ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2320/2011

Asupra recursului de față; Î n baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 866 din 14 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția II-a penală, a respins ca inadmisibil recursul formulat de revizuentul B.T. împotriva deciziei nr. 83 din 10 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2794/740/2010 al Tribunalului Teleorman, secția penală. A obligat recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Prin decizia nr. 83 din 10 martie 2011, pronunțată în dosarul nr. 2794/740/2010 al Tribunalului Teleorman, secția penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către recurentul B.T. împotriva sentinței penale nr. 375 din 1 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alexandria.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 375 din 1 noiembrie 2010 a Judecătoriei Alexandria, instanța a respins cererea de revizuire formulată de susnumit împotriva unei sentințe definitive pronunțate în baza art. 278 1 C. proc. pen. Tribunalul a avut în vedere, totodată, că, potrivit Deciziei nr. XVII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recurs in interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă. Împotriva hotărârii din recurs a declarat recurs din nou revizuentul, criticând hotărârea definitivă a tribunalului din 10 martie 2011. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de exigențele art. 385 1 și ale art. 417 C. proc.

pen., Curtea a constatat că recursul este inadmisibil respingându-l ca atare având în vedere că acesta viza o decizie definitivă. Împotriva acestei decizii revizuentul B.T. a declarat prezentul recurs. Recursul este inadmisibil. Potrivit art. 385 1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs: a) sentințele pronunțate de judecătorii; b) sentințele pronunțate de tribunalele militare; sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel; c) sentințele pronunțate de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție; d A1 ) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; e) deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de curți de apel și Curtea Militară de Apel; f) sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel, precum și cele privind reabilitarea.

g) încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Recursul declarat împotriva sentinței sau deciziei se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea hotărârii. Nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede această cale de atac.

Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunțată în apel a fost modificată soluția din sentință și numai cu privire la această „încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac." De asemenea, „Hotărârea instanței de recurs rămâne definitivă la data pronunțării acesteia când: a) recursul a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs, fără rejudecare; b) cauza a fost rejudecată de către instanța de recurs, după admiterea recursului; c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, în cazul respingerii recursului" Având în vedere că decizia recurată, nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile strict limitativ prevăzute de textele de lege enunțate anterior, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc.

pen. , cu referire la art. 385 1 și art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil și-l va obliga pe recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul B.T. împotriva deciziei penale nr. 866 din 14 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 08 iunie 2011.