ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța reclamanta SC M.C. SRL a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului E.S.C. la plata sumei de 23,89 dolari SUA – preț servicii de telefonie mobilă prestate în baza contractului încheiat cu cedenta SC V.R. SRL, la plata sumei de 441,89 lei penalități convenționale de 0,5 %/zi de întârziere aferente prețului restant. Prin sentința nr. 681 din 17 ianuarie 2008, Judecătoria Constanța a admis acțiunea reclamantei întocmai cum a fost formulată.

Ulterior, reclamanta a formulat cerere de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței nr. 681 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei Constanța, motivând în esență că, instanța soluționând petitul 2 al acțiunii nu a precizat data scadentă, iar în cazul petitului 3 nu s-a precizat corect data scadenței, aceea de 1 iulie 2007. Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 281 și art. 281 1 C. proc. civ. Prin sentința nr. 17626 din 6 noiembrie 2009, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – ca instanță în a cărei jurisdicție se află domiciliul debitorului, luând în considerare dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 59 C. com., art. 5, art. 10, art. 158, art. 723 C. proc.

civ., precum și aspecte din jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la Luxemburg. Prin sentința nr. 6387 din 7 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 14562/300/2010, Judecătoria Sectorului 2 București, secția civilă, a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, constatând ivit conflictul negativ de competență. Pentru a hotărî astfel, instanța a luat în considerare dispozițiile art. 281 și art. 281 1 C. proc. civ., din interpretarea cărora – atât logică cât și sistematică – a statuat că soluționarea cererii, având ca obiect îndreptarea erorii materiale cât și lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii judecătorești, intră în competența instanței, care a pronunțat hotărârea vizată.

S-a considerat că atât timp cât acțiunea, având ca obiect pretenții a fost soluționată prin sentința nr. 681 din 17 ianuarie 2008 de Judecătoria Constanța, instanța ce a fost învestită și cu soluționarea cererii de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței menționate, competența de soluționare aparține Judecătoriei Constanța. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Reclamanta SC M.C. SRL s-a adresat instanței - Judecătoria Constanța – cu o cerere în pretenții, obținând satisfacție prin admiterea cererii sale, prin sentința nr. 681 din 17 ianuarie 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța. La data de 30 martie 2009, reclamanta s-a adresat aceleiași instanțe cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 și art. 281 1 C. proc.

civ., solicitând îndreptarea și lămurirea dispozitivului sentinței anterior menționate. Cum, atât Judecătoria Constanța cât și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, punându-se problema competenței teritoriale, considerând că nu au competență în soluționarea cererii de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței date acțiunii principale a reclamantei, astfel că revine Înaltei Curți rolul de a rezolva conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe. Astfel, cererea adresată de reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și art. 281 1 C. proc. civ. Conform art. 281 C. proc. civ.

– erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerea părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere, urmând ca îndreptarea – dacă se confirmă existența erorii ori omisiunii – să se facă în ambele exemplare ale hotărârii. Deși, în cuprinsul reglementării nu se specifică în mod expres faptul că instanței ce a pronunțat sentința ce se îndreaptă îi revine competența de soluționare a cererii de îndreptare a erorii materiale, acesta se deduce din interpretarea logică a dispozițiilor art. 281 C. proc. civ., precum și din dispozițiile art. 99 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor, care prevăd că cererea de îndreptare a erorii materiale se repartizează și se soluționează de completul care a pronunțat hotărârea a cărei îndreptare se solicită.

În privința petitului întemeiat pe dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ. problema competenței este lămurită chiar de către legiuitor în sensul că, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii (...) părțile pot cere lămurirea dispozitivului, instanței care a pronunțat hotărârea. În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea intitulată de parte „de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței nr. 681 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei Constanța” intră în competența de soluționare a Judecătoriei Constanța, instanță care a pronunțat sentința a cărei îndreptare și lămurire se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea SC M.C. SRL Constanța, în contradictoriu cu debitorul E.S.C., în favoarea Judecătoriei Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2011.