ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamantul S.I. a chemat în judecată pârâta A.N.V. solicitând

anularea Ordinului nr. 7271 din 02 august 2011, prin care s-a dispus eliberarea

sa din funcția publică, reintegrarea în funcția publică teritorială de execuție

ca inspector vamal grad profesional principal, obligarea pârâtei la plata unei

despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și recalculate până la data

reintegrării în funcție și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată.

De

asemenea, în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 s-a cerut suspendarea

executării ordinului până la pronunțarea asupra fondului cu consecința

reîncadrării sale pe funcția deținută anterior emiterii actului administrativ

atacat.

Prin

sentința civilă nr. 595 din 19 decembrie 2011 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul S.I. în

contradictoriu cu pârâta A.N.V. și cererea de suspendare a executării actului

administrativ.

Pentru

a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 7271

din 2 august 2011 pârâta A.N.V., prin Vicepreședinte, a dispus, începând cu

data de 8 august 2011, încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin

eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad

profesional principal, gradația 5,clasa de specializare 48 la Biroul Vamal

Naidăș din cadrul D.R.A.O.V. Timișoara, conform dispozițiilor art. 97 lit. c)

și art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999,

privind Statului funcționarilor publici, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Anterior

ordinului în discuție pârâta a emis preavizul din 5 iulie 2011 prin care i s-a

comunicat reclamantului că postul ocupat va fi supus reorganizării, că poate

lua la cunoștință de lista posturilor vacante și poate opta pentru ocuparea

unuia dintre acestea precizându-se și procedura de urmat în această situație.

Prin

preavizul reclamantul a fost înștiințat despre faptul că postul pe care îl

ocupă estre supus reorganizării, că are posibilitatea de a opta pentru ocuparea

unei funcții publice vacante corespunzătoare cuprinsă în lista posturilor

vacante, iar acest preaviz nu este un act emis ca urmare a eliberării din

funcția publică ci este urmarea reorganizării instituției din care face parte

reclamantul, prin acesta fiindu-i adusă la cunoștință întreaga procedură de

urmat pentru ocuparea unei funcții publice vacante. Sub acest aspect, Curtea de

Apel a mai reținut că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului potrivit

cărora ordinul de eliberare din funcție nu cuprinde durata preavizului cu atât

mai mult cu cât preavizul a fost emis anterior eliberării din funcția publică

la o dată la care postul său nu era desființat și fără a i se comunica actul

administrativ avut în vedere la emiterea sa.

Instanța

de fond a constatat că actul emis la 5 iulie 2011 de către A.N.V. este denumit

impropriu „preaviz” întrucât nu are efectele prevăzute de art. 99 alin. (3) și (4)

din Legea nr. 188/1999 republicată și nu este rezultatul emiterii anterioare a

unui act administrativ de eliberare din funcția publică.

Preavizul

la care face referire art. 99 din Legea nr. 188/1999 republicată este actul

prin care, în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea publică are

obligația de a menține raporturile de serviciu pe o perioadă de 30 de zile

calendaristice, perioadă în care funcționarul public beneficiază de reducerea

programului de lucru până la 4 ore/zi fără afectarea drepturilor salariale

cuvenite.

Actul

în discuție reprezintă o înștiințare prin care reclamantului i s-a adus la

cunoștință direct faptul că postul pe care îl ocupă va fi supus reorganizării

precum și procedura pe care trebuie să o urmeze reclamantul în situația în care

dorește să opteze pentru una din funcțiile publice vacante corespunzătoare și

în nici un caz un preaviz în sensul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999

republicată.

Este

adevărat că Ordinul nr. 7271 din 2 august 2011 nu cuprinde perioada de preaviz

dar, instanța de fond a mai reținut că din interpretarea prevederilor art. 99

din Legea nr. 188/1999 republicată nu rezultă că acest preaviz este obligatoriu

a fi cuprins în însăși actul administrativ de eliberare din funcția publică,

putând fi cuprins și într-un înscris ulterior eliberat pe seama reclamantului

reținând totodată că dreptul la preaviz este acordat de lege care stabilește

expres atât durata acestuia cât și drepturile funcționarului public pe această

perioadă (art. 99 alin. (3) și (4) din Legea nr. 188/1999 republicat), astfel

încât aceste aspecte nu sunt de natură a atrage nulitatea ordinului de

eliberare din funcția publică ale cărui motive de nelegalitate se analizează

prin raportare la cauze existente anterior sau concomitent emiterii acestuia,

iar nu prin raportare la neemiterea ulterioară a unui act de preaviz.

Instanța

de fond a mai constatat că susținerile din acțiune legate de nelegalitatea

desfășurării examenului la care a participat sunt irelevante în cauză pentru că

reclamantul nu a atacat actele emise de pârâtă sub acest aspect, astfel că

acestea nu pot formula obiectul acțiunii prezente.

Împotriva

hotărârii instanței de fond, reclamantul S.I. a declarat recurs, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului se invocă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.,respectiv faptul că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recurentul

precizează că reducerea numărului de posturi s-a făcut în temeiul prevederilor

Ordinului A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011.

Ordinul

atacat a

fost emis în temeiul art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, ca urmare a

faptului că postul pe care îl ocupa va fi supus reorganizării, urmărind ca reclamantul

să fie eliberat din funcție în temeiul art. 99 alin. (1) lit. b) (prin urmare,

textul de lege ale cărui prevederi au fost încălcate este invocat în mod

explicit drept temei legal în actul administrativ atacat - ordinul de eliberare

din funcție - astfel că susținerea instanței de fond potrivit căreia acest

aspect nu poate fi analizat în cadrul prezentei contestații este netemeinică și

nelegală).

Recurentul

mai susține că, în speță, nu s-a făcut nici un fel de probă, de către intimată,

cu privire la o eventuală modificare a activității din cadrul Biroului Vamal.

Naidăș, care să justifice modificarea atribuțiilor cu mai mult de 50%.

Mai

mult decât atât, ținând cont de faptul că înainte de restructurare în cadrul Biroului

Vamal Naidăș își desfășurau activitatea un număr de 21 de lucrători vamali în

posturi de execuție și de faptul că din cele 13 posturi de execuție rămase în

urma restructurării, 9 nu au fost vacantate ca urmare a faptului că lucrătorii

vamali care le ocupă sunt trimiși în judecată, rezultă că în cadrul Biroului

Vamal ar urma să-și desfășoare efectiv activitatea un număr de doar 4

funcționari publici, dintre care unul în funcție de conducere.

Cu

alte cuvinte, ar urma ca trei persoane să îndeplinească atribuțiile pe care le

îndeplineau 21 de persoane, ceea ce frizează absurdul, pentru că ar însemna,

matematic, că atribuțiile s-au redus de 7 ori, în condițiile în care nu s-a

probat în nici un fel o reducere a activității în cadrul acestui Birou, cu

mențiunea că în cadrul Biroului Vamal Naidaș se desfășoară o activitate

specifică unui punct de trecere a frontierei de stat terestru în patru ture, 24

de ore din 24 și o activitate în portul din localitatea Moldova Veche care se

găsește la aproximativ 35 km de sediul Biroului Vamal Naidaș.

Recurentul

consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 99 alin. (1) lit.

b), din Legea nr. 188/1999 invocat ca temei de drept al emiterii Ordinului, iar

instanța fondului era ținută să analizeze acest motiv de nelegalitate.

Din

conținutul Preavizului rezultă că nu au fost respectate aceste proceduri și

criterii, pe care norma legală imperativă le prevede ca fiind prealabile eliberării

din funcția publică și organizării examenului de departajare.

Instanța

fondului, în considerentele hotărârii atacate, recunoaște cu titlu de principiu

faptul că în cadrul procesului de reorganizare ar fi trebuit respectate

criteriile menționate de art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, deși

introduce o formulare absolut nepermisă atunci când face vorbire despre acest

text de lege.

Ori,

în speță, nu s-a făcut de către intimată nicio probă despre modul în care, în

cadrul procesului de reorganizate, s-ar fi făcut aplicarea prevederilor art. 100

alin. (2) din Legea nr. 188/1999.

Această

formulare relevă încă o confuzie pe care a făcut-o instanța fondului în

interpretarea prevederilor art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, și anume

că a confundat ceea ce legea denumește expres „criterii" cu niște simple

condiții. Ori, termenii nu sunt echivalenți.

Se

mai arată că ordinul de eliberare din funcția publică nu cuprinde durata

preavizului, iar Preavizul din 05 iulie 2011, comunicat la 07 iulie 2011, a

fost emis prematur și nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 99 alin. (3)

din Legea nr. 188/1999.

Art.

99 alin. (3)

prevede

obligativitatea emiterii unui preaviz „în cazul eliberării din funcția

publică", și nu în cazul, nota bene, unei „potențiale eliberări din

funcția publică".

Art.

39 din H.G. nr. 611/2008

privind

Normele privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici,

prever. de în mod imperativ că bibliografia și tematica concursului se vor

afișa „cu cel puțin 30 de zile înainte de data stabilită pentru proba scrisă".

Este

deci evident că examenul de testare profesională nu putea fi organizat decât cu

respectarea prevederilor H.G. nr. 611/2008, prevederi încălcate de către A.N.V.

în repetate rânduri, nu doar cu privire la

bibliografia și tematica concursului, ci și

cu privire la lipsa unui barem afișat și a unui răspuns la contestația formulată

la interviu.

Ordinul

atacat a fost emis tocmai ca urmare a rezultatelor unui examen desfășurat cu

nerespectarea legii. În secțiunea 7 a H.G. nr. 611/2008, intitulată chiar

"Soluționarea contestațiilor" în art. 71 se prevede că

"Concursurile pentru ocuparea funcțiilor publice din cadrul autorităților

și instituțiilor publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei

hotărâri, sunt nule de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios

administrativ.

"

Recurentul-reclamant

mai susține că instanța fondului a făcut o aplicare greșită a legii, fiind

ținută să constate

nulitatea absolută a ordinului de eliberare din funcție și a concursului

organizat în baza art. 5 din Ordinul 2407 din 4 iulie 2011 emis de A.N.A.F.,

întrucât acesta contravine dispozițiilor legale în vigoare. Procedura de

examinare, ca singur criteriu de departajare, a fost prevăzută în Regulamentele

anexe ale Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011. Acest

ordin nu există din punct de vedere juridic întrucât nu a fost publicat în M.

Of. pentru a intra în vigoare și pentru a produce efecte juridice, conform art.

11 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011, fiind susceptibil

să se aplice unui număr indefinit de situații, acesta are caracter normativ.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În conformitate cu

prevederile art. 7 alin. (5) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și

funcționarea A.N.V., modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul

maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. este de 3.159, ceea ce înseamnă că

numărul maxim de posturi aprobat a fost redus de la 4.586 la 3.159.

Conform art. 2 din

H.G. nr. 565/2011 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 110/2009 privind

organizarea și funcționarea A.N.V. încadrarea în numărul maxim de posturi și în

structura organizatorică se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F., la

propunerea vicepreședintelui A.N.A.F. care conduce A.N.V., cu respectarea

termenelor și a procedurilor prevăzute de lege.

În aplicarea

dispozițiilor legale menționate, la data de 4 iulie 2011 au fost emise Ordinele

președintelui A.N.A.F., nr. 2406/2011 privind aprobarea structurilor

organizatorice ale aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru

accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a Municipiului București

pentru accize și operațiuni vamale și nr. 2407/2011 privind aprobarea statelor

de funcții ale A.N.V. - aparat central și structuri subordonate.

Conform prevederilor art.

5 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art.

3 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 4 iulie 2011 noile structuri

organizatorice și noile state de funcții intră în vigoare la data de 8 august 2011.

În vederea

eficientizării și îmbunătățirii coordonării activității A.N.V. s-a procedat la:

- reducerea numărului

maxim de posturi aprobat pentru A.N.V. de la un număr de 4.586 la un număr de 3.159

de posturi;

- în domeniul

perfecționării profesionale a personalului din cadrul A.N.V., au fost

înființate la nivelul unor direcții regionale si județene pentru accize si

operațiuni vamale, centre regionale de instruire;

- completarea

atribuțiilor A.N.V. astfel încât să se asigure buna funcționare și organizare a

unității nucleare.

De asemenea, conform art.

6 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art.

4 din Ordinul președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 dispozițiile art.

99 alin. (1) lit. b), alin. (3), (4), (6) și (7) din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, republicată (r2), cu modificările și

completările ulterioare sunt direct aplicabile.

Prin Ordinul președintelui

A.N.A.F. nr. 2589 din 12 iulie .2011 a fost aprobată bibliografia, prevăzută în

anexele nr. 1 și nr. 2, pentru examenul de testare profesională a funcționarilor

publici și a personalului încadrat pe funcții contractuale din cadrul

aparatului central al A.N.V., direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni

vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și

operațiuni vamale și birourilor vamale, ale căror funcții au fost supuse

reorganizării și care se va desfășura în perioada 18- 29 iulie 2011

Astfel, potrivit art.

2 alin. (1) din Regulamentul pentru organizarea si desfășurarea examenului de

testare profesionala a funcționarilor publici prevăzut in Anexa nr. 11 care

face parte integranta din O.P.A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011,

funcționarilor publici din cadrul aparatului central al A.N.V., direcțiilor

regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a

municipiului București pentru accize și operațiuni vamale și birourilor vamale,

ale căror funcții au fost supuse reorganizării, li s-a oferit posibilitatea de

a opta în scris pentru funcții publice vacante, de conducere sau execuție corespunzătoare,

în termenul comunicat prin preaviz. De asemenea la alin. (2) al aceluiași

articol se arată că opțiunea se poate face numai pentru o singură funcție

publică vacantă, cu posibilitatea modificării opțiunii o singura dată, până la

data stabilită pentru depunerea opțiunilor, în cadrul termenului de preaviz.

Potrivit art. 2 alin.

(3) din Regulament opțiunile trebuiau înaintate în original D.R.U.O.G.P. din

cadrul A.N.V. de către direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale

pe data de 13 iulie 2011 ora 16,30.

În aplicarea

prevederilor Ordinelor președintelui A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și

2407 din 04 iulie 2011 au fost emise și comunicate preavizele funcționarilor

publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării.

Prin urmare, A.N.V.,

prin preavize a adus la cunoștința funcționarului public faptul că postul pe

care-l ocupa va fi supus reorganizării și că până la data de 12 iulie 2011 ora

16,30 acesta poate opta pentru o funcție vacantă corespunzătoare, opțiune care

constituie în același timp și cerere pentru înscriere la examen.

Opțiunea pentru

ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta

pentru ocuparea unei funcții publice din aceeași categorie, respectiv funcție

publică de conducere sau de execuție, corespunzător categoriei funcției publice

deținute la momentul exprimării opțiunii și cu respectarea gradului profesional

deținut, în sensul de a fi exclusa posibilitatea de a opta pentru o funcție

publică cu un grad profesional superior celui deținut, ceea ce ar presupune o promovare

în funcția publică fără respectarea prevederilor legale referitoare la

dezvoltarea carierei funcționarilor publici.

Conform art. 99 alin.

(7) din Legea nr. 188/1999 funcționarul public de conducere are prioritate la

ocuparea unei funcții publice vacante la nivel inferior. În mod similar

funcționarul public de execuție are posibilitatea de a opta pentru ocuparea

unei funcții publice de execuție de nivel inferior.

Potrivit art. 31 din

Regulament în situația în care pentru un post de conducere/execuție din lista

posturilor vacante există o singura opțiune, examinarea profesională nu se mai

impune, iar funcționarul public respectiv va fi numit în mod corespunzător pe

funcția pentru care a optat.

Potrivit art. 3 din

Regulament, în situația în care mai multe persoane optează pentru aceeași

funcție publică de conducere sau de execuție vacantă se organizează examen de

testare profesională, cu respectarea opțiunii pentru una din funcțiile publice

vacante oferite reprezentând cererea pentru înscrierea la examen.

Potrivit art. 6 alin.

(1) și (2) din Regulament examenul consta în susținerea în perioada 18- 29

iulie 2011, a unei probe scrise și a unui interviu, care să reflecte

capacitatea de analiză și sinteză a funcționarilor publici, nivelul

cunoștințelor profesionale în concordanță cu nivelul și specificul funcțiilor

publice pentru care se organizează examinarea.

Astfel, în urma

luării la cunoștința de conținutul preavizului din 2011, reclamantul a optat

inițial pentru funcția publică de inspector asistent, conform cererii

înregistrată din 12 iulie 2011, iar ulterior și-a modificat opțiunea (având aceasta

posibilitate conform Regulamentului pentru organizarea si desfășurarea

examenului de testare profesionala a funcționarilor publici prevăzut in Anexa nr.

11, care face parte integranta din O.P.A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011)

fiind înregistrată cererea din 12 iulie 2011, iar postul pentru care optează

fiind acela de controlor vamal superior, în cadrul Biroului Vamal Naidaș.

Înalta Curte constată

că ordinul atacat a avut la bază prevederile Ordinului A.N.A.F. nr. 2406 din 4

iulie 2011 prin care s-a aprobat structura organizatorică a aparatului central

al autorității pârâte, a direcțiilor regionale și a direcțiilor județene aflate

în subordine, precum și ale Ordinului A.N.A.F. nr. 2407 din 4 iulie 2011 prin

care s-a aprobat Statul de funcții al A.N.V. - aparat central și structuri

subordonate.

Prin aceste acte

administrative s-a dispus reducerea numărului de posturi, noile structuri

organizatorice urmând a intra în vigoare la data de 8 august 2011, recurentul-reclamant,

dacă aprecia că noua structură organizatorică este nelegală prin raportare la

prevederile Legii nr. 188/1999 avea dreptul de a contesta legalitatea actelor

în discuție.

În ceea ce privește

susținerile recurentului-reclamantul potrivit cărora, ordinul atacat este emis

cu încălcarea art. 100 din Legea nr. 188/1999 Înalta Curte constată că acestea

sunt neîntemeiate fiind fără relevanță.

După organizarea

examenului indicat de art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 republicată se

va dispune eliberarea din funcția publică a funcționarului care deși îndeplinea

criteriile de numire în noua funcție publică, nu a obținut la examenul

organizat, nota care să-i permită ocuparea acestui post.

În urma apariției Ordinelor

A.N.A.F. nr. 2406 și nr. 2407/2011 toate funcțiile publice existente la nivelul

autorității pârâte au fost supuse reorganizării în principal prin reducerea

numărului de posturi iar cele rămase au devenit automat vacante putând fi

ocupate de oricare dintre funcționarii publici care îndeplineau criteriile

prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/99 republicată, nefiind

necesar astfel eliberarea din funcția publică ca operațiune premergătoare

reorganizării autorității. Posturile funcțiilor publice de execuție vacante

corespunzătoare au fost puse la dispoziția funcționarilor publici iar aceste

posturi se regăseau atât în cadrul aparatului central al autorității pârâte cât

și în cadrul direcțiilor subordonate.

Prin urmare, Înalta

Curte, în acord cu cele reținute de instanța de fond, constată că Ordinul nr. 7271/2011

este temeinic și legal.

De asemenea, instanța

de control judiciar constată că nici motivul de recurs privind nepublicarea ordinului

în M. Of. nu poate fi primit.

Modul de intrare în vigoare

a unui act normativ este reglementat în cuprinsul art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Sancțiunea care se aplică în cazul nepublicării actelor normative este

inopozabilitatea acestora, evident cu excepțiile prevăzute în această lege, sau

în alte legi cu caracter special.

În cauză,

recurentul-reclamant a fost înștiințat cu privire la măsura ce urma a fi luată,

iar condițiile privind reîncadrarea au fost indicate de intimata-pârâtă în

preavizul din 5 iulie 2011, emis conform prevederilor legale.

Prin urmare,

recurentul-reclamant nu poate invoca nepublicarea ordinului drept motiv de

nelegalitate pentru anularea actului.

Instanța de

contencios administrativ nu are competența de a constata existența unei stări

de fapt, ci ea se pronunță așa cum s-a precizat mai sus asupra legalității unui

act administrativ, respectiv în sensul verificării respectării condițiilor de

legalitate a actului, adică al conformității acestuia cu actul normativ cu

forță juridică superioară, în baza căruia a fost emis.

Caracterizarea unui

act administrativ ca individual sau normativ se face în raport de conținutul

acestuia și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ

normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept

generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter,

aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ

normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, se aseamănă cu

legile, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii

pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ

individual este un act administrativ concret care privește un subiect de drept.

Așadar, cele două

categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul

lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se

aplică.

Înalta Curte constată

că Ordinul nr. 2407/2011 este un act administrativ cu caracter individual,

deoarece acesta nu prevede reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate

generală, nu se adresează și nu produce efecte erga omnes, ci urmărește

stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și

bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și

personalul contractual din cadrul A.N.V.

De asemenea, Înalta

Curte constată că prin emiterea ordinului a cărei anulare s-a solicitat în

prezenta cauză nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr.

611/ 2008, deoarece funcționarilor publici, ca urmare a reorganizării A.N.V. li

s-a comunicat un preaviz și, în perioada preavizului, puteau opta pentru

numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare, dispoziții ce au

fost respectate în cazul recurentului-reclamant.

În privința

organizării testării profesionale ca un concurs, Curtea apreciază că și aceste

dispoziții din ordin sunt legale, având în vedere că art. 100 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999 prevede obligativitatea organizării unui examen de către

autoritatea publică în cazul în care existau mai multe persoane care au optat

pentru ocuparea aceleiași funcții publice, iar Regulamentul aprobat se referea

chiar la organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că cererea

reclamantului este neîntemeiată, reținând temeinicia actului administrativ

atacat.

Prin urmare,

apreciind că soluția instanței este legală și temeinică, Înalta Curte constată

că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul

va fi respins, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de S.I. împotriva sentinței civile nr. 595 din 19 decembrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.