ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 761/2012

Prin sentința nr. 1541 din 10 decembrie 2010, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte cererea formulată de reclamantul T.A. în contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 42.362 Euro, reprezentând despăgubire, conform contractului de asigurare, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la penalități și dobânzi, a obligă pârâta și la plata sumei de 8000 Iei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă de timbru, onorarii apărător și expert) către reclamant. Prin decizia nr. 74 din 5 iulie 2011, Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești a admis apelul declarat de pârâta SC U.A.

București, împotriva sentinței primei instanțe; a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la 31.180,96 Euro în loc de 42.362 Euro, despăgubiri către reclamant, precum și la 5.431 lei, cheltuieli de judecată la fond, în loc de 8.000 lei și a obligat intimatul reclamant la 3314 lei, cheltuieli de judecată în apel, către apelanta pârâtă. Împotriva evocatei decizii a formulat recurs reclamantul T.A., indicând, strict formal, motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc.

civ., arătând că: - Tribunalul Dâmbovița a avut în vedere toate probele admise și administrate, polița de asigurare CASCO și contractul de asigurare; - în fața Tribunalului Dâmbovița s-a realizat un raport de expertiză, completat în apel la cererea apelantei-pârâte, deși, inițial, această parte nu formulase obiecțiuni la raport; - intimatul-reclamant a formulat în apel obiecțiuni la noul raport de expertiză ce vizau calculul valorii epavei autoturismului, obiecțiuni ce i-au fost respinse. Cum evocatele critici țin de aprecierea probelor constituind, așadar, motiv de netemeinicie, urmează ca Înalta Curte să aplice cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (1) al art. 302 1 C. proc.

civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de punctele 1-9 ale art. 304 C. proc. civ. De asemenea, este de subliniat că motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfășurată de către recurentă în scopul susținerii nelegalității hotărârii atacate și, care determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanța de recurs asupra eventualelor neregularități ori greșeli pretins a sta la baza judecății în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât și indirect.

Totodată, este necesar de precizat că esența recursului constă în faptul că privește exclusiv ipoteza nelegalității soluției pronunțate de către instanța de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ. Cum recurentul nu a arătat în ce constau eventualele greșeli de judecată ale instanței de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanța de recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității prevăzută de alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancțiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unui din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de punctele 1 - 9 ale art. 304 C. proc.

civ. Așadar, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluției la care tinde recurentul, iar abordarea recurentului în pricina de față a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, tară a evidenția vreo potențială greșeală de judecată în apel duce la constatarea nulității cererii de recurs, în absența motivelor de ordine publică care să conducă la incidența dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul T.A., împotriva deciziei Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești nr. 74 din 5 iulie 2011. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2012.