ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2015/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 118 din 26 ianuarie

2011,

Tribunalul Comercial Mureș a respins

ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta V.S. în contradictoriu cu pârâta

Banca Comerciala Romană SA.

În pronunțarea acestei soluții,

judecătorul fondului a reținut că prin cererea formulată la data 31 august 2010

reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la

contractele „Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 614/F din 30

august 2007 și nr. 675/F din 28 septembrie 2007, acte prin care părțile să

stabilească 1) ca dobânda curentă este formulată din EURIBOR la care se adaugă

1,5 PP, 2) că nu se va solicita niciun fel de compensație pentru rambursarea

anticipată a creditului de către împrumutat către bancă, iar în caz de refuz al

pârâtei hotărârea judecătorească să țină loc de act adițional la contractele de

credit încheiate. între părți.

Reclamanta și-a motivat acțiunea în

drept pe dispozițiile art. 37 lit. a) și ale art. 68 din O.U.G. nr. 50/2010

arătând că a încheiat cu pârâta contractele de credit în 28 septembrie 2007 și

30 august 2007 iar în conformitate cu art.5 au convenit o dobândă curentă de

7,4%/an, fixă în primele 12 luni, ulterior formată din dobânda de referință

variabilă afișată la sediile băncii, la care se adaugă marja de 1,5PP. După

publicarea în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 50/2010, pârâta i-a trimis un sms

ca în perioada 13 septembrie 2010-19 septembrie 2010 să se prezinte la sediul

băncii în vederea semnării actelor adiționale, lucru nerealizabil datorită intervalului

rămas de 5 zile lucrătoare și numărului mare de clienți, în opinia reclamantei.

Judecătorul fondului a statuat că

prevederea art. 95 din O.U.G. nr. 50/2010 a devenit caducă deoarece prin Legea

nr. 288/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010 aceasta a fost modificată, art.

II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 reglementând situația actelor adiționale

nesemnate de consumatori, considerate ca acceptate tacit până la data intrării

în vigoare a legii. Că s-a înlăturat aplicabilitatea imediată a legii noi,

excluzându-se efectele viitoare ale contractelor încheiate sub imperiul legii

vechi, având prioritate principiul efectelor obligatorii ale contractelor în

raporturile dintre părți.

Prin decizia nr. 56/A din 6 octombrie

2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis apelul declarat de reclamanta, a

schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea și a

obligat-o pe pârâtă să încheie cu reclamanta acte adiționale la contractele de

credit bancar 614/F/2007 și 675/F/2007, acte prin care părțile vor stabili că

nu se va solicita niciun fel de compensație pentru rambursarea anticipată a

creditului de către împrumutat către bancă. Restul pretențiilor au fost

respinse.

Instanța de apel a motivat că

reclamanta a promovat acțiunea Ia 31 august 2010, perioadă în care era în

vigoare O.U.G. nr. 50/2010 iar la data soluționării cauzei în fond era deja

adoptată Legea nr. 288/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 50/2010.

Prin art. I pct. 39 se modifică art.

95 în sensul că actul normativ nu se mai aplică contractelor în curs de

derulare la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 50/2010, cu excepția

prevederilor art. 37

1

, dispoziții completate cu cele ale art. II din

Legea nr. 288/2010 care reglementează cazurile de retroactivitate, concluzia

fiind că, contractelor depuse judecății le sunt aplicabile dispozițiile O.U.G.

nr. 50/2010 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 288/2010, context în

care solicitarea reclamantei de stabilire a dobânzii contractuale în raport de

art. 37 din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificat nu poate fi primită.

S-a apreciat deci, că banca este cea

care stabilește cuantumul celor două componente ale dobânzii variabile, acest

drept nefiind la latitudinea consumatorului care este protejat prin instituția

notificării de consecințele acceptării tacite a clauzelor contractuale conform

art. II alin. (2) din Legea nr. 288/2010 și Decizia nr. 1656/2010 a Curții

Constituționale.

S-a apreciat, totodată, că pentru

conformitatea actelor adiționale cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010, date fiind

dispozițiile art. 67, art. 68 lit. c), se impune eliminarea din conținutul

actului adițional, a oricăror prevederi privind stabilirea în sarcina

reclamantei a achitării vreunei compensații pentru rambursarea anticipată a

creditelor ce formează obiectul contractelor încheiate cu pârâta.

În contra acestei decizii a declarat

recurs reclamanta V.S. în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

solicitând modificarea în parte a

deciziei cu consecința obligării pârâtei la încheierea unui act adițional la

contractele de credit și în sensul stabilirii ca dobânda curentă este formată

din EURIBOR la care se adaugă 1,5P.P.

În esență, recurenta critică decizia

instanței de apel sub aspectul aplicării O.U.G. nr. 50/2010 astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 228/2010 deși la data promovării acțiunii legea de

modificare a ordonanței nu era publicată.

Cu privire la aplicabilitatea

litigiului a legii în vigoare la data promovării acțiunii recurenta invocă

practica Curții Constituționale (dec. 1354/2010 și a Înaltei Curți precum și

practica CEDO, Hotărârea din 8 martie 2006: cauza Blecic c. Croația).

Ca atare, recurenta, invocă incidența

în cauză a prevederilor art. 37 lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 50/2010

nemodificat cu privire la formula dobânzii curente coroborat cu art. 4 pct. 2

din condițiile generale de creditare și art. 5 din contract, care referă la

„dobânda de referință variabilă", criticând reținerea instanței de apel

conform căreia banca, discreționar, poate stabili cele două componente ale

dobânzii, marja fiind cea convenită prin contract.

Intimata nu a depus în termenul legal

întâmpinare, înscrisul cu această denumire având valoarea unei concluzii

scrise.

Recursul este fondat pentru

considerentele care urmează:

Intre reclamanta recurentă, persoana

fizică și intimata pârâtă Banca Comerciala Romană SA au intervenit două

contracte credit 614/F din 30 august 2007 și 675/F din 28 septembrie 2007 în

care marja convenită pentru calculul dobânzii, fixă pentru primul an și

variabilă ulterior, a fost de 1,5P.P.

La data de 21 iunie

2010

a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2010

privind contractele de credit pentru consumatori care transpun și implementează

în legislația națională Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a

Consiliului din 23 aprilie 2008.

Sub incidența acestui act normativ

reclamanta a promovat la data de 31 august 2010 prezenta acțiune prin care a

solicitat obligarea pârâtei la încheierea actelor adiționale , în conformitate

cu dispozițiile art. 37 lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 în sensul că dobânda

este formată din EURIBOR la care se adaugă 1,5P.P. marjă fixă pe toată durata

derulării contractelor.

Conform art. 37 lit. a) din O.U.G. nr.

50/2010 „dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință EURIBOR

/LIBOR/rata, dobânzii de referință a B.R.R., în funcție de valuta creditului,

la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării

contractului".

Potrivit art. 95 alin. (1) din

ordonanță „Pentru contractele aflate în derulare, creditorii au obligația, ca,

în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de

urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei

ordonanțe de urgență", iar potrivit alin. (2) „Modificarea contractelor

aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de

la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".

Cum intimata creditoare nu a procedat

în intervalul de 90 de zile la încheierea actelor adiționale la cele doua

contracte de credit în sensul art. 37 lit. a), acțiunea reclamantei este

întemeiată și sub acest aspect.

La această interpretare și constatare

obligă și decizia Curții Constituționale nr. 1656/2010 referitoare la obiecția

de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010, care a

statuat că dezbaterea legii de modificare a ordonanței de către Camera

decizională a avut loc după epuizarea efectelor art. 95, a termenului de 90 de

zile în care creditorii trebuiau să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de ordonanță.

Dispozițiile art. 95 din O.U.G. nr.

50/2010 astfel cum au fost modificate prin Legea de aprobare nr. 288 începând

cu 2 ianuarie 2011 „trebuie citite și interpretate în coroborare cu art. 11

alin. (1) din aceeași lege, care prevăd că „Actele adiționale încheiate și

semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării

conformității contractelor cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 își produc

efectele în conformitate cu termenii contractuali agreați între părți".

Curtea Constituțională concluzionează

în sensul că: „modificările aduse art. 95 din ordonanța de urgență nu pot opera

... decât de la data intrării in vigoare a legii de aprobare a ordonanței de

urgență, astfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până

la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv",

în acest sens fiind și prevederile art. II alin. (2) din Legea de aprobare a

ordonanței de urgență.

Ca atare, Înalta Curte constatând că

în mod greșit instanța de apel, cu privire la capătul de cerere având ca obiect

formula de calcul a dobânzii a făcut aplicarea Legii de modificare nr. 288/2010

acordându-i efecte retroactive iar nu a dispozițiilor art. 95 și art. 37 lit.

a) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificată, va admite recursul în raport de

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în care se încadrează criticile

recurentei și va modifica în parte decizia atacată în sensul obligării

intimatei pârâte la încheierea actelor adiționale și în conformitate cu art. 37

lit. a) din O.U.G. nr. 50/2010 nemodificată, în sensul că dobânda este formată

din EURIBOR la care se adaugă 1,5 PP marjă fixă pe toată durata derulării celor

două contracte, menținând restul dispozițiilor deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamanta

V.S., modifică în parte decizia nr. 56/A din 6 octombrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, în sensul că admite în tot acțiunea și obligă pârâta să încheie

actele adiționale și în conformitate cu dispozițiile art. 37 lit. a) din O.U.G.

nr. 50/2010, nemodificată, în sensul că dobânda este formată din EURIBOR la

care se adaugă 1,5 PP marjă fixă, pe toată durata derulării contractului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 aprilie 2012.