ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2040/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 622 din 9 noiembrie 2010, Tribunalul Mehedinți a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.A., de a solicita

despăgubiri în numele socrilor și excepția lipsei calității procesuale a

reclamantelor, de a solicita despăgubiri în nume propriu, invocate prin

întâmpinare de pârât; a admis, în parte, acțiunea civilă privind pe

reclamantele B.A., B.E. și B.A.A.; a obligat pârâtul să plătească reclamantelor

suma de 4.000 euro daune morale - în calitate de moștenitoare ale defunctului B.A.,

iar reclamantelor B.A.A. și B.E. 2.000 euro daune morale - în calitate de

descendenți de gradul II ale bunicilor B.I. și B.L.; a respins cererea privind

acordarea daunelor materiale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de fond a reținut următoarele:

Referitor la calitatea procesuală

activă, tribunalul a constatat că reclamanta B.A., nu are o astfel de calitate

ca moștenitoare a socrilor B.I. și B.L., iar reclamantele nu au calitate

procesuală activă de a solicita în nume propriu despăgubiri morale sau

materiale, întrucât față de ele nu a fost luată măsura administrativă a

deportării.

Referitor la fondul cauzei, tribunalul

a constatat că reclamanta B.A. este îndreptățită la despăgubiri morale, în

calitate de soție supraviețuitoare a soțului său, B.A.A., iar reclamantele B.E.

și B.A.A. sunt îndreptățite la despăgubiri morale atât de pe urma tatălui, cât

și de pe urma bunicilor paterni.

Prin stabilirea domiciliului

obligatoriu, instanța a apreciat că celor trei deportați le-a fost încălcat

dreptul la o viață normală, în care, fiind supuși, în această perioadă, la

condiții inumane de trai, date de o alimentație precară, lipsă de asistență

medicală și o locuință corespunzătoare, precum și dreptul la libertate prin

imposibilitatea de a se deplasa pe o rază mai mare de 5 km.

În consecință, față de cele mai sus

expuse și de dispozițiile O.G. nr. 62/2010, instanța de fond, constatând că

sumele solicitate de reclamante nu se circumscriu cuantumului legal, a admis în

parte acțiunea, apreciind că echivalentul în lei a sumei de 4.000 euro în

calitate de moștenitoare ale defunctului B.A.A. pentru toate cele trei

reclamante și 2.000 euro pentru reclamantele B.E. și B.A.A. - în calitate de

descendente de gradul II ale bunicilor paterni, este suficient pentru

acoperirea consecințelor negative pe care le-a produs această măsură abuzivă.

La stabilirea acestui cuantum,

tribunalul a avut în vedere și faptul că B.A.A., în timpul vieții, cât și soția

supraviețuitoare, B.A., ulterior decesului soțului său, au beneficiat și de

măsurile reparatorii prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.

Referitor la prejudiciul material s-a

reținut, pe de o parte, că reclamantele nu au tăcut dovada că la momentul

deportării s-a întocmit vreun proces verbal de confiscare ori vreun inventar al

bunurilor rămase la domiciliu, astfel încât să dovedească existența celor

menționate în precizarea de acțiune, iar pe de altă parte, că actul normativ de

reparație vizează, sub acest aspect, doar bunurile care au făcut obiectul Legii

nr. 10/2001 sau nr. 247/2005, respectiv, bunuri imobile, și nu mobile.

Bunurile imobile pentru care s-au

solicitat despăgubiri materiale sunt grajduri pentru animale, cuptor de pâine,

o casă, o magazie, patul și cotețe, față de care reclamantele nu au făcut

dovada existenței în patrimoniul familiei lor anterior deportării, cu excepția

casei și a unei magazii, care după cum rezultă din copia extras de pe tabelul

nominal privind dislocații reîntorși (f.49), s-au predat la momentul

reîntoarcerii în gospodărie.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamantele B.A., B.E., B.A.A., precum și pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, ca reprezentant al Statului Român - prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Mehedinți.

Reclamantele au criticat sentința sub

aspectul cuantumului daunelor morale, iar pârâtul, în principal, pentru lipsa

temeiului legal, față de Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții

Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea 221/2009, care este

obligatorie, conform prevederilor Constituției și Legii nr. 47/1992.

Prin decizia civilă nr. 205 din 4

aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a respins, ca nefondat, apelul reclamantelor, a admis apelul

pârâtului, a schimbat sentința atacată și a respins acțiunea introductivă de

instanță.

Pentru a se pronunța astfel, instanța

de apel a reținut că prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009,

au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010

a Curții Constituționale, publicată în M. Of. din 15 noiembrie 2010, astfel că

dispoziția din lege, declarată neconstituțională, nu se mai poate aplica, iar

instanța investită cu soluționarea unei acțiuni, în fond sau în apel, căreia i

se aplica norma declarată neconstituțională, continuând soluționarea cauzei,

are obligația să nu aplice, în acea cauză, dispozițiile legale a căror

neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale.

Cum, în speță, dispozițiile pe care

reclamanții și-au întemeiat acțiunea, și care au fost avute în vedere de prima

instanță, la acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral, nu mai sunt

aplicabile, întrucât contravin Constituției, s-a constatat că, sub acest

aspect, sentința este lipsită de temei legal.

Împotriva acestei decizii au formulat

recurs reclamantele B.A., B.E., B.A.A., arătând că în mod greșit s-a constatat

incidența în cauză a deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale,

inaplicabilă raportului juridic dedus judecății, întrucât data publicării

acesteia este ulterioară investirii instanței cu cererea întemeiată pe

dispozițiile legii speciale de reparație.

Cuantumul daunelor morale astfel cum a

fost apreciat de instanța de fond nu reprezintă o reparație echitabilă pentru

prejudiciul creat prin măsura administrativă abuzivă a deportării suferite de

autorii reclamantelor, situație față de care se impune acordarea daunelor

morale în cuantumul în care au fost solicitate prin cererea de chemare în

judecată.

Recursul este nefondat, pentru argumentele

ce succed:

în mod corect instanța de apel a dat

eficiență deciziei nr. 1358/2010 prin care s-a constatat neconstituționalitatea

dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, ce reprezintă

temeiul juridic al pretențiilor reclamantelor, legalitatea acestui act de

procedură fiind confirmată prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011

pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul

legii, ce a tranșat problema de drept a efectelor deciziei de neconstituționalitate

asupra procedurilor jurisdicționale aflate în curs de desfășurare.

Astfel, prin decizia în interesul

legii sus-menționată s-a statuat că „urmare a deciziilor Curții Constituționale

nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I

din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile

administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot

constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data

publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of.".

În motivarea deciziei date în

interesul legii s-a arătat că, în raport de cadrul normativ intern, cât și de

blocul de convenționalitate reprezentat de textele Convenției Europene a

Drepturilor Omului și de jurisprudența instanței europene creată în aplicarea

acestora, cele două decizii ale Curții Constituționale trebuie să își găsească

aplicabilitatea asupra raporturilor juridice aflate în curs de desfășurare.

În raport de decizia în interesul

legii, ale cărei dezlegări date problemei de drept judecate prin recursul în

interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, se constată că în mod corect

instanța de apel a soluționat pretențiile reclamantelor din perspectiva

deciziei de neconstituționalitate, cât timp la data publicării acestora în M.

Of. din 15 noiembrie 2010, cauza nu era soluționată definitiv, decizia

instanței de apel fiind pronunțată la 4 aprilie 2011.

Nu se poate reține că, fiind promovată

acțiunea la un moment la care era în vigoare art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 221/2009, așa cum arată reclamantele, aceasta ar presupune că efectele

textului de lege să se întindă pe toată durata desfășurării procedurii

judiciare, întrucât în speță nu este vorba de un act juridic convențional, ale

cărui efecte să fie guvernate de regula tempus regit actum.

Dimpotrivă, este vorba despre o

situație juridică obiectivă și legală, în curs de desfășurare, căreia îi este

incident noul cadru normativ creat prin declararea neconstituționalității, ivit

înaintea definitivării sale.

De aceea, este eronată susținerea

reclamantelor conform căreia decizia de neconstituționalitate nu este

aplicabilă, întrucât este ulterioară cererii de chemare în judecată.

Norma tranzitorie cuprinsă în art. 147

alin. (4) din Constituție este una imperativă, de ordine publică, iar aplicarea

ei este de imediată și generală aplicare, o interpretare contrară fiind de

natură să conducă la aplicarea, în continuare, a unui act neconstituțional, ca

și când în ordinea juridică nu ar fi apărut nici un element nou, ceea ce este

de neacceptat din perspectiva legii fundamentale.

Având în vedere cele statuate mai sus,

criticile referitoare la cuantificarea prejudiciului moral devin irelevante în soluționarea

cauzei și nu pot fi primite, față de aspectul analizat cu prioritate, vizând

lipsa temeiului juridic al cererii, ca efect al deciziei nr. 1358/2010 a Curții

Constituționale.

Pentru aceste considerente, în

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții B.A., B.E. și B.A.A. împotriva deciziei nr. 205 din 4

aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

21 martie 2012.