentru numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare, dispoziții ce au fost respectate în cazul recurentului-reclamant. În privința organizării testării profesionale ca un concurs, Curtea apreciază că și aceste dispoziții din ordin sunt legale, având în vedere că art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prevede obligativitatea organizării unui examen de către autoritatea publică în cazul în care existau mai multe persoane care au optat pentru ocuparea aceleiași funcții publice, iar Regulamentul aprobat se referea chiar la organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că cererea reclamantului este neîntemeiată, reținând temeinicia actului administrativ atacat. Prin urmare, apreciind că soluția instanței este legală și temeinică, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite. În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 595 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.