ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Craiova prin sentința comercială nr. 15152 din 9 noiembrie 2007 a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta SC S.H. SRL Craiova împotriva pârâtei CN I.C. SA, Imprimeria Oltenia, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 410.412 lei cu titlu de pretenții, suma de 166.789,88 lei reprezentând dobândă legală și suma de 11.280 lei cheltuieli de judecată. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2008 a admis apelul formulat de pârâta CN I.C. SA, sucursala Imprimeriei Oltenia, însușit de CN I.C. SA București, a casat sentința nr. 15152 din 9 noiembrie 2007 a Judecătoriei Craiova și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Dolj, constatând că au fost nerespectate normele de competență materială.

Potrivit art. 2 pct. 1 C. proc. civ., Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei (Rol). La data de 26 ianuarie 2008 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, investind instanța cu un nou capăt de cerere, respectiv cel al acordării de dobânzi legale care nu constituie o mărire a câtimii obiectului dedus judecății. Reclamanta avea posibilitatea să solicite dobânzile prin cererea de chemare în judecată sau la prima zi de înfățișare, fiind obligată să le evalueze provizoriu până la data sesizării instanței. La acel moment, în raport cu evaluarea făcută, contravaloarea chiriilor și valoarea pretențiilor ar fi depășit pragul limită care ar fi atras competența judecătoriei.

Chiar dacă dispozițiile art. 181 C. proc. civ. prevăd că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, sesizarea unei anumite instanțe nu poate fi făcută cu rea credință, în scopul eludării normelor legale referitoare la competentă. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 2152 din 30 octombrie 2009 a respins excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată de reclamanta SC S.H. SRL împotriva pârâtei CN I.C. SA București, sucursala Imprimeria Oltenia, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 410.412 lei reprezentând contravaloarea chiriei percepute pentru spațiul situat în Craiova, a sumei de 166.789,88 lei cu titlu de dobândă legală aferentă și 11.280 lei cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții s-a reținut în principal, că reclamanta este îndreptățită la culegerea fructelor civile pentru spațiul comercial menționat anterior, în conformitate cu art. 2 pct. 1 din contractul de leasing din 1 noiembrie 2000 astfel cum a fost modificat prin convenția părților prin actul adițional din 16 decembrie 2004 și în cuantumul stabilit de raportul de expertiză. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 67 din 14 aprilie 2010 a admis apelul pârâtei CN I.C. SA București, sucursala Imprimeria Oltenia, împotriva sentinței nr. 2152 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Craiova, ca instanță competentă.

S-a apreciat că potrivit art. 181 C. proc. civ., instanța investită conform dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămase competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. În speță Tribunalul a soluționat cauza prin nesocotirea dispozițiilor legale în materie, deoarece la data investirii valoarea pretențiilor a fost sub cuantumul valorii de 100.000 lei (Ron). Împotriva deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, au promovat recurs atât reclamanta SC S.H. SRL Craiova cât și pârâta CN I.C. SA București, sucursala Imprimeria Oltenia, care au criticat aceiași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta - reclamantă SC S.H. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova pentru judecarea în fond a apelului, cu motivarea că valoarea pretențiilor în litigiu este peste 100.000 lei, iar cele două capete de cerere se impune a fi soluționate împreună. La rândul ei, recurenta - pârâtă a solicitat în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea aceleiași decizii și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova, având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C. proc. civ., iar competența materială în funcție de valoarea obiectului cererii revine ca primă instanță Tribunalului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurente prin cererile de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite ambele recursuri pentru următoarele considerente. Este de necontestat că dispozițiile legale cu privire la competența materială a Tribunalului, vizând competența după valoarea obiectului litigiului, așa cum se regăsesc expres și limitativ reglementate de art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., au un caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea părților. Din conținutul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 4 aprilie 2006 sub nr. 5606/C/2006 apare cât se poate de evident că reclamanta SC S.H.

SRL a cerut inițial obligarea pârâtei la plata sumei de 95.000 lei, reprezentând contravaloarea chiriilor pentru perioada 11 martie 2003 – 18 noiembrie 2004, menționând că evaluarea este provizorie. La termenul din 26 ianuarie 2007, reclamanta a depus o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii introductive solicitând suma de 410.412,41 lei precum și dobânda legală de la data de 18 noiembrie 2004 și până la plata efectivă. Mai mult, la termenul din 27 aprilie 2007 reclamanta a precizat că solicită dobânda legală calculată pentru fiecare sumă încasată începând cu data emiterii facturii întocmite de societatea pârâtă, instanța dispunând efectuarea unui supliment al raportului de expertiză pentru efectuarea calcului dobânzii legale.

Din această perspectivă, nu poate fi acreditată teza instanței de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova, în speță competența de soluționare a litigiului de natură comercială ca primă instanță revenind Tribunalului. Așa cum se susține în criticile aduse de recurente, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C. proc. civ., în contextul în care reclamanta prin cererea depusă la termenul din 26 ianuarie 2008 nu numai că și-a mărit câtimea obiectului cererii, dar a și investit aceiași instanță cu un nou capăt de cerere, distinct, cu o valoare separată de cea a pretențiilor inițiale. Pentru aceste rațiuni, cauza fiind judecată corect de Tribunal ca primă instanță, se impune admiterea recursurilor declarate atât de reclamantă cât și de pârâtă, împotriva deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea pe fond a apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC S.H. SRL Craiova și de pârâta CN I.C. SA București, sucursala Imprimeria Oltenia, împotriva deciziei nr. 67 de la 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare pe fond a apelului aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.