ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta comuna

Arieșeni, prin Primar, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se

dispună, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale - Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul

Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba Iulia,

anularea în parte a Raportului de Selecție - Sesiunea 1/iunie - iulie 2009,

care conține lista proiectelor selectate pentru finanțare pe Măsura 322 „Renovarea,

dezvoltarea satelor, îmbunătățirea Serviciilor de bază pentru economia și

populația rurală și punerea în valoare a moștenirii rurale”; obligarea

pârâților la finanțarea Proiectului de Integrat „Modernizare Drum Comunal DC

131 Cobleș L = 8 km, achiziții de utilaje pentru Servicii publice, înființare

centru after school, amenajări arii protejate în Comuna Arieșeni, județul Alba.

Pârâtul Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare și a invocat excepția

lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că potrivit art. 1 din O.U.G.

nr. 13/2006, modificată, actul atacat este emis de Centrul Regional de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, o structură din cadrul Agenției de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, acesta din urmă având personalitate

juridică proprie și atribuții exclusive în implementarea tehnică și financiară

a FEADR, în ce privește primirea cererilor de finanțare, selectarea proiectelor

finanțate prin acest fond și încheierea contractelor de finanțare.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința nr.

27/2011 din 1 februarie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale

pasive, invocată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a lipsei

capacității de exercițiu a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală

și Pescuit 7 Centru Alba Iulia, invocată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit; a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta Comuna Arieșeni prin Primar, împotriva pârâților

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 7 Centru Alba Iulia.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și

Dezvoltării Rurale, instanța a apreciat că este nefondată, având în vedere că

pârâtul participă la procesul de selecție a cererilor de finanțare pe măsura

322, care face obiectul litigiului, prin chiar secretarul de stat APDRP -

Președinte al Comitetului de Selecție numit prin Ordinul nr. 354/2009, astfel

încât nu se poate susține că întreaga procedură este de competența exclusivă,

că nu ar avea calitate procesuală pasivă, unul dintre actele atacate fiind emis

de Comisia de selecție.

Referitor la excepția

lipsei capacității de exercițiu a Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare

Rurală și Pescuit 7 Centru Alba, motivat de faptul că acesta nu are

personalitate juridică, instanța a reținut că aceasta este nefondată, având în

vedere că pârâtul Centrul Regional a elaborat Lista Cererilor de finanțare

eligibile, neeligibile și retrase, act care a stat la baza Listei proiectelor

eligibile reportată, acte a căror analiză face obiectul litigiului, având o

capacitate de a emite actul administrativ pentru a cărui apărare dobândește și

capacitatea de a fi parte în contenciosul administrativ.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut că urmare a analizării îndeplinirii criteriilor de

eligibilitate și selecție proiectul depus de reclamantă a primit un punctaj de

59 puncte față de punctajul minim admis de 64 puncte, astfel încât a fost

inclus în lista proiectelor eligibile reportate la poziția 157 din Raportul de

contestații publicat în 17 mai 2010, iar în urma soluționării contestațiilor pe

site-ul APDRP, respectiv la poziția 159 din Raportul de contestații rectificat

publicat la 20 august 2010.

S-a reținut în

considerentele hotărârii atacate faptul că ceea ce reclamanta critică este

neacordarea punctajului de 7 puncte la criteriul S10, privind „Proiectele care

promovează investiții în scopul conservării specificului local și a moștenirii

culturale” și că indiferent de acest criteriu de selecție, proiectul

reclamantei nu a fost declarat eligibil în ce privește componenta „Amenajării

arii protejate în Comuna Arieșeni”, aspect care însă nu este criticat în

acțiunea reclamantei.

Instanța a mai

reținut că de vreme ce nu poate înlătura neeligibilitatea părții de proiect,

care în opinia reclamantei ar fi atras punctarea la criteriul S10, nu există

nici o justificare pentru a putea acorda un alt punctaj decât cel acordat de

pârâtă, precum și faptul că reclamanta oricum nu a făcut dovada depunerii celor

două documente considerate necesare pentru a fi declarată eligibilă componenta

menționată.

În consecință,

instanța a apreciat că este nefondată acțiunea reclamantei și a respins-o ca

atare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta comuna Arieșeni prin Primar, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată, în esență, că în mod greșit instanța fondului a reținut că

proiectul recurentei nu a fost declarat eligibil, că reclamanta nu a criticat

eligibilitatea proiectului, că reclamanta nu ar fi respectat întocmai ghidul la

întocmirea și depunerea proiectului, astfel că în mod nelegal instanța a

respins acțiunea reclamantei.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția necompetenței

materiale invocată din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată

de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

304 pct. 3 C. proc. civ. motiv pentru care va admite recursul, iar, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința atacată și va

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba, secția contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Actele administrative

a căror anulare a fost cerută de reclamantă au fost emise de Centrul Regional

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 7 Centru Alba Iulia, autoritate

publică de interes local.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența

tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte,

legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de

500.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel).

În speță, competența

materială a instanței de contencios administrativ este determinată de

apartenența organului emitent al actului la categoria autorităților publice

centrale sau locale, neavând relevanță dacă acestea au sau nu au personalitate

juridică.

Reținând, pe de o

parte, că autoritatea emitentă a deciziei este un centru regional, structură

aflată în cadrul Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și, pe

de altă parte, că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță

personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept

administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în

exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public,

Înalta Curte constată că nu curții de apel, ci tribunalului, prin secția

specializată, îi revenea competența de soluționare a cauzei.

Astfel, este

suficientă capacitatea administrativă a autorității, respectiv posibilitatea

emiterii de acte administrative ce determină și eventuala calitate procesuală

pasivă într-un litigiu de contencios administrativ și, în final, determinarea

instanței competente în raport de rangul autorității publice pârâte.

În cauză fiind vorba

de un litigiu având ca obiect anulare acte administrative emise de o autoritate

locală, competența materială a instanței de contencios administrativ se

stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent și, astfel,

aceasta revine secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului

Alba.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 313, coroborat cu art. 312

alin. (6) și art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se

casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare

Tribunalului Alba, secția de contencios administrativ și fiscal, care va avea

în vedere și motivele de recurs invocate de reclamantă, ce privesc fondul

pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de comuna Arieșeni prin Primar împotriva sentinței nr. 27/2011 din 1

februarie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Alba,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2012.

Procesat

de GGC - NN