ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2320/2011

Asupra recursului de față;

Î

n baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 866 din 14 aprilie 2011

Curtea de Apel

București, secția II-a penală, a respins ca inadmisibil

recursul

formulat de revizuentul B.T.

împotriva deciziei

nr. 83 din 10

martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2794/740/2010 al

Tribunalului

Teleorman, secția penală.

A obligat recurentul la 100 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut

următoarele:

Prin decizia

nr. 83 din 10 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2794/740/2010 al

Tribunalului Teleorman, secția penală, s-a respins ca nefondat recursul

declarat de către recurentul B.T. împotriva sentinței penale nr. 375 din 1

noiembrie 2010 a Judecătoriei Alexandria.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința

penală nr. 375 din 1 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alexandria, instanța

a respins cererea de revizuire formulată de susnumit împotriva unei

sentințe definitive pronunțate în baza art. 278

1

C. proc. pen.

Tribunalul a

avut în vedere, totodată, că, potrivit Deciziei nr.

XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

Secțiile

Unite, pronunțată în recurs

in interesul legii, cererea de revizuire

îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive,

pronunțată în temeiul

art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

Împotriva

hotărârii din recurs a declarat recurs din nou

revizuentul, criticând hotărârea definitivă a tribunalului din 10 martie

2011.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele

art. 385

1

și ale art. 417 C. proc. pen., Curtea a constatat

că

recursul este inadmisibil

respingându-l ca atare având în vedere că

acesta viza o decizie

definitivă.

Împotriva acestei decizii revizuentul B.T. a

declarat

prezentul recurs.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit

art. 385

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs:

a)

sentințele pronunțate de

judecătorii;

b) sentințele pronunțate de tribunalele militare;

sentințele

pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;

c)

sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei

Curți de Casație

și Justiție;

d

A1

) sentințele privind infracțiunile

pentru care punerea în mișcare

a acțiunii penale se face la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate;

e) deciziile

pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel;

f)

sentințele pronunțate în materia executării

hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele

privind

reabilitarea.

g)

încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată

cu sentința sau

decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Recursul

declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește

făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după

pronunțarea

hotărârii.

Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în

privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului

ori când apelul a fost

retras, dacă legea prevede această cale de atac.

Persoanele

prevăzute în art. 362 pot declara

recurs împotriva deciziei pronunțate

în apel, chiar dacă nu au folosit

apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din

sentință și numai cu privire la

această

„încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel

respinge

cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a

măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."

De asemenea, „Hotărârea instanței de recurs

rămâne definitivă

la data pronunțării acesteia când:

a) recursul a fost admis și procesul a luat

sfârșit în fața instanței de

recurs, fără rejudecare;

b) cauza a

fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului;

c) cuprinde obligarea

la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului"

Având în

vedere că decizia recurată, nu se circumscrie

niciunuia

dintre cazurile strict limitativ prevăzute de textele de lege

enunțate anterior, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.

, cu referire la art. 385

1

și art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil

și-l va obliga pe

recurentul revizuent la

plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de

revizuentul

B.T.

împotriva deciziei penale nr. 866 din 14 aprilie

2011

a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200

lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.