ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 218/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Constanța reclamanta SC M.C. SRL a solicitat instanței să dispună obligarea

pârâtului E.S.C. la plata sumei de 23,89 dolari SUA – preț servicii de

telefonie mobilă prestate în baza contractului încheiat cu cedenta SC V.R. SRL,

la plata sumei de 441,89 lei penalități convenționale de 0,5 %/zi de întârziere

aferente prețului restant.

Prin sentința nr. 681 din 17

ianuarie 2008, Judecătoria Constanța a admis acțiunea reclamantei întocmai cum

a fost formulată.

Ulterior, reclamanta a formulat cerere de

îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței nr. 681 din 17 ianuarie 2008

a Judecătoriei Constanța, motivând în esență că, instanța soluționând petitul 2

al acțiunii nu a precizat data scadentă, iar în cazul petitului 3 nu s-a

precizat corect data scadenței, aceea de 1 iulie 2007.

Reclamanta și-a întemeiat cererea pe

dispozițiile art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ.

Prin sentința nr. 17626 din 6

noiembrie 2009, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Sectorului 2 București – ca instanță în a cărei jurisdicție se

află domiciliul debitorului, luând în considerare dispozițiile art. 20 alin.

(2) din Constituția României, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, art. 59 C. com., art. 5, art. 10, art. 158, art. 723 C. proc. civ.,

precum și aspecte din jurisprudența CEDO și a Curții de Justiție de la

Luxemburg.

Prin sentința nr. 6387 din 7 iunie

2010, pronunțată în dosarul nr. 14562/300/2010, Judecătoria Sectorului 2

București, secția civilă, a admis excepția de necompetență și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța,

constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

luat în considerare dispozițiile art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ.,

din interpretarea cărora – atât logică cât și sistematică – a statuat că

soluționarea cererii, având ca obiect îndreptarea erorii materiale cât și

lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii

judecătorești, intră în competența instanței, care a pronunțat hotărârea

vizată.

S-a considerat că atât timp cât

acțiunea, având ca obiect pretenții a fost soluționată prin sentința nr. 681

din 17 ianuarie 2008 de Judecătoria Constanța, instanța ce a fost învestită și

cu soluționarea cererii de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței

menționate, competența de soluționare aparține Judecătoriei Constanța.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta SC M.C. SRL s-a adresat

instanței - Judecătoria Constanța – cu o cerere în pretenții, obținând

satisfacție prin admiterea cererii sale, prin sentința nr. 681 din 17 ianuarie

2008 pronunțată de Judecătoria Constanța.

La data de 30 martie 2009,

reclamanta s-a adresat aceleiași instanțe cu o cerere întemeiată pe

dispozițiile art. 281 și art. 281

1

C. proc. civ., solicitând

îndreptarea și lămurirea dispozitivului sentinței anterior menționate.

Cum, atât Judecătoria Constanța cât

și Judecătoria Sectorului 2 București și-au declinat reciproc competența de

soluționare a cauzei, punându-se problema competenței teritoriale, considerând

că nu au competență în soluționarea cererii de îndreptare și lămurire a

dispozitivului sentinței date acțiunii principale a reclamantei, astfel că

revine Înaltei Curți rolul de a rezolva conflictul negativ de competență ivit

între cele două instanțe.

Astfel, cererea adresată de

reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art. 281 C. proc. civ. și art. 281

1

C. proc. civ.

Conform art. 281 C. proc. civ. – erorile sau

omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerea părților sau cele de

calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi

îndreptate din oficiu sau la cerere, urmând ca îndreptarea – dacă se confirmă

existența erorii ori omisiunii – să se facă în ambele exemplare ale hotărârii.

Deși, în cuprinsul reglementării nu

se specifică în mod expres faptul că instanței ce a pronunțat sentința ce se

îndreaptă îi revine competența de soluționare a cererii de îndreptare a erorii

materiale, acesta se deduce din interpretarea logică a dispozițiilor art. 281 C.

proc. civ., precum și din dispozițiile art. 99 alin. (5) din Regulamentul de

ordine interioară a instanțelor, care prevăd că cererea de îndreptare a erorii

materiale se repartizează și se soluționează de completul care a pronunțat

hotărârea a cărei îndreptare se solicită.

În privința petitului întemeiat pe

dispozițiile art. 281

1

C. proc. civ. problema competenței este

lămurită chiar de către legiuitor în sensul că, atunci când sunt necesare

lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului

hotărârii (...) părțile pot cere lămurirea dispozitivului, instanței care a

pronunțat hotărârea.

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că cererea intitulată de parte „de îndreptare și

lămurire a dispozitivului sentinței nr. 681 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei

Constanța” intră în competența de soluționare a Judecătoriei Constanța,

instanță care a pronunțat sentința a cărei îndreptare și lămurire se solicită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei

privind pe creditoarea SC M.C. SRL Constanța, în contradictoriu cu debitorul E.S.C.,

în favoarea Judecătoriei Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

19 ianuarie 2011.