ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 10 octombrie 2003, reclamantul Ș.Z. a chemat în judecată pe pârâții SC R. SA și B.A., solicitând, ca în baza hotărârii ce se va pronunța să fie obligați să-l reînscrie în Registrul Acționarilor societății ca deținător a 105 acțiuni nominative numerotate de la 2665 la 2769 și să-i elibereze un extras din Registrul Acționarilor, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1 milion lei/zi întârziere și obligarea acestora la plata dividendelor cuvenite pe anul 2002. În susținerea cererii reclamantul a arătat că este acționar la SC R. SA încă din anul 1994, iar în anul 1995, în mod abuziv Asociația P.A.S.

i-a vândut la licitație cele 105 acțiuni pârâtului B.A., administrator al societății licitație anulată prin sentința nr. 1483/1998 rămasă irevocabilă, iar prin decizia civilă nr. 973/2003 s-a anulat actul adițional la statutul societății prin care acțiunile erau trecute pe numele lui B.A. S-a mai arătat că prin sentința nr. 1370/2001 și nr. 973/2003 pârâta SC R. SA a fost obligată la plata sumei de 294.591.843 lei și respectiv 110.833.065 lei contravaloare dividende aferente anilor 1995 – 1999 și respectiv 2000 – 2001. Prin sentința nr. 440 din 25 februarie 2004, Tribunalul Timiș a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind reînscrierea în Registrul Acționarilor și ca prematur formulat capătul de cerere privind plata dividendelor.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 288/2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara s-a dispus dizolvarea Asociației P.A.S. R. la data de 10 mai 2001. Ca urmare, prin întocmirea statutului SC R. și a semnării contractului de societate autentificat la 16 aprilie 1998 reclamantul nu a fost parte contractantă la semnarea contractului de societate. Or, reclamantul nu a solicitat anularea parțială a contractului de societate și ca urmare, nefiind parte contractantă nu poate dobândi calitatea de asociat. Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că față de hotărârile judecătorești invocate reclamantul nu a putut face dovada formulării unei cereri adresate O.R.C.

Timiș în baza Legii nr. 26/1990 prin care susține că a dobândit cele 105 acțiuni nominative. S-a mai reținut pentru capătul de cerere privind plata dividendelor că fiind în discuție o cerere evaluabilă se impunea concilierea prealabilă conform art. 720 1 C. proc. civ. Împotriva acestei soluții reclamantul a promovat apel prin care arată că din conținutul certificatului de societate autentificat sub nr. 26884/1994 care nu a fost modificat niciodată printr-un act care să-i fie opozabil și din care să rezulte manifestarea sa de voință de a-și înstrăina acțiunile. Cât privește vânzarea la licitație a celor 105 acțiuni de P.A.S. R. către pârâtul B.A. aceasta a fost anulată prin sentința nr. 1483/1998 iar desființarea Asociației P.A.S.

R. nu are nici o relevanță sub acest aspect. Se mai susține că a fost desființat și actul adițional întemeiat pe vânzarea la licitație prin decizia nr. 973/2003, în calitatea sa de acționar în baza contractului autentificat sub nr. 26884/1994 a fost recunoscută și prin sentințele prin care SC R. SA a fost obligată la plata dividendelor pe perioada 1995 – 2002. De asemenea, apelantul susține că pentru acțiunile formulate de acționar în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, inclusiv plata dividendelor, nu se cere procedura prealabilă a concilierii. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 247 din 6 septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că urmare dizolvării Asociației P.A.S s-au întocmit noile acte constitutive de SC R. SA respectiv statutul și contractul de societate cu privire la care apelantul-reclamant nu a solicitat anularea parțială a actelor constitutive a societății pârâte întrucât în caz contrar admiterea acțiunii promovate ar echivala cu o substituire a voinței celorlalți acționari, ceea ce este inadmisibil. Cu privire la sentința nr. 973 din 11 martie 2003, invocată de apelant ca fiind hotărârea care-i recunoaște calitatea de acționar, instanța de apel a reținut că acesta nu a făcut dovada parcurgerii inițiate de Legea nr. 26/1990 de înregistrarea sa la Registrul Comerțului, iar hotărârea în discuție nu-i recunoaște această calitate în mod expres.

S-a mai considerat legală soluția instanței de fond privind respingerea capătului de cerere pentru plata dividendelor motivat de faptul că dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., instituie procedura concilierii directe în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, constând în încercarea reclamantului de soluționare a litigiului pe această cale, procedură neurmată în speță. Cu petiția înregistrată, la data de 19 octombrie 2004, reclamantul a declarat recurs, prin care s-au reiterat criticile formulate în apel fără a se indica vreun temei legal.

Astfel, se susține că calitatea sa de acționar rezultă din contractul de societate autentificat sub nr. 26884/1994 în care la poziția 13 apare înscris cu 105 acțiuni nominale numerotate de la 2665 la 2769. Confirmarea calității de acționar, consideră recurentul rezultă și din sentința nr. 1370/2001 și sentința nr. 973/2003 prin care SC R. SA a fost obligată la plata dividendelor pe anii 1995 – 2001. De asemenea, se susține că nulitatea absolută poate fi invocată și pe cale de excepție, ori câtă vreme prin sentința civilă 973/2003 a fost constatată nulitatea vânzării acțiunilor către B.A., nu există nici un alt temei ca în noul contract de societate autentificat sub nr. 1430/1998 să se menționeze la art. 7 pct. 7 ca B.A.

deține cele 105 acțiuni. Referitor la procedura concilierii, recurentul susține că prin somația nr. 188 din 29 iulie 2003 expediată prin Birou executor judecătoresc a încercat concilierea prealabilă. Recursul este nefondat. Art. 304 C. proc. civ., în noua sa formulare înșiruie 9 motive de recurs abrogându-se prevederile pct. 10 și 11. S-a accentuat astfel caracterul de cale extraordinară de atac al recursului, caracterul său nondevolutiv precum și scopul esențialmente de control al legalității, prin exercitarea recursului erorile de fapt urmând a fi remediate pe calea apelului și eventual a revizuirii. Deși nu a indicat nici un temei legal în susținerea criticilor formulate, Înalta Curte în considerarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc.

civ., apreciază că s-a făcut referire la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale. În ce privesc criticile pentru primul capăt de cerere din acțiunea introductivă se reține că prin sentința nr. 12890 din 3 iulie 2002 irevocabilă s-a stabilit clar că proprietarul acțiunilor R. SA este d-nul B.A. Contractul și statutul autentificat sub nr. 26884/1994 la care se referă recursul că îi conferă calitatea de acționar au încetat să producă efecte prin înregistrarea la O.R.C. Timiș sub nr. 3047 din 22 aprilie 1995 a actului adițional autentificat sub nr. 1429 din 16 aprilie 1998. Aferente acestui act adițional sunt contractul și statutul societății R. SA care nu îl conțin pe recurent ca acționar, contract și statut care sunt în vigoare și în prezent.

Nu trebuie omis faptul că actele constitutive au avut în vedere participanții inițiali la privatizarea societății, membrii ai Asociației P.A.S. R. Așa cum au reținut și instanțele inferioare pentru ca reclamantul să fie înscris în Registrul acționarilor ca deținător a 105 acțiuni nominative se impunea ca acesta să solicite anularea parțială a contractului de societate a societății pârâte, în caz contrar admiterea unei astfel de cereri echivalând cu o substituire a voinței celorlalți acționari. În ce privește respingerea cererii privind dividendele, se reține că obligativitatea efectuării concilierii directe primează în procesele comerciale instanțele făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. Acest text de lege nu face distincție în ceea ce privesc cererile evaluabile în bani ce se soluționează într-o societate și acționarii săi. Față de cele arătate rezultă că soluția pronunțată este la adăpost de orice critică urmând ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Ș.Z. împotriva deciziei nr. 247 A din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei SC R. SA Timișoara suma de 4.958,56 lei cheltuieli de judecată și suma de 1224 lei intimatului B.A. cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2007.