ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3025/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 3414 din 21

octombrie, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta C.E.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să

primească cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei române, într-un termen

scurt, rezonabil și să-i plătească daune morale, în cuantum de 1000 lei. Prin

aceeași sentință, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune,

invocată de pârât.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut, cu privire la excepție, că aceasta nu este întemeiată,

acțiunea fiind introdusă în termenul legal, de 6 luni, raportat la data

răspunsului contestat de reclamant – martie 2009.

Cu privire la fondul cauzei, prima

instanță a reținut, în esență, că amânarea un timp atât de îndelungat a

înregistrării cererii reclamantei contravine prevederilor art. 10 din Convenția

Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002,

potrivit cărora fiecare stat trebuie să examineze, într-un termen rezonabil,

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, precum și

redobândirea acesteia și că acest text vizează, evident, și înregistrarea

respectivelor cereri.

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, neprimirea de către pârât, pentru o perioadă

de timp atât de îndelungată, a cererii formulate de reclamantă este de natură

să creeze o suferință acesteia din urmă, care s-a văzut în situația de a

aștepta mai bine de 3 ani doar ca să depună o cerere, ceea ce justifică

acordarea de daune morale.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs,

recurentul arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu

interpretarea greșită a legii, sub un dublu aspect: cel al respingerii

excepției prescripției dreptului la acțiune și, respectiv, cel al constatării

greșite a existenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii intimatei

având ca obiect redobândirea cetățeniei române; de asemenea, arată recurentul,

instanța de fond în mod greșit a acordat daune morale reclamantei, în lipsa

oricărei dovezi produse de aceasta.

Arată recurentul că a răspuns la

cererea intimatei, în sensul că aceasta va fi soluționată favorabil la momentul

la care urmează să fie procesate și cererile similare ale altor petenți, depuse

în aceeași perioadă.

De asemenea, recurentul a reluat

susținerea, făcută și în fața instanței de fond, în sensul că există motive de

ordin administrativ, organizatoric – cele peste 300.000 de cereri înregistrate

cu acest obiect – care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui

termen rezonabil.

În opinia recurentului, instanța de

fond trebuia să evalueze exact situația specifică a derulării activității în

exteriorul României și gradul în care Ministerul Afacerilor Externe își poate

dimensiona structura administrativă într-un teritoriu ce nu se află sub

suveranitatea statului român, împrejurare ce se reflectă asupra mecanismului de

luare a deciziilor.

În concluzie, recurentul arată că,

în speță, nu sunt întrunite condițiile existenței unui refuz nejustificat de

rezolvare a cererii intimatei, conform definiției legale a acestei noțiuni,

simpla trecere a timpului neputând fi asimilată ipotezei avute în vedere de

legiuitor.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, exclusiv sub

aspectul acordării daunelor morale, celelalte dispoziții ale sentinței recurate

fiind temeinice și legale, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, Înalta Curte reține că este

nefondată critica recurentului privind excepția prescripției dreptului la

acțiune, apreciind că aceasta în mod corect a fost respinsă de instanța de

fond, raportat la răspunsul primit de intimata-reclamantă la cererea sa din 30

martie 2009, față de care sesizarea instanței de contencios administrativ, la

data de 30 aprilie 2009, este făcută înlăuntrul termenului de 6 luni,

reglementat de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Nici critica recurentului privind

greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i)

din Legea contenciosului administrativ, care definește noțiunea de refuz

nejustificat de soluționare a cererii, nu este fondată pentru următoarele

motive:

Într-adevăr, Legea cetățeniei române

nr. 21/1991, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o procedură

complexă pentru înregistrarea, examinarea și finalizarea cererilor de acordare

sau redobândire a cetățeniei române, fără să prevadă un termen în care

autoritățile române să proceseze astfel de cereri.

În lipsa unui asemenea termen legal,

trebuie să se facă, însă, aplicarea prevederilor art. 10 din Convenția

Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora „Fiecare stat

parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil

cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea

acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie”.

În același sens sunt, de asemenea,

și prevederile art. 7 din

Recomandarea CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri

al

Consiliului Europei, cu privire la buna administrare

,

adoptată de Comitetul de

Miniștri la 20 iunie 2007, articol

intitulat „Principiul acționării

într-un termen rezonabil”, potrivit căruia „

Autoritățile

publice trebuie să acționeze și să își îndeplinesc atribuțiile într-un termen

rezonabil

”.

Cu privire la noțiunea

de „termen rezonabil”, în doctrina europeană s-a arătat că aceasta este o

noțiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte; dreptul de a

fi ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră,

respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau

nerezonabil, stabilind că aprecierea se face asupra ansamblului procedurii,

adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă

rigoare realizării unei durate rezonabile.

În acest sens, s-a arătat că, în

materie civilă,

dies a quo

începe să curgă de la data sesizării

jurisdicției competente dar el include și durata procedurii administrative

prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs

prealabil, obligatoriu.

În opinia Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcție de

circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în

special, în funcție de complexitatea speței, comportamentul reclamantului și

cel al autorităților competente.

În speța dedusă judecății, Înalta

Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei

cereri – septembrie 2006 – și data soluționării cauzei nu poate fi considerat

un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor legale mai sus menționate și a

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pe de altă parte, instanța de control

judiciar nu poate primi susținerea recurentului, în sensul că există un număr

foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de procesare a Secției

Consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale trebuie să ia măsurile

necesare pentru respectarea „principiului acționării într-un termen rezonabil”,

care guvernează materia aflată în discuție, în conformitate cu art.10 din

Convenția Europeană pentru Cetățenie și art. 7 din

Recomandarea

CM/Rec (2007) 7 a Comitetului de Miniștri

al Consiliului Europei, mai sus menționate

.

Așa fiind, răspunsul primit de

intimată în luna aprilie 2009 constituie, de fapt, o amânare la un termen

nedeterminat a datei la care aceasta va fi invitată să depună cererea de

redobândire a cetățeniei române, reprezentând un refuz nejustificat de

soluționare a cererii, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește critica

referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind plata daunelor

morale, se constată, însă, că aceasta este fondată, prima instanță pronunțând o

hotărâre nelegală sub acest aspect.

Astfel, pentru acordarea de daune

morale nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite

daunele suferite, cu atât mai mult cu cât, în speță, cererea formulată de

reclamantă reprezintă o procedură prealabilă admiterii cererii de redobândire a

cetățeniei române.

Partea care solicită acordarea

daunelor morale este, deci, obligată să dovedească producerea prejudiciului și

legătura de cauzalitate existentă între prejudiciu și fapta autorității.

Cum, în cauză, aceste elemente ale

răspunderii civile delictuale nu au fost dovedite, urmează ca, în temeiul art. 312

alin. (1) teza I-a și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

modificată și completată, să fie admis recursul formulat și modificată, în

parte, sentința atacată, în sensul respingerii cererii reclamantei de obligare

a pârâtului la plata daunelor morale; vor fi menținute celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâtul

Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 3414 din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

.

Modifică,

în parte, hotărârea atacată, în sensul că

respinge cererea de acordare a daunelor morale, ca

neîntemeiată.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 iunie 2010.