ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 724/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1464 din 21 noiembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 603/2005 al Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul G.I. împotriva pârâților N.C. și SC P.M. SRL Gurahonț, pentru excludere asociat și continuarea activității societății cu asociat unic. De asemenea, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârât pentru excluderea reclamantului din aceeași societate, revocarea acestuia din funcția de administrator și continuarea existenței societății cu asociat unic, cu obligarea reclamantului la plata sumei de 9.450.000 lei cheltuieli de judecată, după compensare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea reclamantului de excludere a pârâtului din societate nu este întemeiată în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990 și respectiv art. 46 din statutul societății. În acest sens, deși este de necontestat existența unor neînțelegeri între asociați, demonstrată inclusiv prin formularea cererii reconvenționale prin care și pârâtul a solicitat excluderea reclamantului din societate, nu este un motiv suficient pentru admiterea acțiunii.

În privința cererii principale, tribunalul a respins, ca nefondat, motivul de excludere al pârâtului justificat pe lipsa de implicare a acestuia în activitatea societății precum și pe calitatea de asociat într-o firmă concurentă, în lipsa consimțământului reclamantului, în considerarea faptului că pe de o parte nu sunt îndeplinite cerințele prevederilor legale anterior menționate, iar pe de altă parte pentru că pârâtul era asociat în SC B.P. SRL anterior dobândirii acestei calități în SC P.M. SRL, ceea ce creează prezumția că reclamantul avea posibilitatea obținerii informațiilor referitoare la această situație. De asemenea, referitor la cererea reconvențională prima instanță a arătat că probele administrate au relevat împrejurarea că nu există temeiuri pentru excluderea reclamantului, care a fost preocupat de dezvoltarea activității societății, chiar dacă nu au fost obținute beneficii.

Totodată în exercitarea prerogativelor conferite de calitatea de administrator al societății reclamantul nu a efectuat operațiuni care să aducă prejudicii societății, astfel încât nu este justificată nici cererea de revocare a acestuia din funcția de administrator. În concluzie, tribunalul, deși a reținut existența unor grave neînțelegeri între asociați constatând totodată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru excluderea pârâtului sau reclamantului, a respins cererile formulate în acest sens, precizând că toate aceste neînțelegeri ar putea constitui motiv de dizolvare a societății, conform art. 227 lit. e) din Legea nr. 31/1990, însă instanța nu a fost sesizată cu o astfel de cerere.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei soluții a fost respins prin decizia nr. 91 din 30 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 703/2006 al Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Instanța de control judiciar, însușindu-și argumentele primei instanțe a respins criticile formulate de apelant referitoare la interpretarea prevederilor legale și ale contractului de societate, concluzionând că nu a fost dovedită existența temeiurilor de excludere prevăzută în mod expres și neechivoc de art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, respectiv cele ale art. 46 lit. c) din statutul societății. În acest context, susținerea reclamantului că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a aduce aportul la capitalul social, a fost ulterior contrazisă de însuși reclamant care printr-o precizare de acțiuni arată că s-a referit la neplata contravalorii părților sociale.

De asemenea, calitatea pârâtului de asociat într-o altă societate nu încalcă prevederile statutare, în condițiile în care pârâtul avea deja această calitate anterior momentului în care a devenit asociat al reclamantului, care cu o minimă diligență avea posibilitatea de a se informa cu privire la acest aspect. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și pronunțată de instanță prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990, a prevederilor art. 46 din statutul societății și art. III alin. (3) din contractul de societate. În mod concret, recurentul invocă faptul că, contrar concluziilor instanțelor, enumerarea celor 4 cazuri de excludere prevăzute la art. 222 este exemplificativă, ea poate fi extinsă pe cale de interpretare, dar nu restrânsă prin voința părților.

Prin urmare, poate constitui un motiv de excludere, împrejurarea prevăzută de altfel în art. 46 din Statut, că un asociat, respectiv pârâtul este asociat, fără consimțământul celorlalți, într-o societate concurentă. Or, pârâtul avea această calitate în cadrul SC B.P. SRL la data cooptării sale în SC P.M. SRL, însă a omis să-l informeze și pe reclamant, care a aflat târziu și întâmplător despre această împrejurare. De asemenea, susține recurentul, instanța a interpretat greșit prevederile art. III alin. (3) din Contractul de societate, conform căruia asociații sunt obligați să contribuie cu un aport în industrie la buna funcționare a societății, acesta fiind de altfel motivul pentru care pârâtul a fost cooptat în societate.

Deși ambele instanțe au reținut că această obligație nu a fost îndeplinită, totuși cererea de excludere din societate a fost respinsă, soluția pronunțată, fiind prin urmare greșită. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, prevederilor art. 221 din Legea nr. 31/1990 raportat la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 precum și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea constată că acesta este nefondat, respingându-l ca atare. Astfel, în mod argumentat au reținut ambele instanțe că în speță nu există motive de excludere a pârâtului în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior invocate. Deși, este corectă susținerea recurentului referitoare la caracterul exemplificativ al cazurilor de excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, totuși, motivul respingerii cererii sale a constat în neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 222 alin. (1) lit. a) din aceeași lege.

În această ordine de idei, reproșul adresat de reclamant pârâtului referitor la neimplicarea acestuia în activitatea societății nu a fost apreciat ca fiind un motiv de excludere din societate, în condițiile în care deși părțile au stabilit prin contract obligația de a contribui la realizarea obiectului de activitate nu au stabilit în concret conținutul și modalitățile de efectuare a acestor prestații. În lipsa acestor precizări nu este posibilă aprecierea modului de îndeplinire sau neîndeplinire a acestor obligații, cu consecința că o astfel de împrejurare nu poate constitui motiv de excludere al asociatului. În această ordine de idei, faptul că intimatul are calitatea de asociat într-o altă societate cu același obiect de activitate, calitate dobândită anterior momentului în care a devenit asociat al recurentului, nu poate constitui motiv de excludere, ci eventual putea fi un motiv determinant pentru a nu se încheia contractul de societate.

Sub acest aspect, este irelevant argumentul recurentului că nu a fost informat în acest sens, deoarece, cu o minimă diligență avea posibilitatea de a cunoaște împrejurarea respectivă. Din această perspectivă, deși instanțele au reținut existența unor grave neînțelegeri între asociați, evidențiate inclusiv prin formularea cererilor reciproce de excludere din societate, dat fiind faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 222 și nici cele prevăzute în statut, corect interpretate și aplicate prin decizia criticată, au pronunțat hotărâri legale ce urmează a fi menținute ca atare, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.I. împotriva deciziei nr. 91/ A-COM din 30 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2007.