Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.02.2010
respins

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2010

HOTĂRÂRE
01.02.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor penale de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin rechizitoriul nr. 284/P/2007 din 6 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost trimiși în judecată inculpații: R.A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; - B.P.T.

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.; - P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. S-a reținut în esență în actul de trimitere în judecată că inculpații, în calitate de lucrători de poliție la Poliția municipiului Salonta, jud. Bihor au săvârșit infracțiunile în dauna părții vătămate R.T., încălcând cu vinovăție obligațiile ce le reveneau prin lege și statut, aflându-se în situația de a răspunde penal în conformitate cu art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. S-a reținut că partea vătămată R.T., neîncadrată în muncă, având în întreținere un copil minor se afla în relații de concubinaj cu fostul său soț, numitul F.L.

Concubinul părții vătămate era o persoană cu grave carențe de comportament, neîncadrat în muncă, asigurându-și mijloacele de trai prin efectuarea de operațiuni de comerț neautorizate și care consuma în mod frecvent băuturi alcoolice. în aceste condiții, provoca adesea scandal, adresa injurii părții vătămate și chiar o agresa fizic, aceasta fiind nevoită să se adreseze organelor de poliție pentru aplanarea conflictului, care putea degenera în acte grave de violență cu consecințe asupra stării de sănătate fizică și psihică a părții vătămate și a minorei. În dimineața de 14 iulie 2007, F.L. a lovit violent pe partea vătămată cu piciorul în zona membrelor inferioare, a distrus bunuri din locuința comună, determinând-o pe aceasta să apeleze numărul de urgență 112, solicitând lucrătorilor de poliție să intervină pentru aplanarea conflictului.

După ce a apelat numărul de urgență 112, partea vătămată a plecat spre sediul poliție, dar a fost ajunsă din urmă de concubinul său care a continuat să o lovească și a încercat să o deposedeze de un lănțișor din aur pe care îl avea la gât. Partea vătămată a dat lănțișorul concubinului său și și-a continuat drumul către poliție. Apelul de urgență a fost recepționat de dispecerat la orele 10,13 și transmis agentului de serviciu V.F. care a consemnat în raport evenimentul în sensul că a primit de la dispecer informația privind agresarea fizică a părții vătămate R.T. pe str. I.M. din Salonta, de către concubinul său F.L. S-au luat măsuri de deplasare de urgență la locul incidentului, unde s-au deplasat lucrătorii de poliție A.M.

și V.C., cu o mașină din dotarea unității, constatându-se că partea vătămată nu se afla la locul respectiv. În zonă a fost găsită o persoană cu deficiențe locomotorii, într-un scaun cu rotile, care le-a relatat lucrătorilor de politie că în zona respectivă nu s-a întâmplat nici un eveniment deosebit. În aceste condiții, lucrătorii de poliție au revenit la sediul poliției unde au găsit pe partea vătămată R.T. În camera ofițerului de serviciu, ocazie cu care le-a comunicat faptul că intenționează să depună o sesizare scrisă împotriva concubinului său pentru comportament agresiv, distrugerea bunurilor din domiciliul comun, precum și deposedarea de lănțișorul din aur. Totodată a solicitat luarea măsurilor cuvenite în vederea prezentării la sediul poliției a concubinului său F.L.

în vederea demarării cercetărilor împotriva sa. Datorită situației create, constând în desele scandaluri provocate în domiciliul părții vătămate de către concubinul acesteia, în deosebi după consumarea unor cantități apreciabile de băuturi alcoolice, soldate cu sesizarea organelor de menținere a ordinii, care au și aplicat sancțiuni contravenționale lui F.L., lucrătorii de poliție au apreciat că a fost apelat numărul de urgență 112 în mod nejustificat, faptă care intră sub incidența dispozițiilor art. 2 pct. 13 din Legea nr. 61/1991, întocmind un proces-verbal de contravenție prin care partea vătămată R.T. a fost sancționată cu amendă de 500 lei. Procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în sensul că a fost semnat de un martor asistent și chiar de R.T.

sub mențiunea „regret cele petrecute". Ulterior pretinzând că nu cunoaște limba română, a predat avocatului său procesul verbal de contravenție pentru exercitarea căilor de atac la instanța competentă. Față de modul în care a fost relatat incidentul de către partea vătămată, aceasta a insistat să fie primită în audiență de o persoană aflată la comanda Poliței municipiului Salonta, fiind îndrumată de cei doi lucrători, A. și C., să revină în cursul aceleiași zile pentru a vorbi cu inculpatul R.A.T., adjunct al șefului Poliției municipiului Salonta. Potrivit declarației dată de partea vătămată, aceasta s-a prezentat la sediul poliției în jurul orelor 15,00 pentru a sesiza atât atitudinea celor doi lucrători din dimineața aceleiași zile dar și pentru a depune o reclamație scrisă împotriva concubinului său.

În aceste circumstanțe, în jurul orelor 15,00, partea vătămată a purtat o discuție cu agentul principal V.F., aflat de serviciu la poartă, acesta a apelat telefonic pe adjunctul șefului poliției municipiului R.A.T., care potrivit declarațiilor părții vătămate a venit în trening la sediul poliției. A fost condusă într-un birou unde R.A.T. a purtat o discuție neprincipială cu aceasta și în prezenta a doi lucrători de poliție, din care l-a putut nominaliza doar pe L.M.I., i-a aplicat mai multe palme în zona capului, agresiune în urma căreia a căzut la pământ și a urinat instantaneu în pantalonii cu care era îmbrăcată. A mai susținut partea vătămată că a fost apoi ajutată de R.A.T. să se ridice și a dat-o afară din sediul poliției, unde, datorită stării în care se afla a încercat să oprească o mașină care să o transporte le domiciliul surorii sale.

întâmplător în zonă se afla numitul O.K. care o cunoștea pe partea vătămată și desele scandaluri din familia acesteia, a oprit mașina și a dus-o pe partea vătămată la sora sa, unde a lăsat-o în fața blocului. Cu acest prilej, martorul a constatat că partea vătămată se afla într-o situație nepotrivită în sensul că avea pantalonii uzi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a spus că s-a certat cu cineva în stradă și a fost stropită cu apă. Datorită stării în care se afla, constând în cefalee, amețeli, vertij, partea vătămată a fost transportată la spital unde a fost internată la clinica de neurochirurgie în intervalul 14 - 17 iulie 2007. Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur și au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale.

Având în vedere situația de fapt prezentată mai sus, în actul de trimitere în judecată s-a arătat că inculpatul R.A.T. l-a determinat pe inculpatul V.F. să altereze conținutul registrului privind părăsirile de garnizoană în sensul că la pagina 33, poziția 510 s-a consemnat o situație neconformă cu realitatea. S-a arătat în rechizitoriu că poziția respectivă a fost transcrisă peste înscrierea inițială de către V.F., determinat de inculpatul R.A.T., care a uzat de calitatea pe care o avea la Poliția Salonta, a faptului că acesta a părăsit localitatea Salonta în ziua de 14 iulie 2007, orele 8,00 și a revenit în ziua următoare, pe 15 iulie 2007, orele 14,00, timp în care s-a aflat în localitatea Beiuș.

Deplasarea s-a făcut cu autoturismul proprietate personală. Referitor la inculpații B.P.T. și P.V. s-a reținut în actul de trimitere în judecată că au fost determinați de inculpatul R.A.T. să facă afirmații mincinoase în cauză pentru a proba împrejurarea neconformă cu realitatea că în data de 14 iulie 2007 nu s-a întâlnit cu partea vătămată R.T., deoarece se afla pe malul Crișului Negru la o partidă de pescuit. Prin încheierea din 2 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 6810/1/2008 s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Craiova. Prin sentința penală nr. 33 din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. a fost achitat inculpatul R.A.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.; în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.; în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 291 teza I C. pen. în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul V.F. pentru infracțiunea prev. de art. 260 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.P.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R.T., precum și cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Spitalul Clinic Județean Oradea. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că susținerile părții vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă. Astfel, în plângerea adresată organelor de urmărire penală, partea vătămată a susținut că a fost agresată fizic de inculpatul R.A.T., după care a fost evacuată din sediul poliției, a fost transportată la domiciliul surorii sale de numitul K.G.

și ulterior a fost internată în spitalul județean Oradea - Secția neurochirurgie în intervalul 14 - 17 iulie 2007. Din declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților, s-a reținut că inculpatul R.A.T. s-a aflat în intervalul de timp 14 - 15 iulie 2007 într-o altă localitate la o partidă de pescuit sportiv. S-a mai reținut că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, inițial susținând că a fost transportată de numitul K.G., apoi a revenit și a declarat că a fost transportată de numitul O.K., căruia nu i-a relatat nimic în legătură cu actul de agresiune fizică exercitat de inculpatul R. asupra sa, incoerența susținerilor sale fiind generată de agresiunile fizice repetate la care era supusă de concubinul său.

În legătură cu infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. s-a reținut că din declarațiile martorilor, coroborate cu concluziile raportului de expertiză criminalistică s-a constatat că nu a fost comisă infracțiunea de fals intelectual și nici cea de instigare la fals intelectual. În ce privește infracțiunea de uz de fals, s-a reținut că, în condițiile în care consemnările din registru corespundeau realității, este evident faptul că inculpatul R. nu a urmărit producerea unor consecințe juridice. Față de situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că declarațiile făcute de inculpați corespund adevărului, atât în ce privește scrierea în registrul de părăsire a garnizoanei, pretinsa apelare telefonică și incidentul produs între inculpatul R. și partea vătămată R.T., dar și cu privire la absența aceluiași inculpat din municipiul Salonta și implicit de la sediul poliției.

Urmare a achitării inculpaților pentru faptele reținute în actul de trimitere în judecată a fost respinsă și cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă R.T. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea vătămată R.T. Parchetul a criticat hotărârea instanței de fond prin aceea că în mod greșit a procedat la achitarea inculpaților, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților pentru faptele reținute în rechizitoriu. Partea vătămată R.T. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpaților cu obligarea acestora la plata daunelor morale și materiale în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Recursurile sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată să sentința de achitare a inculpaților este legală și temeinică. Prin rechizitoriul din 6 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost trimiși în judecată inculpații: R.A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.P.T.

pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. și P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. Infracțiunile au fost comise în dauna părții vătămate R.T. care în plângerea adresată organelor de urmărire penală a susținut că a la data de 14 iulie 2007 fost agresată fizic de inculpatul R.A.T. - adjunct al șefului Poliției municipiului Salonta, apoi a fost dată afară din sediul poliției, transportată de către numitul K.G.

la domiciliul surorii sale și, întrucât starea sănătății sale se agravase, a fost internată la Spitalul județean Oradea - Secția neurochirurgie în perioada 14 - 17 iulie 2007. Contrar celor reținute în actul de sesizare, din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu declarațiile inculpaților și concluziile raportului de expertiză criminalistică rezultă fără dubiu că inculpatul R.A.T., în intervalul de timp 14 - 15 iulie 2007 se afla într-o altă localitate, la o partidă de pescuit sportiv. Astfel, martorii B.R.F. și L.M.I. au declarat că la data de 14 iulie 2007, între orele 15-21 s-au aflat în patrulare și nu au văzut nici pe partea vătămată, nici pe inculpatul R., nu au aplicat sancțiuni și au arătat că în mod frecvent sunt sesizați cu scandaluri de către partea vătămată și concubinul acesteia.

Martorul H.E.G. a declarat că îi cunoaște atât pe partea vătămată și concubiunul acesteia, care consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, cât și pe inculpatul R.A.T., despre care se vorbește de bine, iar martorul C.R. a declarat că într-o zi de sâmbătă, ulterioară zilei de 10 iulie 2007 - ziua sa de naștere, i-a văzut la pescuit pe râul Crișul Negru pe inculpații R.A.T. și B.P.T.

Inculpații nu au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar susținerile părții vătămate sunt contradictorii, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că în intervalul menționat, inculpatul R. s-a aflat în localitatea Beiuș, iar din concluziile raportului de expertiză crimianlistică rezultă că cifra 5 de la rubrica „data sosirii" aflată la numărul de ordine 510 pe verso filei 33 a Registrului, „putea fi modificată ulterior datei de 14 iulie 2007, fără a se schimba compoziția pastei de scris, dacă pentru aceasta s-a folosit același instrument scriptural". La dosar au fost depuse și acte medicale din care rezultă că inculpatul V.F., în urma unui accident suferă de „tulburtări cerebrastenice posttraumatice" din care cauză scrie cu mîna stângă, explicându-se în acest fel consemnările neuniforme din registrul privind evidența părăsirilor de garnizoană din ziua de 14 iulie 2007, când acest inculpat s-a aflat de serviciu.

Așa fiind, cele consemnate în registru, corespund realității și nu subzistă infracțiunea de fals intelectual. De altfel, acest „registru" nu are caracter oficial. În urma examinării întregului material probator de la dosar nu s-au constatat stări de fapt din care să rezulte că inculpatul R.A.T. a exercitat loviri sau acte de violență, caracteristice infracțiunii de purtare abuzivă asupra părții vătămate, ori că a instigat la falsificarea registrului menționat și că apoi ar fi folosit acest act. Deși din actul medico-legal depus la dosar rezultă că partea vătămată a fost internată în spital cu leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur și care au necesitat îngrijiri medicale timp de 4 zile, aceasta s-ar fi putut datora agresiunilor fizice repetate la care a fost supusă de concubinul său.

Astfel, din declarația dată în cauză, rezultă că partea vătămată a fost agresată fizic de concubinul său atât la domiciliu, cât și pe stradă, în timp ce se deplasa spre organul de poliție, când aceasta, pentru a scăpa de loviturile aplicate, i-a dat concubinului său lănțișorul pe care îl avea la gât. Sub alt aspect este de menționat că partea vătămată nu a relatat martorului O.K. care a transportat-o la domiciliul surorii sale, că a fost lovită de inculpatul R. Privitor la infracțiunile prevăzute de art. 269 C. pen. imputate inculpaților V.F., B.P.T. și P.V., acestea nu există în materialitatea lor, cei trei lucrători de poliție relatând adevărul atunci când au afirmat că inculpatul R.A.T. nu se afla în ziua de 14 iulie 2007 în localitatea Salonta și că în respectiva zi nu a fost la sediul Poliției Salonta.

Având în vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, probele administrate în cauză fiind corect apreciate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 62 și 63 C. proc. pen. Ca atare, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea vătămată R.T. sunt nefondate, iar în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a fi respinse. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea vătămată R.T. împotriva sentinței penale nr. 33 din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și de minori. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 februarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală
pentru care în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b) din același cod, a dispus neînceperea urmăririi penale. Împotriva acestei soluții de neurmărire petiționarii R.A.T. și B.P.T. au formulat plângere, în temei
ÎCCJ 2010-06-16
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2379/2010
te în cauză, instanța a constatat că în cauză nu sunt indicii care să justifice existența relei-credințe a făptuitorului A.R. cu ocazia efectuării cercetărilor în dosarul nr. 3846/P/2008. Împrejurarea că lucrătorul de poliție a ajuns la con
ÎCCJ 2012-11-20
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3813/2012
Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : În baza dispozițiilor art. 278 alin. (8) lit. a) teza II-a C. proc. pen., prin sentința penală nr. 60/P din 02 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția pe
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală
lindă. Martorul I.B. a anunțat organele de poliție, care s-au deplasat la fața locului. Totodată, în sarcina ofițerului de poliție judiciară I.C.C. s-a reținut că a întocmit în numele Inspectoratului de Poliție al județului Bihor, în luna m
ÎCCJ 2008-12-09
0,92
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4079/2008
Asupra recursului de față: Prin sentința penală nr. 74 din 1 octombrie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, în baza art. 278 1 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului K.I. împotriva rez
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă