ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 761/2012

Prin sentința nr. 1541 din 10

decembrie 2010, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de

reclamantul T.A. în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a obligat pârâta să

plătească reclamantului suma de 42.362 Euro, reprezentând despăgubire, conform

contractului de asigurare, a respins capătul de cerere privind obligarea

pârâtei la penalități și dobânzi, a obligă pârâta și la plata sumei de 8000 Iei

reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, onorarii apărător și

expert) către reclamant.

Prin decizia nr. 74 din 5

iulie

2011, Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a admis apelul

declarat de pârâta SC U.A. București, împotriva sentinței primei instanțe; a

schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la 31.180,96 Euro în

loc de 42.362 Euro, despăgubiri către reclamant, precum și la 5.431 lei,

cheltuieli de judecată la fond, în loc de 8.000 lei și a obligat intimatul

reclamant la 3314 lei, cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă.

Împotriva evocatei decizii a formulat

recurs reclamantul T.A., indicând, strict formal, motivul prevăzut de art. 304

punctul 9 C. proc. civ., arătând că: - Tribunalul Dâmbovița a avut în vedere

toate probele admise și administrate, polița de asigurare CASCO și contractul

de asigurare; - în fața Tribunalului Dâmbovița s-a realizat un raport de expertiză,

completat în apel la cererea apelantei-pârâte, deși, inițial, această parte nu

formulase obiecțiuni la raport; - intimatul-reclamant a formulat în apel

obiecțiuni la noul raport de expertiză ce vizau calculul valorii epavei

autoturismului, obiecțiuni ce i-au fost respinse.

Cum evocatele critici țin de

aprecierea probelor constituind, așadar, motiv de netemeinicie, urmează ca

Înalta Curte să aplice cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută de

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a

precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce

înseamnă încadrarea acestora într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii

recurate, limitativ prevăzute de punctele 1-9 ale art. 304 C. proc. civ.

De asemenea, este de subliniat că

motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfășurată de către

recurentă în scopul susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care

determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către

instanța de recurs asupra eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta

la baza judecății în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Totodată, este necesar de precizat că

esența recursului constă în faptul că privește exclusiv ipoteza nelegalității

soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără

echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

Cum recurentul nu a arătat în ce

constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce constituie

obiectul cenzurării de către instanța de recurs, Înalta Curte va aplica cererii

de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (1) al art. 302

1

C.

proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de

recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se

întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora

într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ

prevăzute de punctele 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.

Așadar, lipsa criticilor ce vizează

nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției

la care tinde recurentul, iar abordarea recurentului în pricina de față a

motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, tară a evidenția vreo

potențială greșeală de judecată în apel duce la constatarea nulității cererii

de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să conducă la incidența

dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul T.A., împotriva deciziei

Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel

Ploiești nr. 74 din

5

iulie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică,

astăzi, 16 februarie 2012.