ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1581/2011

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 24 martie

2011 pronunțată în dosarul nr. 2320/109/2009, Curtea de Apel Pitești, în baza

art. 300

2

rap. la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpaților G.N.A., M.M., V.G.G., B.G.E., A.D.L., C.O., toți deținuți în

Penitenciarul de Maximă Siguranță Colibași, dispunând menținerea acestei

măsuri.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că în cauză s-a făcut dovada existenței unor

indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au

săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, precum și a

pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a

acestora l-ar prezenta pentru opinia publică.

S-a constatat că

temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și

în prezent, impunând menținerea inculpaților în stare de detenție.

Apreciind asupra

posibilității luării unei măsuri preventive mai puțin severe, instanța a

constatat că aceasta este nefondată, având în vedere natura și gradul de

pericol social al infracțiunilor cercetate, apartenența inculpaților la un grup

organizat al cărui scop era manipularea pieței de capital cu ajutorul unor acte

false și însușirea banilor rezultați din tranzacționarea ilegală a acțiunilor

unor persoane păgubite.

În termen legal,

împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații G.N.A., M.M., V.G.G.,

B.G.E., A.D.L., C.O., solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și

judecarea în stare de libertate întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea

publică și nu pot influența bunul mers al procesului penal.

Inculpații au invocat

situația familială pe care o au, precum și depășirea termenului rezonabil al

detenției preventive.

Verificând hotărârea

atacată prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această este legală și

temeinică.

Prin sentința penală

nr. 35 din 27 ianuarie 2011, Tribunalul Argeș a dispus condamnarea inculpaților

după cum urmează:

- inculpatul V.G.G.

la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5

lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul G.N.A.

la pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 7 ani

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 comb. cu art. 244

pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. rap. la art. 42 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul A.D.L.

la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 C. pen. rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244

pct. 5 lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 42 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 44 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- inculpatul M.M. la

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art.

26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit.

b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul B.G.E.

la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003,

art. 26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5

lit. b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215

alin. (1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul C.O. la

pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 5 ani pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art.

26 rap. la art. 279 alin. (1) rap. la art. 248 combinat cu art. 244 pct. 5 lit.

b) din Legea nr. 297/2004 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 215 alin.

(1), (2) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 291 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Starea de arest a

inculpaților a fost luată în temeiul art. 148 lit. a), b), f) C. proc. pen.

Înalta Curte constată

că în cauză există probe care fac rezonabilă presupunerea că inculpații sunt

autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și pentru care

au fost condamnați la pedepse privative de libertate, în primă instanță.

Pedeapsa prevăzută de

lege pentru unele din aceste infracțiuni este închisoarea mai mare de 4 ani,

iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea

publică; acest pericol rezultă din modul în care au acționat inculpații,

organizarea planificarea actelor materiale, numărul acestora și al persoanelor

implicate.

Lăsarea în libertate

a acestor persoane care acționează în grup infracțional și în sarcina cărora se

reține săvârșirea mai multor fapte penale, față de care s-au dispus pedepse

privative de libertate, constituie un motiv de neîncredere și neliniște pentru

societate care trebuie protejată de instituțiile abilitate să apere ordinea de

drept.

Înalta Curte constată

că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive se

mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, astfel cum

a hotărât prima instanță.

Durata rezonabilă a

arestării preventive (dispusă la 27 mai 2009) nu a fost depășită date fiind

amploarea cercetărilor efectuate, numărul mare al inculpaților, cererile

formulate și căile de atac folosite de aceștia, precum și faptul că în cauză

s-a pronunțat o hotărâre judecătorească în primă instanță.

Pentru aceste

considerente, constatând că nu există motive de casare a încheierii atacate,

Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

Recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat,

onorariile apărătorilor din oficiu, fiind avansate din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursurile declarate de inculpații G.N.A., M.M., V.G.G., B.G.E., A.D.L.,

C.O. împotriva încheierii din 24 martie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosar 2320/109/2009.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 19 aprilie 2011.