ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.04.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2011

HOTĂRÂRE
07.04.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2088/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

reclamanții C.M. și C.S. au chemat în judecată Ministerul Justiției, Consiliul Superior

al Magistraturii, Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 7, art. 8, art. 18 și art.

21 din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007

pentru motivul că s-ar face culpabile de încălcarea mai multor drepturi

garantate de Constituția României și convențiile de drept comunitar.

Astfel, reclamanții menționează faptul

că nu li s-a comunicat decizia irevocabilă pronunțată în recursul ce a format

obiectul dosarului nr. 338/89/2010 al Curții de Apel Iași, soluționat prin

soluție de respingere.

De asemenea, reclamă faptul că sunt

victimele abuzurilor organelor de justiție care au refuzat soluționarea

plângerilor formulate și au încălcat procedurile legale de ocrotire a

drepturilor lor procesuale.

Înalta Curte, analizând cererea în

raport cu dispozițiile legale aplicabile constată că instanța competentă de a o

soluționa, în fond, este Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Reclamanții C.M. și C.S. au chemat în

judecată Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de

Apel Iași, în temeiul art. 7, art. 8, art. 18 și art. 21 din Legea nr. 554/2004

așa cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, pentru motivul că s-ar face

culpabile de încălcarea mai multor drepturi garantate de Constituția României

și convențiile de drept comunitar.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004

„- (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și

public.

Totodată, potrivit art. 8 din aceiași

lege, „- (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un

interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de

răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în

termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de

contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în

parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune

morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și

cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin

nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei

cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni

administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau

interesului legitim. „

Instanța competentă de a soluționa în

fond cererile întemeiate pe dispozițiile art. 1 și art. 8 din Legea nr.

554/2004 este stabilită, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ, în funcție de rangul autorității emitente a actului

administrativ atacat.

Așa fiind și având în vedere rangul

central al autorităților chemate în judecată, competența de soluționare a

cererii aparține Curții de Apel, secția de contencios administrativ și fiscal.

Ținând cont și de prevederile art. 10

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în raport cu faptul că domiciliul

reclamanților este în județul Vaslui, cauza va fi trimisă Curții de Apel Iași,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Trimite cauza privind pe C.M., C.S.,

Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii și Curtea de Apel

Iași, spre competentă soluționare Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi

7 aprilie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-03-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1655/2014
, începând cu data de 15 februarie 2013, astfel de litigii fiind de competența în primă instanță a curților de apel conform art. 10 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, Curtea a apreciat că, deși în prezent astfel de litigii in
ÎCCJ 2015-01-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 293/2015
ționarea conflictului. A reținut Curtea de Apel Iași că actul administrativ contestat în cauză este emis de A. Iași, care are rang de autoritate publică locală, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) 1 din Legea nr. 5
ÎCCJ 2010-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 313/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3706/ CA din 28 noiembrie 2007, Tribunalul Iași a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul B.A. în
ÎCCJ 2018-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2018
contestații formulate împotriva Dispoziției obligatorii nr. 1548/24.04.2018. În această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revenind curții de apel, și nu trib
ÎCCJ 2013-05-23
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5388/2013
competentă material să judece pricina. Totodată, Înalta Curte apreciază că, în situația dată, nu pot fi incidente prevederile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., care menționează faptul că dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu e
Sursă