ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2112/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 31 martie 2010, C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe M.M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea pârâtei de lucrător al Securității. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, în calitate de ofițer angajat al fostei Securități, pârâta, prin activitățile desfășurate a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor. Prin sentința civilă nr. 3084 din 20 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtei de lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâta, având gradul de locotenent la Inspectoratul Județean de Securitate Hunedoara, a propus măsuri informativ-operative referitoare la Răzvan Mihalcea Alexandra, constând în interceptarea convorbirilor telefonice și a corespondenței, motivat de întreținerea de relații cu cetățenii străini și cu persoane ce au părăsit ilegal țara, îngrădind în acest mod drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta M.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Astfel pârâta a învederat greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2 din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât din cuprinsul notei de constatare și a actelor aflate în dosarul informativ nu rezultă acte sau fapte care să se circumscrie ipotezelor menționate de prevederile legale citate. Sub acest aspect, pârâta a arătat că planul de măsuri privind supravegherea informativă a persoanei vizate reprezintă doar o transpunere a obligațiilor legale prevăzute în actele normative care reglementau activitatea ofițerilor de securitate în perioada 1988-1989, care erau obligatorii pentru angajații Ministerului de Interne.

Pârâta a mai menționat că nu a emis și nu a semnat nici una dintre notele informative aflate la dosar, datate 13 iunie 1988, 22 august 1988, 10 martie 1989 și 15 martie 1989, după cum nu s-a făcut dovada că i-ar fi fost adresate notele de interceptare a convorbirilor telefonice întocmite în luna mai 1988. S-a învederat de asemenea că, măsurile și actele dispuse în îndeplinirea ordinelor și instrucțiunilor interne nu au fost de natură a suprima drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pârâta arătând că sub acest aspect este eronată concluzia la care a ajuns instanța de fond. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, lucrător al Securității este persoana care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Din actele dosarului rezultă că instanța de fond a reținut în mod justificat calitatea pârâtei de lucrător al Securității, întrucât a contribuit la instrumentarea dosarului informativ întocmit numitei Răzvan Mihalcea Alexandra.

Sub acest aspect nu se poate reține apărarea pârâtei privind simpla sa participare la activitatea serviciilor de informații al cărei angajat a fost cât timp s-a făcut dovada existenței unor fapte de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, înscrisurile anexate notei de constatare și menționate în sentință sunt de natură să conducă la concluzia, corect reținută de instanța de fond, că pârâta a săvârșit în activitatea desfășurată în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Hunedoara acte ce intră sub incidența O.U.G. nr. 24/2008.

Rezultă din actele dosarului că pârâta a propus deschiderea dosarului de verificare informativă a numitei Răzvan Mihalcea Alexandra și a derulat în desfășurarea urmăririi, mai multe măsuri de natură să îngrădească drepturile și libertățile acestei persoane, printre care instalarea unor mijloace speciale de tehnică operativă pentru interceptarea convorbirilor telefonice și interceptarea corespondenței „în scopul stabilirii relațiilor din țară și din străinătate”. Prin acțiunile întreprinse în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâta a adus atingere dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea opiniilor, precum și dreptului la viață privată, reglementate de art. 28 și respectiv art. 33 din Constituția României din anul 1965, precum și de art. 17 și 19 din Pactul internațional cu privire la drepturi civile și politice.

În consecință, instanța de fond a reținut în mod justificat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel încât criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta M.M. împotriva sentinței nr. 3084 din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 mai 2012.