ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 347/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor penale de față;

Examinând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 284/P/2007

din 6 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea au fost

trimiși în judecată inculpații: R.A.T. pentru săvârșirea infracțiunilor de

purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen., instigare la fals intelectual

prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. și uz de fals

prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- V.F. pentru

săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1)

C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- B.P.T. pentru

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C.

pen.;

- P.V. pentru

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C.

pen.

S-a reținut

în esență în actul de trimitere în judecată că inculpații, în calitate de

lucrători de poliție la Poliția municipiului Salonta, jud. Bihor au săvârșit

infracțiunile în dauna părții vătămate R.T., încălcând cu vinovăție obligațiile

ce le reveneau prin lege și statut, aflându-se în situația de a răspunde penal

în conformitate cu art. 55 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului.

S-a reținut

că partea vătămată R.T., neîncadrată în muncă, având în întreținere un copil

minor se afla în relații de concubinaj cu fostul său soț, numitul F.L.

Concubinul părții vătămate era o persoană cu grave carențe de comportament,

neîncadrat în muncă, asigurându-și mijloacele de trai prin efectuarea de

operațiuni de comerț neautorizate și care consuma în mod frecvent băuturi

alcoolice. în aceste condiții, provoca adesea scandal, adresa injurii părții

vătămate și chiar o agresa fizic, aceasta fiind nevoită să se adreseze

organelor de poliție pentru aplanarea conflictului, care putea degenera în acte

grave de violență cu consecințe asupra stării de sănătate fizică și psihică a

părții vătămate și a minorei.

În dimineața

de 14 iulie 2007, F.L. a lovit violent pe partea vătămată cu piciorul în zona

membrelor inferioare, a distrus bunuri din locuința comună, determinând-o pe

aceasta să apeleze numărul de urgență 112, solicitând lucrătorilor de poliție

să intervină pentru aplanarea conflictului.

După ce a

apelat numărul de urgență 112, partea vătămată a plecat spre sediul poliție,

dar a fost ajunsă din urmă de concubinul său care a continuat să o lovească și

a încercat să o deposedeze de un lănțișor din aur pe care îl avea la gât.

Partea vătămată a dat lănțișorul concubinului său și și-a continuat drumul

către poliție.

Apelul de

urgență a fost recepționat de dispecerat la orele 10,13 și transmis agentului

de serviciu V.F. care a consemnat în raport evenimentul în sensul că a primit

de la dispecer informația privind agresarea fizică a părții vătămate R.T. pe

str. I.M. din Salonta, de către concubinul său F.L. S-au luat măsuri de

deplasare de urgență la locul incidentului, unde s-au deplasat lucrătorii de

poliție A.M. și V.C., cu o mașină din dotarea unității, constatându-se că

partea vătămată nu se afla la locul respectiv. În zonă a fost găsită o persoană

cu deficiențe locomotorii, într-un scaun cu rotile, care le-a relatat

lucrătorilor de politie că în zona respectivă nu s-a întâmplat nici un

eveniment deosebit. În aceste condiții, lucrătorii de poliție au revenit la

sediul poliției unde au găsit pe partea vătămată R.T. În camera ofițerului de

serviciu, ocazie cu care le-a comunicat faptul că intenționează să depună o

sesizare scrisă împotriva concubinului său pentru comportament agresiv,

distrugerea bunurilor din domiciliul comun, precum și deposedarea de lănțișorul

din aur. Totodată a solicitat luarea măsurilor cuvenite în vederea prezentării

la sediul poliției a concubinului său F.L. în vederea demarării cercetărilor

împotriva sa.

Datorită

situației create, constând în desele scandaluri provocate în domiciliul părții

vătămate de către concubinul acesteia, în deosebi după consumarea unor

cantități apreciabile de băuturi alcoolice, soldate cu sesizarea organelor de

menținere a ordinii, care au și aplicat sancțiuni contravenționale lui F.L.,

lucrătorii de poliție au apreciat că a fost apelat numărul de urgență 112 în

mod nejustificat, faptă care intră sub incidența dispozițiilor art. 2 pct. 13

din Legea nr. 61/1991, întocmind un proces-verbal de contravenție prin care

partea vătămată R.T. a fost sancționată cu amendă de 500 lei.

Procesul

verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale în sensul că a fost

semnat de un martor asistent și chiar de R.T. sub mențiunea „regret cele

petrecute".

Ulterior

pretinzând că nu cunoaște limba română, a predat avocatului său procesul verbal

de contravenție pentru exercitarea căilor de atac la instanța competentă.

Față de modul

în care a fost relatat incidentul de către partea vătămată, aceasta a insistat

să fie primită în audiență de o persoană aflată la comanda Poliței municipiului

Salonta, fiind îndrumată de cei doi lucrători, A. și C., să revină în cursul

aceleiași zile pentru a vorbi cu inculpatul R.A.T., adjunct al șefului Poliției

municipiului Salonta.

Potrivit

declarației dată de partea vătămată, aceasta s-a prezentat la sediul poliției

în jurul orelor 15,00 pentru a sesiza atât atitudinea celor doi lucrători din

dimineața aceleiași zile dar și pentru a depune o reclamație scrisă împotriva

concubinului său.

În aceste

circumstanțe, în jurul orelor 15,00, partea vătămată a purtat o discuție cu

agentul principal V.F., aflat de serviciu la poartă, acesta a apelat telefonic

pe adjunctul șefului poliției municipiului R.A.T., care potrivit declarațiilor

părții vătămate a venit în trening la sediul poliției. A fost condusă într-un

birou unde R.A.T. a purtat o discuție neprincipială cu aceasta și în prezenta a

doi lucrători de poliție, din care l-a putut nominaliza doar pe L.M.I., i-a

aplicat mai multe palme în zona capului, agresiune în urma căreia a căzut la

pământ și a urinat instantaneu în pantalonii cu care era îmbrăcată. A mai

susținut partea vătămată că a fost apoi ajutată de R.A.T. să se ridice și a

dat-o afară din sediul poliției, unde, datorită stării în care se afla a

încercat să oprească o mașină care să o transporte le domiciliul surorii sale.

întâmplător în zonă se afla numitul O.K. care o cunoștea pe partea vătămată și

desele scandaluri din familia acesteia, a oprit mașina și a dus-o pe partea

vătămată la sora sa, unde a lăsat-o în fața blocului. Cu acest prilej, martorul

a constatat că partea vătămată se afla într-o situație nepotrivită în sensul că

avea pantalonii uzi, a întrebat-o ce s-a întâmplat, iar aceasta i-a spus că s-a

certat cu cineva în stradă și a fost stropită cu apă.

Datorită

stării în care se afla, constând în cefalee, amețeli, vertij, partea vătămată a

fost transportată la spital unde a fost internată la clinica de neurochirurgie

în intervalul 14 - 17 iulie 2007. Din certificatul medico-legal rezultă că

partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice ce s-au putut produce prin

lovire cu un corp dur și au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale.

Având în

vedere situația de fapt prezentată mai sus, în actul de trimitere în judecată

s-a arătat că inculpatul R.A.T. l-a determinat pe inculpatul V.F. să altereze

conținutul registrului privind părăsirile de garnizoană în sensul că la pagina

33, poziția 510 s-a consemnat o situație neconformă cu realitatea.

S-a arătat în

rechizitoriu că poziția respectivă a fost transcrisă peste înscrierea inițială

de către V.F., determinat de inculpatul R.A.T., care a uzat de calitatea pe

care o avea la Poliția Salonta, a faptului că acesta a părăsit localitatea

Salonta în ziua de 14 iulie 2007, orele 8,00 și a revenit în ziua următoare, pe

15 iulie 2007, orele 14,00, timp în care s-a aflat în localitatea Beiuș.

Deplasarea s-a făcut cu autoturismul proprietate personală.

Referitor la

inculpații B.P.T. și P.V. s-a reținut în actul de trimitere în judecată că au

fost determinați de inculpatul R.A.T. să facă afirmații mincinoase în cauză

pentru a proba împrejurarea neconformă cu realitatea că în data de 14 iulie

2007 nu s-a întâlnit cu partea vătămată R.T., deoarece se afla pe malul

Crișului Negru la o partidă de pescuit.

Prin

încheierea din 2 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție în Dosarul nr. 6810/1/2008 s-a dispus strămutarea judecării cauzei de

la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința

penală nr. 33 din 5 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art.

2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul R.A.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.;

în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost

achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art.

289 alin. (1) C. pen.; în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art.

291 teza I C. pen. în baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. a fost achitat inculpatul V.F. pentru infracțiunea prev. de art. 260

alin. (1) C. pen., iar în baza art. 2 pct. 2 lit. a) rap.la art. 10 lit. d) C.

proc. pen. a fost achitat același inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art.

289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 2

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul B.P.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 2

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat

inculpatul P.V. pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.

În baza art. 346

alin. (3) C. proc. pen. s-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de

partea civilă R.T., precum și cererea de despăgubiri civile formulată de partea

civilă Spitalul Clinic Județean Oradea.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că susținerile părții

vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă.

Astfel, în

plângerea adresată organelor de urmărire penală, partea vătămată a susținut că

a fost agresată fizic de inculpatul R.A.T., după care a fost evacuată din

sediul poliției, a fost transportată la domiciliul surorii sale de numitul K.G.

și ulterior a fost internată în spitalul județean Oradea - Secția

neurochirurgie în intervalul 14 - 17 iulie 2007.

Din

declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpaților, s-a reținut

că inculpatul R.A.T. s-a aflat în intervalul de timp 14 - 15 iulie 2007 într-o

altă localitate la o partidă de pescuit sportiv.

S-a mai

reținut că declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, inițial susținând

că a fost transportată de numitul K.G., apoi a revenit și a declarat că a fost

transportată de numitul O.K., căruia nu i-a relatat nimic în legătură cu actul

de agresiune fizică exercitat de inculpatul R. asupra sa, incoerența

susținerilor sale fiind generată de agresiunile fizice repetate la care era

supusă de concubinul său.

În legătură

cu infracțiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. s-a

reținut că din declarațiile martorilor, coroborate cu concluziile raportului de

expertiză criminalistică s-a constatat că nu a fost comisă infracțiunea de fals

intelectual și nici cea de instigare la fals intelectual.

În ce

privește infracțiunea de uz de fals, s-a reținut că, în condițiile în care

consemnările din registru corespundeau realității, este evident faptul că

inculpatul R. nu a urmărit producerea unor consecințe juridice.

Față de

situația de fapt reținută, instanța de fond a constatat că declarațiile făcute

de inculpați corespund adevărului, atât în ce privește scrierea în registrul de

părăsire a garnizoanei, pretinsa apelare telefonică și incidentul produs între

inculpatul R. și partea vătămată R.T., dar și cu privire la absența aceluiași

inculpat din municipiul Salonta și implicit de la sediul poliției.

Urmare a

achitării inculpaților pentru faptele reținute în actul de trimitere în

judecată a fost respinsă și cererea de despăgubiri civile formulată de partea

civilă R.T.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs în baza art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea

vătămată R.T.

Parchetul a

criticat hotărârea instanței de fond prin aceea că în mod greșit a procedat la

achitarea inculpaților, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii

atacate și condamnarea inculpaților pentru faptele reținute în rechizitoriu.

Partea

vătămată R.T. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și

condamnarea inculpaților cu obligarea acestora la plata daunelor morale și

materiale în solidar cu partea responsabilă civilmente, precum și la plata

cheltuielilor de judecată.

Recursurile

sunt nefondate.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată să sentința de achitare

a inculpaților este legală și temeinică.

Prin

rechizitoriul din 6 martie 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Oradea au fost trimiși în judecată inculpații: R.A.T. pentru săvârșirea

infracțiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (3) C. pen.,

instigare la fals intelectual prevăzută de art. 25 raportat la art. 291 alin. (1)

C. pen. și uz de fals prevăzută de art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; V.F. pentru săvârșirea infracțiunilor de mărturie mincinoasă

prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; B.P.T. pentru

săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 alin. (1) C.

pen. și P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de

art. 260 alin. (1) C. pen.

Infracțiunile

au fost comise în dauna părții vătămate R.T. care în plângerea adresată

organelor de urmărire penală a susținut că a la data de 14 iulie 2007 fost

agresată fizic de inculpatul R.A.T. - adjunct al șefului Poliției municipiului

Salonta, apoi a fost dată afară din sediul poliției, transportată de către

numitul K.G. la domiciliul surorii sale și, întrucât starea sănătății sale se

agravase, a fost internată la Spitalul județean Oradea - Secția neurochirurgie

în perioada 14 - 17 iulie 2007.

Contrar celor

reținute în actul de sesizare, din declarațiile martorilor audiați în cauză,

coroborate cu declarațiile inculpaților și concluziile raportului de expertiză

criminalistică rezultă fără dubiu că inculpatul R.A.T., în intervalul de timp

14 - 15 iulie 2007 se afla într-o altă localitate, la o partidă de pescuit

sportiv.

Astfel,

martorii B.R.F. și L.M.I. au declarat că la data de 14 iulie 2007, între orele

15-21 s-au aflat în patrulare și nu au văzut nici pe partea vătămată, nici pe

inculpatul R., nu au aplicat sancțiuni și au arătat că în mod frecvent sunt

sesizați cu scandaluri de către partea vătămată și concubinul acesteia.

Martorul H.E.G.

a declarat că îi cunoaște atât pe partea vătămată și concubiunul acesteia, care

consumă în mod excesiv băuturi alcoolice, cât și pe inculpatul R.A.T., despre

care se vorbește de bine, iar martorul C.R. a declarat că într-o zi de sâmbătă,

ulterioară zilei de 10 iulie 2007 - ziua sa de naștere, i-a văzut la pescuit pe

râul Crișul Negru pe inculpații R.A.T. și B.P.T.

Inculpații nu

au recunoscut comiterea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, iar

susținerile părții vătămate sunt contradictorii, din înscrisurile depuse la

dosar rezultă că în intervalul menționat, inculpatul R. s-a aflat în

localitatea Beiuș, iar din concluziile raportului de expertiză crimianlistică

rezultă că cifra 5 de la rubrica „data sosirii" aflată la numărul de

ordine 510 pe verso filei 33 a Registrului, „putea fi modificată ulterior datei

de 14 iulie 2007, fără a se schimba compoziția pastei de scris, dacă pentru

aceasta s-a folosit același instrument scriptural".

La dosar au

fost depuse și acte medicale din care rezultă că inculpatul V.F., în urma unui

accident suferă de „tulburtări cerebrastenice posttraumatice" din care

cauză scrie cu mîna stângă, explicându-se în acest fel consemnările neuniforme

din registrul privind evidența părăsirilor de garnizoană din ziua de 14 iulie

2007, când acest inculpat s-a aflat de serviciu.

Așa fiind,

cele consemnate în registru, corespund realității și nu subzistă infracțiunea

de fals intelectual. De altfel, acest „registru" nu are caracter oficial.

În urma

examinării întregului material probator de la dosar nu s-au constatat stări de

fapt din care să rezulte că inculpatul R.A.T. a exercitat loviri sau acte de

violență, caracteristice infracțiunii de purtare abuzivă asupra părții

vătămate, ori că a instigat la falsificarea registrului menționat și că apoi ar

fi folosit acest act.

Deși din

actul medico-legal depus la dosar rezultă că partea vătămată a fost internată

în spital cu leziuni care s-ar fi putut produce prin lovire cu un corp dur și

care au necesitat îngrijiri medicale timp de 4 zile, aceasta s-ar fi putut

datora agresiunilor fizice repetate la care a fost supusă de concubinul său.

Astfel, din

declarația dată în cauză, rezultă că partea vătămată a fost agresată fizic de

concubinul său atât la domiciliu, cât și pe stradă, în timp ce se deplasa spre

organul de poliție, când aceasta, pentru a scăpa de loviturile aplicate, i-a

dat concubinului său lănțișorul pe care îl avea la gât.

Sub alt

aspect este de menționat că partea vătămată nu a relatat martorului O.K. care a

transportat-o la domiciliul surorii sale, că a fost lovită de inculpatul R.

Privitor la

infracțiunile prevăzute de art. 269 C. pen. imputate inculpaților V.F., B.P.T. și

P.V., acestea nu există în materialitatea lor, cei trei lucrători de poliție

relatând adevărul atunci când au afirmat că inculpatul R.A.T. nu se afla în

ziua de 14 iulie 2007 în localitatea Salonta și că în respectiva zi nu a fost

la sediul Poliției Salonta.

Având în

vedere cele menționate, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică, probele administrate în cauză fiind corect apreciate,

astfel cum prevăd dispozițiile art. 62 și 63 C. proc. pen.

Ca atare,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și partea

vătămată R.T. sunt nefondate, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen., urmează a fi respinse.

În temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

și partea vătămată R.T. împotriva sentinței penale nr. 33 din 5 martie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și de minori.

Obligă

recurenta parte vătămată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 1 februarie 2010.