ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 721/2011

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Craiova prin sentința comercială nr.

15152 din 9 noiembrie 2007 a fost admisă acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC S.H. SRL Craiova împotriva pârâtei CN I.C. SA, Imprimeria Oltenia,

în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 410.412

lei cu titlu de pretenții, suma de 166.789,88 lei reprezentând dobândă legală

și suma de 11.280 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin decizia nr. 2 din 14 aprilie 2008 a admis apelul formulat de

pârâta CN I.C. SA, sucursala Imprimeriei Oltenia, însușit de CN I.C. SA

București, a casat sentința nr. 15152 din 9 noiembrie 2007 a Judecătoriei

Craiova și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul

Dolj, constatând că au fost nerespectate normele de competență materială.

Potrivit art. 2 pct. 1

C. proc. civ., Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în

materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard de lei

(Rol).

La data de 26

ianuarie 2008 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată,

investind instanța cu un nou capăt de cerere, respectiv cel al acordării de

dobânzi legale care nu constituie o mărire a câtimii obiectului dedus

judecății.

Reclamanta avea

posibilitatea să solicite dobânzile prin cererea de chemare în judecată sau la

prima zi de înfățișare, fiind obligată să le evalueze provizoriu până la data

sesizării instanței. La acel moment, în raport cu evaluarea făcută,

contravaloarea chiriilor și valoarea pretențiilor ar fi depășit pragul limită

care ar fi atras competența judecătoriei.

Chiar dacă

dispozițiile art. 181 C. proc. civ. prevăd că instanța investită potrivit

dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne

competentă să judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea

ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect, sesizarea unei anumite instanțe

nu poate fi făcută cu rea credință, în scopul eludării normelor legale

referitoare la competentă.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin sentința nr. 2152 din 30 octombrie 2009 a respins excepția

puterii lucrului judecat invocată de pârâtă și a admis acțiunea precizată de

reclamanta SC S.H. SRL împotriva pârâtei CN I.C. SA București, sucursala Imprimeria

Oltenia, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 410.412

lei reprezentând contravaloarea chiriei percepute pentru spațiul situat în

Craiova, a sumei de 166.789,88 lei cu titlu de dobândă legală aferentă și

11.280 lei cheltuieli de judecată.

În fundamentarea

acestei soluții s-a reținut în principal, că reclamanta este îndreptățită la

culegerea fructelor civile pentru spațiul comercial menționat anterior, în

conformitate cu art. 2 pct. 1 din contractul de leasing din 1 noiembrie 2000

astfel cum a fost modificat prin convenția părților prin actul adițional din 16

decembrie 2004 și în cuantumul stabilit de raportul de expertiză.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 67 din 14 aprilie 2010 a admis

apelul pârâtei CN I.C. SA București, sucursala Imprimeria Oltenia, împotriva

sentinței nr. 2152 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția comercială,

a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei

Craiova, ca instanță competentă.

S-a apreciat că

potrivit art. 181 C. proc. civ., instanța investită conform dispozițiilor

referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămase competentă să

judece chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește

cuantumul valorii aceluiași obiect.

În speță Tribunalul a

soluționat cauza prin nesocotirea dispozițiilor legale în materie, deoarece la

data investirii valoarea pretențiilor a fost sub cuantumul valorii de 100.000

lei (Ron).

Împotriva deciziei nr.

67 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

au promovat recurs atât reclamanta SC S.H. SRL Craiova cât și pârâta CN I.C. SA

București, sucursala Imprimeria Oltenia, care au criticat aceiași hotărâre

judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează.

Recurenta - reclamantă

SC S.H. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Craiova

pentru judecarea în fond a apelului, cu motivarea că valoarea pretențiilor în

litigiu este peste 100.000 lei, iar cele două capete de cerere se impune a fi

soluționate împreună.

La rândul ei,

recurenta - pârâtă a solicitat în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, casarea aceleiași decizii și trimiterea cauzei la Curtea

de Apel Craiova, având în vedere că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.

181 C. proc. civ., iar competența materială în funcție de valoarea obiectului

cererii revine ca primă instanță Tribunalului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile

aduse de recurente prin cererile de recurs, constată că acestea sunt

justificate, urmând a admite ambele recursuri pentru următoarele considerente.

Este de necontestat

că dispozițiile legale cu privire la competența materială a Tribunalului,

vizând competența după valoarea obiectului litigiului, așa cum se regăsesc

expres și limitativ reglementate de art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., au un

caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin acordul sau achiesarea

părților.

Din conținutul cererii

de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 4

aprilie 2006 sub nr. 5606/C/2006 apare cât se poate de evident că reclamanta SC

S.H. SRL a cerut inițial obligarea pârâtei la plata sumei de 95.000 lei,

reprezentând contravaloarea chiriilor pentru perioada 11 martie 2003 – 18

noiembrie 2004, menționând că evaluarea este provizorie.

La termenul din 26

ianuarie 2007, reclamanta a depus o cerere de majorare a câtimii obiectului

cererii introductive solicitând suma de 410.412,41 lei precum și dobânda legală

de la data de 18 noiembrie 2004 și până la plata efectivă.

Mai mult, la termenul

din 27 aprilie 2007 reclamanta a precizat că solicită dobânda legală calculată

pentru fiecare sumă încasată începând cu data emiterii facturii întocmite de

societatea pârâtă, instanța dispunând efectuarea unui supliment al raportului

de expertiză pentru efectuarea calcului dobânzii legale.

Din această

perspectivă, nu poate fi acreditată teza instanței de apel de trimitere a

cauzei spre rejudecare la Judecătoria Craiova, în speță competența de

soluționare a litigiului de natură comercială ca primă instanță revenind Tribunalului.

Așa cum se susține în

criticile aduse de recurente, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 C. proc.

civ., în contextul în care reclamanta prin cererea depusă la termenul din 26

ianuarie 2008 nu numai că și-a mărit câtimea obiectului cererii, dar a și

investit aceiași instanță cu un nou capăt de cerere, distinct, cu o valoare

separată de cea a pretențiilor inițiale.

Pentru aceste

rațiuni, cauza fiind judecată corect de Tribunal ca primă instanță, se impune

admiterea recursurilor declarate atât de reclamantă cât și de pârâtă, împotriva

deciziei nr. 67 din 14 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc.

civ. va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea pe fond a

apelului aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanta SC S.H. SRL Craiova și de pârâta CN I.C. SA București, sucursala

Imprimeria Oltenia, împotriva deciziei nr. 67 de la 14 aprilie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare pe fond a apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 17 februarie 2011.