ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 821/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată,
la data de 10 octombrie 2003, reclamantul Ș.Z. a chemat în judecată pe pârâții
SC R. SA și B.A., solicitând, ca în baza hotărârii ce se va pronunța să fie
obligați să-l reînscrie în Registrul Acționarilor societății ca deținător a 105
acțiuni nominative numerotate de la 2665 la 2769 și să-i elibereze un extras
din Registrul Acționarilor, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 1 milion
lei/zi întârziere și obligarea acestora la plata dividendelor cuvenite pe anul
2002.
În susținerea cererii
reclamantul a arătat că este acționar la SC R. SA încă din anul 1994, iar în
anul 1995, în mod abuziv Asociația P.A.S. i-a vândut la licitație cele 105
acțiuni pârâtului B.A., administrator al societății licitație anulată prin sentința
nr. 1483/1998 rămasă irevocabilă, iar prin decizia civilă nr. 973/2003 s-a
anulat actul adițional la statutul societății prin care acțiunile erau trecute
pe numele lui B.A.
S-a mai arătat că prin
sentința nr. 1370/2001 și nr. 973/2003 pârâta SC R. SA a fost obligată la plata
sumei de 294.591.843 lei și respectiv 110.833.065 lei contravaloare dividende
aferente anilor 1995 – 1999 și respectiv 2000 – 2001.
Prin sentința nr. 440 din 25
februarie 2004, Tribunalul Timiș a respins, ca nefondat, capătul de cerere
privind reînscrierea în Registrul Acționarilor și ca prematur formulat capătul
de cerere privind plata dividendelor.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 288/2001 pronunțată de
Judecătoria Timișoara s-a dispus dizolvarea Asociației P.A.S. R. la data de 10
mai 2001. Ca urmare, prin întocmirea statutului SC R. și a semnării
contractului de societate autentificat la 16 aprilie 1998 reclamantul nu a fost
parte contractantă la semnarea contractului de societate.
Or, reclamantul nu a
solicitat anularea parțială a contractului de societate și ca urmare, nefiind
parte contractantă nu poate dobândi calitatea de asociat.
Pe de altă parte, instanța
de fond a mai reținut că față de hotărârile judecătorești invocate reclamantul
nu a putut face dovada formulării unei cereri adresate O.R.C. Timiș în baza
Legii nr. 26/1990 prin care susține că a dobândit cele 105 acțiuni nominative.
S-a mai reținut pentru
capătul de cerere privind plata dividendelor că fiind în discuție o cerere
evaluabilă se impunea concilierea prealabilă conform art. 720
1
C.
proc. civ.
Împotriva acestei soluții
reclamantul a promovat apel prin care arată că din conținutul certificatului de
societate autentificat sub nr. 26884/1994 care nu a fost modificat niciodată
printr-un act care să-i fie opozabil și din care să rezulte manifestarea sa de
voință de a-și înstrăina acțiunile.
Cât privește vânzarea la
licitație a celor 105 acțiuni de P.A.S. R. către pârâtul B.A. aceasta a fost
anulată prin sentința nr. 1483/1998 iar desființarea Asociației P.A.S. R. nu
are nici o relevanță sub acest aspect.
Se mai susține că a fost
desființat și actul adițional întemeiat pe vânzarea la licitație prin decizia nr.
973/2003, în calitatea sa de acționar în baza contractului autentificat sub nr.
26884/1994 a fost recunoscută și prin sentințele prin care SC R. SA a fost
obligată la plata dividendelor pe perioada 1995 – 2002.
De asemenea, apelantul
susține că pentru acțiunile formulate de acționar în baza Legii nr. 31/1990
privind societățile comerciale, inclusiv plata dividendelor, nu se cere
procedura prealabilă a concilierii.
Curtea de Apel Timișoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 247 din 6
septembrie 2004, a respins apelul ca nefondat.
În motivarea soluției,
instanța de control judiciar a reținut că urmare dizolvării Asociației P.A.S
s-au întocmit noile acte constitutive de SC R. SA respectiv statutul și
contractul de societate cu privire la care apelantul-reclamant nu a solicitat
anularea parțială a actelor constitutive a societății pârâte întrucât în caz
contrar admiterea acțiunii promovate ar echivala cu o substituire a voinței
celorlalți acționari, ceea ce este inadmisibil.
Cu privire la sentința nr. 973
din 11 martie 2003, invocată de apelant ca fiind hotărârea care-i recunoaște
calitatea de acționar, instanța de apel a reținut că acesta nu a făcut dovada
parcurgerii inițiate de Legea nr. 26/1990 de înregistrarea sa la Registrul
Comerțului, iar hotărârea în discuție nu-i recunoaște această calitate în mod
expres.
S-a mai considerat legală
soluția instanței de fond privind respingerea capătului de cerere pentru plata
dividendelor motivat de faptul că dispozițiile art. 720
1
C. proc.
civ., instituie procedura concilierii directe în procesele și cererile în
materie comercială evaluabile în bani, constând în încercarea reclamantului de
soluționare a litigiului pe această cale, procedură neurmată în speță.
Cu petiția înregistrată, la
data de 19 octombrie 2004, reclamantul a declarat recurs, prin care s-au
reiterat criticile formulate în apel fără a se indica vreun temei legal.
Astfel, se susține că
calitatea sa de acționar rezultă din contractul de societate autentificat sub nr.
26884/1994 în care la poziția 13 apare înscris cu 105 acțiuni nominale
numerotate de la 2665 la 2769.
Confirmarea calității de
acționar, consideră recurentul rezultă și din sentința nr. 1370/2001 și
sentința nr. 973/2003 prin care SC R. SA a fost obligată la plata dividendelor
pe anii 1995 – 2001.
De asemenea, se susține că
nulitatea absolută poate fi invocată și pe cale de excepție, ori câtă vreme
prin sentința civilă 973/2003 a fost constatată nulitatea vânzării acțiunilor către
B.A., nu există nici un alt temei ca în noul contract de societate autentificat
sub nr. 1430/1998 să se menționeze la art. 7 pct. 7 ca B.A. deține cele 105
acțiuni.
Referitor la procedura
concilierii, recurentul susține că prin somația nr. 188 din 29 iulie 2003
expediată prin Birou executor judecătoresc a încercat concilierea prealabilă.
Recursul este nefondat.
Art. 304 C. proc. civ., în
noua sa formulare înșiruie 9 motive de recurs abrogându-se prevederile pct. 10
și 11. S-a accentuat astfel caracterul de cale extraordinară de atac al
recursului, caracterul său nondevolutiv precum și scopul esențialmente de
control al legalității, prin exercitarea recursului erorile de fapt urmând a fi
remediate pe calea apelului și eventual a revizuirii.
Deși nu a indicat nici un
temei legal în susținerea criticilor formulate, Înalta Curte în considerarea
dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., apreciază că s-a făcut referire
la încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
În ce privesc criticile
pentru primul capăt de cerere din acțiunea introductivă se reține că prin
sentința nr. 12890 din 3 iulie 2002 irevocabilă s-a stabilit clar că
proprietarul acțiunilor R. SA este d-nul B.A.
Contractul și statutul
autentificat sub nr. 26884/1994 la care se referă recursul că îi conferă
calitatea de acționar au încetat să producă efecte prin înregistrarea la O.R.C.
Timiș sub nr. 3047 din 22 aprilie 1995 a actului adițional autentificat sub nr.
1429 din 16 aprilie 1998. Aferente acestui act adițional sunt contractul și
statutul societății R. SA care nu îl conțin pe recurent ca acționar, contract
și statut care sunt în vigoare și în prezent.
Nu trebuie omis faptul că
actele constitutive au avut în vedere participanții inițiali la privatizarea
societății, membrii ai Asociației P.A.S. R.
Așa cum au reținut și
instanțele inferioare pentru ca reclamantul să fie înscris în Registrul
acționarilor ca deținător a 105 acțiuni nominative se impunea ca acesta să
solicite anularea parțială a contractului de societate a societății pârâte, în
caz contrar admiterea unei astfel de cereri echivalând cu o substituire a
voinței celorlalți acționari.
În ce privește respingerea
cererii privind dividendele, se reține că obligativitatea efectuării
concilierii directe primează în procesele comerciale instanțele făcând o
aplicare corectă a dispozițiilor art. 720
1
C. proc. civ.
Acest text de lege nu face
distincție în ceea ce privesc cererile evaluabile în bani ce se soluționează
într-o societate și acționarii săi.
Față de cele arătate rezultă
că soluția pronunțată este la adăpost de orice critică urmând ca în
conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta Ș.Z. împotriva deciziei nr. 247 A din 6 septembrie 2004 a Curții
de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Obligă recurenta să
plătească intimatei SC R. SA Timișoara suma de 4.958,56 lei cheltuieli de
judecată și suma de 1224 lei intimatului B.A. cu titlul de cheltuieli de
judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 februarie 2007.