ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 754/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 566/ F din 09 decembrie 2008 a

Tribunalului Galați, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpații D.G., D.R.C.,

I.M.C. și R.M. din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. în infracțiunea

prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza l C. pen. cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen. și în această încadrare juridică au fost

condamnați:

- inculpatul D.G. la o pedeapsă de 6

(șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197

alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen. (faptă din 16 mai 2005).

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. în

referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa

de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului D.G. pentru infracțiunea dedusă

judecății în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen. și art. 99 și urm. C. pen. (faptă din 28 ianuarie 2006) prin sentința

penală nr. 530 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 2770 din 12 septembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare sporită la 7 (șapte) ani

închisoare.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului D.G. și în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului prin prezenta perioadă executată de la 29 martie 2007 la

zi.

S-a anulat mandatul de executare din

18 septembrie 2008, emis în baza sentinței penale nr. 530 din 19 octombrie 2007

a Tribunalului Galați și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale nr. 530 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului

Galați.

- inculpatul D.R.C. la o pedeapsă de

6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen. (faptă din 16 mai 2005).

- inculpatul I.M.C. la o pedeapsă de

6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art.

197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza l-a C. pen. cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., (faptă din 16 mai 2005).

În baza art. 85 alin. (1) C. pen.,

s-a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase)

luni închisoare aplicată inculpatului I.M.C. prin sentința penală nr. 1714 din 29

iunie 2006 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă prin neapelare la 24 iulie 2006.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen.,

în referire la art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit

pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului I.M.C. prin sentința penală

apelată, cu pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare aplicată pentru infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. Cod, art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen. prin sentința penală

nr. 1714 din 29 iunie 2006 a Judecătoriei Galați rămasă definitivă prin

neapelare la 24 iulie 2006, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai

grea, aceea de 6 (șase) ani închisoare sporită la 6 (șase) ani și 2 (două) luni

închisoare.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței penale nr. 1714 din 29 iunie 2006 a Judecătoriei Galați.

- inculpatul R.M. la o pedeapsă de 6

(șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197

alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen. (faptă din 16 mai 2005 ).

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpaților D.G., D.R.C., I.M.C. și R.M. pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării

pedepsei principale.

În baza art. 14 C. proc. pen., și art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. și art. 1000 alin. (2) C. civ.

au fost obligați, în solidar inculpații D.G., D.R.C., I.M.C. și R.M.,

inculpatul D.G. în solidar și cu părțile responsabile civilmente D.G. și D.C.,

inculpatul D.R.C. în solidar și cu partea responsabilă civilmente D.N.,

inculpatul I.M.C. și în solidar cu partea responsabilă civilmente I.F., iar

inculpatul R.M. în solidar și cu părțile responsabile civilmente R.V. și R.Z. la

plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile - daune morale către

partea civilă V.C.C.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Partea vătămată V.C.C. are vârsta de

13 ani și 9 luni, este cunoscută cu diagnosticul „tulburare afectiv -

comportamentală pe fond de intelect limitat" și este elev în cadrul Școlii

Generale N.M. din Galați.

În ziua de 16 mai 2005, partea

vătămată s-a hotărât, în timp ce se deplasa către școală, să treacă pe la

domiciliul martorei M.L. (colegă de clasă), după care împreună au mers acasă la

inculpatul D.G. La domiciliul acestuia se afla și martora G.N. și, toți patru

au decis să nu mai meargă la școală ci să se plimbe prin oraș.

Astfel, au lăsat ghiozdanele la

locuința inculpatului D.G. și au plecat la o sală de jocuri în cartierul Ț. unde

s-au întâlnit cu inculpații D.R.C., I.M.C. și R.M.

Cei patru inculpați fiind colegi de

școală și prieteni, au discutat între ei despre faptul că în cartier se

zvonește că partea vătămată obișnuiește să întrețină relații sexuale orale și

anale cu diferite persoane. În fapt, și inculpatul D.G. mai întreținuse relații

sexuale orale cu partea vătămată cu câteva zile mai înainte, însă nu le-a spus

celorlalți inculpați.

În acest context, acesta a vorbit cu

partea vătămată căreia i-a propus să întrețină relații sexuale orale și anale, promițându-i

o sumă de bani de la întregul grup.

Datorită dizabilității mentale,

partea vătămată nu a avut posibilitatea să reacționeze, deoarece inculpații

l-au amenințat că îl vor bate și îl vor arunca de la etaj dacă nu acceptă.

În aceste condiții, tot grupul s-a

deplasat în zona U., la blocul aflat în construcție, și au urcat la ultimul

etaj unde, pe rând, inculpații au întreținut relații sexuale orale și anale cu

partea vătămată, în intervalul orelor 13,00 - 15,00.

În acest interval de timp, cele două

martore au rămas la nivelul unui etaj inferior celui unde se aflau inculpații

și partea vătămată și, întrucât la un moment dat au auzit râsete, au urcat și

au văzut cum inculpatul R.M. întreținea relații sexuale orale cu partea

vătămată, iar în apropierea lui, inculpatul D.R.C. era dezbrăcat și aștepta

râzând.

În aceste împrejurări, cele două

martore s-au speriat și au coborât la parterul blocului unde au așteptat până

când cei patru inculpați au coborât și ei împreună cu partea vătămată.

Ulterior, în zona de la parterul

blocului, inculpații au găsit o cască pe care au pus-o pe capul părții vătămate,

după care au început să învârtă și să lovească pe partea vătămată,

batjocorind-o.

Apreciind că se poate întâmpla ceva

grav, inculpatul D.G. a intervenit și i-a rugat pe ceilalți să se liniștească,

după care partea vătămată împreună cu cele două martore și inculpatul D.G. au

plecat la domiciliul acestuia din urmă, de unde și-au luat ghiozdanele și au

plecat fiecare la casele lor.

Ajunsă acasă, partea vătămată nu a

relatat nimic părinților. Abia a doua zi, datorită faptului că fratele martorei

G.N. a povestit la școală ce știa de la sora sa, directorul școlii s-a sesizat

și a anunțat pe tatăl părții vătămate. În aceeași zi, partea vătămată a fost

internată la Spitalul de Urgență S.A.A. Galați, Secția Neurochirurgie, unde a

fost examinată medico - legal.

În urma examinării medico-legale a

părții vătămate s-a constatat că aceasta prezenta: traumatism cranian minor

produs prin lovire cu corp dur și excoriație facială posibil produsă prin

lovire cu sau de corp dur. Leziunile pot data din 16 mai 2005, traumatismul

cranian necesitând pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale. Leziunile

nu i-au pus în primejdie viața; în secreția anală nu s-au pus în evidență

spermatozoizi.

Partea vătămată a fost externată la

data de 19 mai 2005 cu diagnosticul traumatism cranian minor, comoție cerebrală

și retard mintal.

Prima instanță a apreciat că faptele

inculpaților minori, care în data de 16 mai 2005 au întreținut relații sexuale

orale și anale cu partea vătămată V.C.C., în vârstă de 13 ani și 9 luni,

profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra și de a-și exprima voința,

raportat la boala de care suferea, respectiv tulburare afectiv comportamentală

pe fond intelect limitat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

viol prevăzută de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza I C.

pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice și condamnarea

inculpaților.

S-a reținut că în mod greșit s-a

reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. în

condițiile în care în conținutul agravant al infracțiunii (alin. (2) lit. a))

intră ca element circumstanțial săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane

împreună.

Împotriva sentinței primei instanțe

au declarat apel inculpații D.G., D.R.C., R.M. și partea vătămată V.C.C.,

pentru acesta din urmă luându-se act de retragerea apelului.

Inculpații au criticat, în

principal, încadrarea juridică a faptelor, susținând că se impunea reținerea

infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 și art. 75 lit. a) C. pen. și achitarea pentru această

infracțiune întrucât nu au cunoscut că partea vătămată nu are împlinită vârsta

de 15 ani.

În subsidiar au solicitat

reindividualizarea pedepselor aplicate, sub aspectul cuantumului și al

modalității de executare.

Instanța de apel a apreciat ca

întemeiate apelurile inculpaților, dar numai în ceea ce privește critica individualizării

pedepselor, reținând că pedeapsa aplicată inculpatului D.G. este prea aspră în

raport de atitudinea acesteia în proces și față de partea vătămată, iar pentru

ceilalți doi inculpați s-au reținut circumstanțe atenuante și s-a apreciat că

aceștia pot beneficia de dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Cu referire la solicitarea de

schimbare a încadrării juridice s-a apreciat că cererea nu poate fi primită,

probele din dosar dovedind că partea vătămată a acceptat să întrețină relații

sexuale cu inculpații datorită faptului că a fost amenințată cu bătaia și că va

fi aruncată de la etaj. Pe de altă parte, s-a avut în vedere și boala de care

suferă partea vătămată și care-i afectează capacitatea de apreciere și

discernământul critic asupra gravității actelor comise.

De asemenea, a fost înlăturată și

apărarea inculpaților, în sensul că nu cunoșteau vârsta reală a părții

vătămate, probele administrate, inclusiv declarațiile inculpaților, dovedind că

aceștia știau că partea vătămată are aproximativ 14 ani.

În baza acestor considerente, Curtea

de Apel Galați, prin Decizia penală nr. 40/ A din 2 decembrie 2009 a admis

apelurile inculpaților și a luat act de retragerea apelului declarat de partea

vătămată.

A desființat în parte sentința

penală apelată și, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului D.G. pentru

viol de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, stabilind că în final, ca

efect al contopirii cu pedeapsa dintr-o condamnare anterioară, acesta are de

executat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Pentru inculpații D.R.C. și R.M. a

făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și a redus

pedepsele aplicate acestora de la 6 ani la 4 ani închisoare, dispunând, în baza

art. 86

1

și art. 110 C. pen., suspendarea executării sub supraveghere

a pedepselor pe o durată de 5 ani și 6 luni, cu măsurile de supraveghere

prevăzute de art. 86

3

C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații D.R.C. și R.M., reiterând criticile formulate în

apel și solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor și achitarea

pentru această infracțiune întrucât nu au cunoscut vârsta reală a părții

vătămate. În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul

suspendării condiționate a executării acestora. În drept, s-au invocat cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursurile sunt neîntemeiate.

Înalta Curte, analizând decizia recurată

prin prisma criticilor formulate de recurenți și în conformitate cu

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta

este legală și temeinică.

Prima critică formulată de inculpați

în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen. nu este fondată.

Apărările inculpaților, în sensul că

partea vătămată a fost de acord să întrețină raporturi sexuale și că inițiativa

a aparținut acestuia sunt nefondate, nefiind susținute de probele administrate

în cauză. Astfel, fiind audiat, în faza de urmărire penală, la judecarea cauzei

și la judecarea cauzei în apel, partea vătămată V.C.C. a susținut în mod

constant că nu a fost de acord cu propunerea inculpaților de a întreține

relații sexuale, însă la insistențele acestora care l-au amenințat că îl vor

bate și-l vor arunca de la etaj, a acceptat și a întreținut relații sexuale

orale și anale cu toți cei patru inculpați.

În declarația dată pe data de 17 mai

2005, deci la numai o zi de la săvârșirea faptelor, partea vătămată a arătat că

inculpații au profitat de el deoarece este bolnav, având diagnosticul de retard

mintal și se afla în evidența Spitalului de Copii Galați.

Audiat la judecarea cauzei în fond,

a susținut că inculpatul I.C. i-a cerut să meargă cu ei și să întrețină relații

sexuale, amenințându-l că dacă va refuza, îl vor bate. Arată că a fost dus cu

forța în scara blocului, loc în care constrâns fiind, a întreținut raporturi

sexuale cu cei patru inculpați. A declarat că, înainte de a întreține relații

sexuale a fost lovit cu palma de către inculpatul D.R., că nu a pretins și nu i

s-au promis bani.

Declarația părții vătămate se

coroborează cu cea a reprezentantului legal al acestuia - tatăl V.V. - căruia

acesta i-a povestit, a doua zi după ce se sesizase și conducerea școlii la care

studia inculpatul, că patru tineri l-au abuzat sexual, forțându-l să întrețină

cu ei raporturi sexuale orale și anale. A precizat acesta că în seara de 16 mai

2006, când fiul său a venit la domiciliu, a observat că era murdar de verdeață

pe mâneca cămășii și de var și ciment pe vestă și avea pantalonii mototoliți.

De asemenea, a observat că avea pielea capului crăpată, iar pe față, în zona

tâmplei avea zgârieturi.

În același sens a fost și declarația

martorei G.I. - concubina tatălui părții vătămate, care a precizat că în seara

zilei de 16 mai 2005, când aceasta s-a întors acasă, a văzut că avea atât

pantalonul, cât și chiloții murdari; de asemenea, în cursul aceleiași seri l-a

văzut pe acesta supărat. Martora a precizat că a doua zi a aflat despre cele

petrecute de la conducerea școlii, iar ulterior, din relatările părții

vătămate, acesta i-a precizat că a fost forțat, ba chiar și amenințat că va fi

aruncat de sus.

Relevantă sub acest aspect este

declarația părții responsabile civilmente D.C. care, la judecarea cauzei în

fond, a declarat că a aflat de la fiul său că a acceptat să întrețină relații

sexuale cu partea vătămată întrucât a fost amenințat de inculpatul I.M.C. că în

caz contrar va fi bătut. Această declarație se coroborează cu declarația dată

de partea vătămată la judecarea cauzei în apel, când a relatat că nu a putut

cere ajutorul inculpatului D.G., deoarece și acesta a fost amenințat de către

inculpatul I.M.C.

De asemenea, relevante sub acest

aspect sunt declarațiile martorilor G.N. și M.E., care au arătat că în momentul

în care au văzut ce se întâmplă, s-au speriat și au coborât la parter, martora

M.E. declarând și faptul că a doua zi partea vătămată i-a povestit că a fost

forțată de cei patru inculpați.

Susținerile inculpaților în sensul

că au discutat cu partea vătămată și că aceasta ar fi fost de acord să

întrețină raporturi sexuale încă din timpul deplasării pe stradă contra unei

sume de bani, sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Astfel, din declarațiile martorelor

G.N. și M.E. rezultă că discuția inițială a fost să meargă să se plimbe în

parcul de la inelul de rocadă și că, abia în momentul în care au ajuns în

intersecție, inculpatul D.R. le-a propus să meargă în blocul în construcție.

Cele două martore nu au confirmat că ar fi auzit vreo discuție între inculpați

și partea vătămată cu privire la eventuale relații sexuale, ceea ce înseamnă că

aceste discuții s-au purtat numai între inculpați.

Este greu de crezut că în condițiile

în care partea vătămată ar fi acceptat să întrețină relații sexuale contra unei

sume de bani și inculpații au declarat că nu s-a plătit această sumă, partea

vătămată nu ar fi pretins plata acestei sume în prezența martorelor G.N. și M.E.

Faptul că partea vătămată nu a avut

inițiativa și nu a fost de acord să întrețină relații sexuale este confirmat și

de contradicțiile existente între declarațiile inculpaților. Astfel, inculpatul

D.G. a declarat că a fost întrebat de către ceilalți trei inculpați dacă partea

vătămată obișnuiește să întrețină relații sexuale anale și orale, a răspuns că

nu știe, însă l-a întrebat și acesta a acceptat. Inculpatul I.M.C. a declarat

că partea vătămată a fost convinsă de către inculpatul D.R.C. Inculpatul D.R.C.

a declarat că discuțiile au existat între partea vătămată care a discutat cu

inculpatul R.M., că inițial el a rămas cu fetele și că ulterior a fost strigat

de către inculpatul D.G., iar inculpatul R.M. a susținut că propunerea a venit

din partea inculpatului D.G.

În condițiile în care partea

vătămată V.C.C. era de unul singur, avea doar vârsta de 13 ani și 9 luni, iar

inculpații erau în număr de 4 și aveau vârste cuprinse între 15 ani și 3 luni

și 17 ani și 6 luni, faptele au fost săvârșite într-un bloc în construcție și

în care nici inculpații, nici martorele și nici partea vătămată nu au confirmat

existența unor muncitori, deci în condiții improprii de a cere ajutorul cuiva,

ținând cont și de faptul că partea vătămată prezenta retard mintal, este

evident că partea vătămată nu a avut nici măcar reprezentarea cu ceea ce

semnifică, biologic și moral, un act sexual pentru a putea lua o hotărâre în

deplină cunoștință.

Este evident că, în aceste condiții,

partea vătămată a acceptat să întrețină relații sexuale orale și anale cu

inculpații, numai datorită faptului că partea vătămată a fost amenințată cu

bătaia și că va fi aruncată de la etaj.

Nici apărările inculpaților că nu au

cunoscut vârsta reală a părții vătămate nu sunt fondate, aceștia declarând

inițial, la urmărirea penală, că o cunoșteau pe partea vătămată și știau că are

aproximativ 14 ani.

Înalta Curte apreciază, de asemenea,

că nici critica subsidiară formulată de inculpați în baza cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (individualizarea

pedepselor) nu este fondată.

Opțiunea instanței de apel de a

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor este pe deplin

justificată de necesitatea ca reinserția socială a inculpaților să fie atent

urmărită și coordonată, pentru a se preîntâmpina orice posibilă abatere a

acestora către o conduită antisocială.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la

cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul inculpat R.M. urmând a fi

avansat din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

R.M. și D.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 2 decembrie 2009 a

Curții de Apel Galați, secția de minori și familie.

Obligă recurentul inculpat R.M. la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Obligă recurentul inculpat D.R.C. la

plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2010.